2,506 matches
-
când se-așterne, s-o visezi, Și apoi, în vis, un suvar turc de-o fi, ca să mă fure, Tu să-l oprești, cu înțelepciunea-ți, racordată la anii tăi chinezi, Și să mă prinzi de mijloc, și să-l gonești cu-a timpului secure... LILIA MANOLE Referință Bibliografică: CER ECLECTIC / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1762, Anul V, 28 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CER ECLECTIC de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344820_a_346149]
-
pentru strictul necesar, de care nimeni nu duce lipsă. Soarele ne privește drept în obraz, așteptând să citească răspunsul dorit, iar vântul ne pune cu insistență aceeași întrebare, șuierând nerăbdător pe la urechi, iar primii stropi de ploaie ai toamnei ne gonesc în casă, oferindu-ne răgazul unui răspuns cântărit cu toată sinceritatea. Cea mai rară și mai prețuită floare crește și-și deschide petalele la urmă, după ce toate celelalte flori s-au scuturat de mult, frunzele au căzut, iar roadele au
INTREBARILE TOAMNEI de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 39 din 08 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344912_a_346241]
-
umbră de lumină își agită Icoanele de îngeri ce-au promis... Iertarea înflorește-n strai albastru Pe-o margine da val, pe-un colț de cer Precum un vis în straie de sihastru Răzbind printre coșmaruri, efemer... Și peste noi, gonesc ninsori străine Din matca lor polară-ngheață flori Dintr-o grădină-n care mor destine De-atâta răstignire-n solzi de zori... Neînțelese timpuri ne-nconjoară Eroii se rostogolesc pe cruce Icoanele-și aruncă sfinții-afară Și rugile se-mpiedică năuce
LETALĂ EVADARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345910_a_347239]
-
hace mucho que ya no vive en șu espacio, no vive en lugar alguno y no ha muerto todavía. 2 Cadavrele încă vii din oraș i-au făcut bătrânului o primire indiferență, o primire prietenoasă, era soare, era cald, mașinile goneau care-ncotro, copacii fremătau, acoperind morminte de aer, adia, subtil, a trecere, a descompunere, a putrezire, în vitrine soarele - harnic paracliser - aprindea candele, stingea lumânări, se făcuse din ce in ce mai cald, cadavrele încă vii erau pline, din creștet până-n tălpi, cu viermi
POEMELE BĂTRÂNULUI / POEMAS DEL VIEJO de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345938_a_347267]
-
de păcate, să ne ocrotească părinții pentru a ne putea ocroti și oferi ce ne dorim. Nu erau atunci atâtea pretenții, ca acum. Tu lasă ura la o parte / Dușmanului bătut de soartă / Tu dăi ce poți dar nu-l goni / Când un dușman în haine sparte / La ușa ta va aștepta / Tu lasă ura la o parte / Dușmanului în haine sparte / Tu dăruiei cămașa ta”, sunt alte versuri care te îndeamnă la bunătate. Doar ascultându-le, te trec fiori. Probabil
INTERVIU REALIZAT DE CĂTRE VASILE BELE (2013) de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345933_a_347262]
-
nu-ți face, bătrâne!... Fata este pentru mine. Babele ar vrea și ele Să mai fie tinerele, Dacă prind câte-un flăcău... Să-l ferească Dumnezeu! Hai, hai, dorule...hai! Ce face Zamfir din nai... Că ne-aduce tinerețea, Și gonește bătrânețea. - Oprește, neică, Marine! Puiule, uitași de mine... Și de calul de la poartă? N-a mâncat, n-a băut apă, Căci de când cu Perinița Nu mi-ai văzut nici rochița; Ochi de mine nu mai ai? Când cântă Zamfir din
GHEORGHE ZAMFIR ŞI NAIUL INIŢIATIC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347758_a_349087]
-
tine te-a abandonat Domnul? Unde-ți e stăpânul? - și-l mângâie cu milă pe cap. Câinele se apropie și mai mult și lăsându-se pe burtă își puse botul pe genunchii acelui necunoscut cerând parcă îndurare să nu-l gonească și el. Omul nu-l alungă și continuă să-l mângăie îndurerat de suferința sa. Două lacrimi se scurseră din ochii sărmanului animal, erau lacrimi de speranță și bucurie că în sfârșit și-a găsit un prieten protector și nu
REÎNTOARCEREA LUI CEAUŞESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347769_a_349098]
-
vegetație și de viață. Pe undeva există pustia. Dune de nisip între care numai ființe speciale pot să trăiască în arșița soarelui alternată de năprasnicul frig al nopții. Toate acestea sunt creații divine și-și au rostul lor în natură. Gonind omul păcătos Dumnezeu a izolat în fapt zona cea mai mănoasă printr-un zid nevăzut dar cu atâta mai impenetrant. Și-a creat o nouă populație de îngeri și Arhangheli cu care s-A înconjurat pe insula bunăstării și a
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 4 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347947_a_349276]
-
