7,204 matches
-
Asta Înseamnă că nu-l pot vedea azi? A zâmbit, de data aceasta fără să se mai Încrunte. — Îmi pare rău, dar este... reținut. Ea i-a Întors jumătatea de zâmbet și jumătatea de Încruntare și s-a ridicat fără grabă. Ce păcat, pentru că adusesem ceva de mare preț pentru președinte, ceva ce l-ar fi interesat foarte mult. Un dar din partea poporului american. — Președintele nu este interesat de darurile Statelor Unite ale Americii. Omul și-a păstrat intact zâmbetul. — Înțeleg. Dar am zis
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să fie prezentați străinilor simpatici care aveau să-i ia cu ei. Cămășile fuseseră proaspăt spălate, acum erau pline de noroi. — Oprește-te, a strigat Adam cât l-au ținut puterile. Nu mă părăsi, Johan! Johan s-a Întors fără grabă. Era Întuneric și Adam nu-i vedea fața prea bine. Valurile Îi ajunseseră până la genunchi și era cât pe-aci să-și piardă echilibrul. — Pleacă, Adam! Ți-am spus, nu trebuie să te ții după mine. Glasul Îi era liniștit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
alta a pleoapelor. Apoi o copleși somnul. Când se trezi, se ridică din pat și, fără să știe în ce fel, privirea îi căzu pe o coală de hârtie uitată pe sticla biroului. Se așeză pe scaun și căută în grabă stiloul. Simți nevoie să se elibereze de acumulările masive din ultima vreme. Când puse capacul stiloului nu știa încă ce să însemne hârtia aceea scrisă mărunt, mărunt ,pe ambele fețe. Avea și ea acum pe birou teancuri de cărți dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sus până la gura vasului. Unde te-oi fi uitând, îl apostrofă din urmă nevastă-sa, deși știa bine că omul are vederea slabă. Mergeau după cei doi oaspeți prin zăpadă spre poartă, tatălui îi atârnau șnururile de la ghetele încălțate în grabă, mama cu o pereche de pantofi de-ai bărbatului în picioare, cu paltonul pe umeri. Nu vreți să mai stați, dacă nu mai vreți... Caisul avea crengile încărcate de zăpadă. De acolo, din pragul casei, privindu-i pe cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
n-avea decât să plece liniștit, martorul înlăturării lui din casa familiei Alexe fusese neutralizat, o putea întâlni pe stradă sau în societate fără să se mai simtă incomod. Orgoliul lui rănit se considera vindecat. Își luă rămas bun în grabă. Era tot cu gândul la ciorba aia de burtă. Spera că turnase mamă-sa destul oțet în ea. Într-o altă după amiază, Carmina revăzu un om cunoscut în casa familiei Alexe... Era Marcu, un inginer electronist. Fusese împodobit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-mă acum. Sidonia se dusese la WC și urinase îndelung, cu usturimi, parcă elimina pietricele, mai târziu, după ce înghițise o pastilă, cocoțată în vârful patului, cu șalele înfășurate în paturi, mâncase o aripă de pui adusă de acasă, mestecase în grabă, înfometată la culme, cu ochii la spatele masiv al lui Ovidiu. Nu, ea nu mai voia să mai trăiască astfel de scene, nu mai avea anii cei tineri, nu mai avea suflu, se sufoca dacă mai continua să se târască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
s-a servit mai întâi votcă în niște pahare zdravene... Pentru dumnealui, șeful, da, desigur... un păhărel, nu mai mult, hai, două, eu cu inima, ce-i glumă, cum să nu înțelegem? Pe aragaz sfârâia un cocoșel, jumulit în mare grabă de două femei, una tinerică, alta mai vârstnică, mama ei, probabil. Aia, tânăra, era nevasta proprietarului. Lipăia cu tălpile goale după sare, după mirodenii, avea în ea o simplitate care te dezarma. Monica lui era muiere capricioasă, acum i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu atenție nervurile, s-a așezat pe scaun, s-a ridicat din nou, bătrânii nici nu îndrăzneau să clipească, ședeau stingheriți, parcă uitați de musafirul lor impacientat fără nici un motiv. Când a văzut-o pe Carmina, și-a îmbrăcat în grabă trenciul, fata i-a observat starea de nervozitate subită ce-i transfigurase chipul, și-a căutat din priviri pantofii și din nou a avut sentimentul de nesiguranță, a avut impresia că marea lui grabă ascunde ceva. Am stabilit ora când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe Carmina, și-a îmbrăcat în grabă trenciul, fata i-a observat starea de nervozitate subită ce-i transfigurase chipul, și-a căutat din priviri pantofii și din nou a avut sentimentul de nesiguranță, a avut impresia că marea lui grabă ascunde ceva. Am stabilit ora când îi întâmpin mâine la gară, i-a relatat el sec, dorind să scurteze comunicarea care s-ar fi înfiripat în acest sens, o să mă duc la gară numai eu ca să încapă în mașină părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
femeii, tu nu o vei avea, nu înțelegi? Ovidiu plecase în cele din urmă trântind ușa ca un dement, plecase pentru prima oară cu ținuta răvășită, aproape desfigurat de furie. Carminei nu-i mai rămăsese decât să-și strângă în grabă bagajele. O făcu tremurând din toate încheieturile ca și cum urma să vină seismul și ea trebuia neapărat, în cel mai scurt timp, să dispară. Trânti în geamantan de-a valma crema de față, costumul de baie, fuste, perii, rochii, toate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
slavă Domnului! Atât i-ar trebui lui Ovidiu, ca să-și pună tot sistemul în cap. Eu am ținut la tine, măi, fată, ca la propria mea copchilă, va spune și o șuviță se va desprinde din cocul minuscul, strâns în grabă și-i va atârna pe piept. Și eu? va întreba Carmina nemișcată, cu mâinile prinse una de alta la spate. Tu? va tresări Sidonia și va recunoaște cu voce înceată: Tu n-ai nici o vină, Carmina, dacă Ovidiu te-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nerostite, ferecate între oasele cutiei craniene. Era sigură că, de i-ar fi cedat, actul amoros dintre ei ar fi fost nespus de intens și el mai ales ar fi vrut să-l repete în aceleași condiții. Își strânse în grabă cearceaful. Nu mai putea sta. Privi în jur atentă. Nu cunoștea pe nimeni, nimic n-o atrăgea. Doar marea cu mugetul ei. Dar marea era rece ca gheața. Plecă, picioarele i se afundau în nisip. La capătul plajei își încălță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
am spus, Doamne, eu pentru ce trăiesc, eu pentru ce trăiesc, Doamne, eu nu pot să trăiesc numai pentru mine, toată munca mea trebuie să fie pentru cineva, altminteri n-am nici nu rost, și apoi El a rezolvat parțial graba mea, voiam atunci, pe loc, să găsesc iubirea vieții singură, în cur, în garsonieră, la 1 noaptea, când nu mi-ar fi ajuns toate cartușele de Marlboro light din lume, mă ținea în șah, era și nu era, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de pernă, nu te mai poți opri din foame, te simt, te am, mă ai, la limita ființei tale, la granița fericit-fericită, iubit-iubită, cu toate licorile care curg și fac buzele moi și mari și multe în aerul furat în grabă și contra timpului, ajungi din ce în ce mai adânc, mai adânc, în carne, în tine, în mine, în altceva, ahh, nu mă mai pot opri din sărut și din disperarea asta a noastră care ne vrem acum, amândoi, în același timp, ahh?! te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
pierdut și nici nu ai nevoie de memorie, doar locul, ce e în jur te înghite, asamblează ca o piesă într-un puzzle, suntem legați în serie când ajung aici, cam atât mai știu din fizică, nu mă mai roade graba lucrurilor care trebuie făcute, nu trebuie făcut nimic, doar existat la modul privirii, urechii... ce tare a obosit sufletul meu și ce de minciună sleioasă, pe surâs strâmb din chip strâmb, umbli cu mocirla în jur și pe ce pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
glas. Eu, a răspuns un glas pițigăiat. Cine? nu văd pe nimeni aici! Eu, stiloul tău! Dar de ce ai făcut asta? Cum de ce? M-am săturat să tot dai vina pe mine, când temele îți sunt scrise urât și în grabă; ba curge stiloul, ba zgârâie penița. Îmi e și mie rușine de celelalte surori ale mele care întotdeauna râd de mine. Ele cred că acesta este adevărul, pe când eu nu sunt vinovată cu nimic. Da, ai dreptate, dar eu... Lasă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cortul cu repeziciunea și știința celor deprinși cu drumețiile cu rucsacul În spate. El privea fascinat jocul mâinilor ei, tandre și energice În același timp, cărora bucata aceea de pânză li se supunea fără rezistență. Când se ridică sprintenă, cu graba femeii care are și altceva de făcut decât să rătăcească În dulcegării ieftine și fără rost, sau bune doar să Îmbrobodească burlaci abstinenți și sentimentali, intră În panică. Nu le mai rămânea decât să-și spună la revedere și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu pumnii. Liniștea revenea treptat, iar el adormea istovit. Dimineața, privea lumea ca pe un lan de porumb devastat de mistreți. Conversația la masă se lega greu. Era ursuz. Socotea vinovată tandrețea părinților și refuza brutal orice dialog. Mânca În grabă, fără să le arunce măcar o privire, fie ea de reproș. Apoi ziua trecea, iar el aștepta cu urechea lipită de perete apariția primelor semne Într-o stare confuză de iritare și voluptate. Trebuia să urce de fiecare dată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