în palme, poftiți: Voi, patru anotimpuri flămânde de mine, Serviți. Istovită de anii mei, nu încap în nici o oglindă A celor patru zări; ca focul în lemne Surâd blândă. Oftatul, din suflet eliberat, s-a închis în auz, Nu-l gonește nici o rugăciune, nici o sudalmă - Preludiu confuz. M-am răspândit ca un zbor neterminat Din casă în casă, din palmă în palmă - M-am înălțat În numele de Mamă. ACUARELĂ Trag plapuma rușinii pe corpul meu bronzat: O, cum mai latră gerul
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
le vindece, nevăzută, numai bruma. Prea târziu și prea devreme - Urmele dispar în noapte, Neștiind cum să ajungă ariciul c-un măr în spate... SUB SEMNUL EXCLAMĂRII Ațâță îngerii, ei se rețin în mine... Și gura îmi aprinde - falnic rug, Gonește-mă din zilele divine - În tine vreau să intru ca-ntr-un jug. Și voievozii țării, a mirare, Sub semnul exclamării să mă țină În pieptul clipei caut a mea salvare: Mă chinuie, dacă nu poți, m-alină... În vis
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
dăm cu pietre în nori. În luptă fiind cu propria-ți umbră, Privește cum umbrele scad, Chiar soarele-n timp, fără voie, se surpă Prieten-dușman îmi ești drag. ************************************ Berlioz, Vrăjitorul din Oz au pornit, în ciorapi bleu și roz, să gonească nonconformiști în Țara Munților Triști. Sufletul lor vagabond căuta, ca un mitic James Bond, un asin vorbăreț aurit, doar antilope-au găsit. Antitancuri, antitalente scriau festina nunc lente, șerpii, păianjenii frați se-mbrățișau îndoliați. Cin-nu trăiește nu moare, știe și
CĂRĂBUŞUL DE AUR de BORIS MEHR în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347420_a_348749]
-
în palme, poftiți: Voi, patru anotimpuri flămânde de mine, Serviți. Istovită de anii mei, nu încap în nici o oglindă A celor patru zări; ca focul în lemne Surâd blândă. Oftatul, din suflet eliberat, s-a închis în auz, Nu-l gonește nici o rugăciune, nici o sudalmă - Preludiu confuz. M-am răspândit ca un zbor neterminat Din casă în casă, din palmă în palmă - M-am înălțat În numele de Mamă. 23 septembrie 1983 poem din cartea ”Dreptul de mamă”, 2010 Citește mai mult
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
turnat vorbele în palme, poftiți:Voi, patru anotimpuri flămânde de mine,Serviți.Istovită de anii mei, nu încap în nici o oglindăA celor patru zări; ca focul în lemneSurâd blândă.Oftatul, din suflet eliberat, s-a închis în auz,Nu-l gonește nici o rugăciune, nici o sudalmă -Preludiu confuz.M-am răspândit ca un zbor neterminatDin casă în casă, din palmă în palmă -M-am înălțatîn numele de Mamă.23 septembrie 1983poem din cartea ”Dreptul de mamă”, 2010... XIII. METAFORA NEMURIRII, de Renata Verejanu
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
Alexandru Crăciun Publicat în: Ediția nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Dragostea de multe ori e ignorată. De aceea nu realizăm că ne-am îndrăgostit decât când este prea târziu I Simțeam că mă sufoc în timp ce mașina gonea pe autostradă. Mama părea speriată de bombe, ținea strâns volanul în palme și privea țintă la drum, prea crispată de parcă din orice clipă urma să tragă pe dreapta ca să ia o gură sănătoasă de aer curat. - Știi mai trebuie să
EUPHORIA de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347486_a_348815]
-
scrierile poetului vrâncean (prin naștere), accentuându-se nevoia copilăriei fericite pe tărâmul de basm, străbătută (însă) de zborurile terifiante ale păsării cu clonț de fier (războiul), o nedreptate făcută umanității în toate perioadele istoriei, ce a curmat vise și a gonit mult prea devreme îngerii Pământului către cer: Vreau înapoi copilăria,/ Furată de război și sărăcie,/ Aș vrea din nou ca bucuria/ Să intre în casă pe vecie. (Vreau înapoi copilăria). Un război nedrept, care, fără voia noastră, devine parte a
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE – 2 IANUARIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347488_a_348817]
-
Pentru mai multă siguranță sunase chiar unitatea Băncii să ceară disponibilitatea sumei. Teracota celor două mâini le trecuse în brațele Aialei. O sărută pe obraz și-i șopti: - Secretul” e al nostru, cel mai frumos dar de logodnă. Gândurile Aialei goneau înapoi la zilele în care își aștepta părinții într-o scurtă vacanță acasă... Se întorseseră și ei mai devreme. Grijile, presentimentele, îi aduseseră. Presimțirile sunt antenele noastre care ne dirijează de câte ori simțim în nări pericolul fără să-l conștientizăm. Cum
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
tu nu înțelegi nimic). Dar la teatru nu poți să te ridici și să pleci (de astă misiunea celui care pune în scenă piesă este importantă). Cred că același lucru îl vei face și la o expoziție (nu poți să gonești prin fața tablourilor și apoi să ieși imediat; trebuie măcar să te oprești puțin, să dai din cap contemplativ și apoi să te muți gânditor la următoarea piesă). Capul trebuie să devină o cutie de rezonanță, în care ușile se închid și
RAFINAMENTUL VINE O DATĂ CU CAPACITATEA DE ÎNŢELEGERE! de DALELINA JOHN în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348808_a_350137]
-
Aceste lipsuri/absențe mă dor simptomatic, ca și durerea unui picior lipsa. Locul nu poate fi umplut lesne. Fiecare absența lasă un mare gol. Și atâtea amintiri pe rețină. Prilej de nostalgie. Nu le rechem, dar ele vin singure. Le gonesc îndărăt, se ascund, apoi se ivesc din nou. Sâcâieli. Am adunat atâtea afecte. Ce să fac cu ele? Îmi sunt zadarnice. Ieri noapte, la cumpăna anilor, am avut din nou acele încercări și ispite, de a-mi lua lumea în
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348790_a_350119]
-
împila, S-asculte orice gură, ce-ar vrea ca să mă râdă, Puteri să puie-n brațul ce-ar stă să mă ucidă, Ș-acela între oameni devină cel întâi Ce mi-a râpi chiar piatră ce-oi pune-o căpătai. Gonit de toată lumea prin anii mei să trec, Pan' ce-oi simți că ochiu-mi de lacrime e sec, Ca-n orice om din lume un dușman mi se naște, C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște, Ca chinul
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348852_a_350181]
-
împila, S-asculte orice gură, ce-ar vrea ca să mă râdă, Puteri să puie-n brațul ce-ar stă să mă ucidă, Ș-acela între oameni devină cel întâi Ce mi-a râpi chiar piatră ce-oi pune-o căpătai. Gonit de toată lumea prin anii mei să trec, Pan' ce-oi simți că ochiu-mi de lacrime e sec, Ca-n orice om din lume un dușman mi se naște, C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște, Ca chinul
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348850_a_350179]
-
NOAPTE ... (ÎN MEMORIA UNUI ARTIST) Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 738 din 07 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Du-mă în noapte cât mai departe de glasuri străine și viața trăită pe muchii de timp și-ncrâncenări de veșnicie... ... gonește mai tare amintirile plâng, în genunchi mă imploră speranță să le dau porțile lumii se închid - zgomot defunct, asurzitor cerul își scutură veșmântul de seară lumânările se sting... ... în umbra cuvintelor deșarte stă ea - spășită și gravă în labirint zeii
DU-MĂ DEPARTE, ÎN NOAPTE ... (ÎN MEMORIA UNUI ARTIST) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348927_a_350256]
-
fiica bătrânului Crivăț, o fire rece, ursuză, ce nu știa ce-i blândețea, mila sau iubirea de mamă ce umplu copiii de groază. (...). Într-un început de primăvară, când Irinel s-a dus să dea vestea reîntoarcerii primăverii, mama vitregă goni copilașii afară pe o vreme rea, vijelioasă... (...) Bieții copilași îngenunchiară și rugară pe Dumnezeu să-i scape de chinul la care-i supuse mama vitregă.(...) Dumnezeu le-a ascultat rugăciunea și i-a binecuvântat prefăcându-i în două floricele albe
SOL VOIOS DE PRIMĂVARĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346795_a_348124]
-
de poezia divină ?! / - Sunt albul primei ninsori dintr-un vers, / sub care-ți adun autograf cu lumină!, se întreabă la final poeta pregătind un răspuns răsunător în poemul Timpul regăsirii Poetului. Aici, Elisabeta Iosif divulgă neînțelegerea stihurilor de către semenii contemporani, goniți de banul prădalnic al înavuțirii, al huzurului și al nepăsării de lumea zăcândă și, ascultând ca un inițiat vocea Apostolului, înțelege, nu protestează, că ar fi și inutil când acesta îl întreabă: Nu este timpul tău? spuse Apostolul cel Sfânt
ST. LUCIAN MURESANU CRONICA SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346831_a_348160]
-
Dulcea noptii feerie-mi pare m-a dezmoștenit. De-un timp, timpul mi-l măsoară în suspine și dureri, Zeci de ani îmi pune-n seamă pentru-o simplă zi de ieri, Și în zboruri mă gonește ca pe fiul nedorit. Luna însăși mă acuză că-s al nopții impostor, Că n-aș fi același care acum trei eternități Cu un simplu gând dam viață oricărei pustietăți, Cu un vers numai, și-n piatră stârneam simțuri de
ŞTERGERE de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346903_a_348232]
-
acasă”, propriile-mi simțăminte, S-au dezis de mine, cel ce nu se poate defini. Vino dar, 'napoi la pieptu-mi să rup totul în fâșii. Tot ce am slăvit în versuri e ingrat și se dezminte! Și în zboruri mă gonește ca pe fiul nedorit, Zeci de ani îmi pune-n seamă pentru-o simplă zi de ieri, De-un timp, timpul mi-l măsoară in suspine și dureri. Dulcea nopții feerie-mi pare, m-a dezmoștenit.
ŞTERGERE de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346903_a_348232]