scăzuse În intensitate. Zăpada măsura o jumătate de metru, pe alocuri chiar mai mult. Bazele noului anotimp erau prin urmare puse. Câțiva ceferiști lucrau la deszăpezirea liniilor. În liniștea nopții, mișcările lor aveau un aer conspirativ, se subordonau cu o grabă circumspectă unui plan secret de evadare. La un capăt al peronului, un stâlp de iluminat absent ca o santinelă complice. Într-un cartier bun ar putea chema un taxi. Aici nu poți chema decât Salvarea. La vârsta ei, Alida Übelhart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
spre ușă. Ce-i acolo? Nu v-am spus? Canada, zise pistruiata pufnind În râs. Taci, proasto, interveni Sușu. Scrie pe ușă, zise cu țâfnă cea de la ghișeul poștal. Vreau să vorbesc cu dirigintele, declară solemn bătrânelul. Își aranjă În grabă ținuta și se Îndreptă demn spre ușa cu pricina. Nu-i nimeni acolo, strigă oficianta. Șefu a avut zi liberă azi. Și, la ora asta oricum n-ar fi de găsit aici. Nu-i oră de audiențe. Și ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Asistent, mai precis. Dați-mi voie să mă prezint: Petru Șendrean. Anastasie Zegrea, farmacist pensionar. Nu locuiți În oraș. Nu. Dar nici nu sunteți străin de el. Nu aveți, vreau să zic, curiozitatea avidă sau blazarea mimată a turiștilor, nici graba celor Între două trenuri. Mă Înspăimântați, domnule profesor. Când ați avut timp să mă citiți? Sunt lucruri care sar În ochi, domnule Zegrea. În care ochi, dacă nu vă e cu supărare? Amestecul de ironie și reticență din glasul bătrânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
socoti că sosise momentul să se odihnească un pic Înainte de a porni spre casă. Locul cel mai potrivit era, neîndoios, sala de spectacole. Era de ajuns să Întindă mâna și să apese clanța de alamă. Ceea ce și făcu. Intră cu graba furișată a unui spectator Întârziat la premieră. Pe scena slab luminată, Într-un talcioc melancolic se Înghesuiau fragmente de decor din Solo pentru orologiu, Căsătoria și Svejk În al doilea război mondial, piesele preferate ale lui Eustațiu. Ghemuit În cușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și arid al lacului de la Salinae, năpădit de scaieți și pălămidă, Înainte de a plonja În apa verde, gelatinoasă, sub privirile mute de admirație și spaimă ale lui Rub, Ruth, Ezechiel, Josy, Nathan, Rifka, Abigail, Abner, David, Lea. Apoi, firesc, fără grabă, pregătit parcă să primească aplauze ce i se cuveneau de mult, Începu să urce treaptă după treaptă. În centrul scenei acoperită cu o pâslă cenușie bine Întreținută, Între un scrin rustic și un cuier cu picior, trona un fotoliu Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
această călătorie cât și discursul de adio pe care urma să-l improvizeze. Deschise ușa balconului În aplauzele mulțimii. 37. Gheretă visa că un șoricel albastru Îi rodea de zor un călcâi. Se trezi lac de sudoare. Se descălță În grabă și Își cercetă cu atenție piciorul. Ciorapul era Într-adevăr spart, dar pielea era nevătămată. Nici urmă de dinți. Doar un miros discret de năsal. Farmacistul și slovacul aplaudau În rând cu ceilalți. Cain era impunător ca un rabin. Balconul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
holul mare de jos, doar cât să-și treacă o singură dată o perie peste claia de păr, ieși În curte. Zăpada de pe terasă mai păstra urmele lăsate de botforii lui Gheretă. Poarta larg deschisă spunea și ea ceva despre graba și furia cu care poștașul părăsise casa. Petru Însă aproape uitase Întâmplarea. O socotea fără noimă, nedemnă de aducere aminte. Pe lângă urmele lui Gheretă, se vedeau și cele obișnuite ale câinilor care treceau noaptea peste garduri prin curți și grădini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]