1,206 matches
-
Reactorul răcit cu gaz - GCR Reactoarele răcite cu gaz mai sunt folosite doar în Marea Britanie. Există două tipuri ale acestui reactor: Magnox (cu uraniu natural) și AGR (cu uraniu îmbogățit). Ambele folosesc bioxidul de carbon ca agent de răcire și grafitul ca moderator. Având o structură similară cu CANDU ele pot fi realimentate cu combustibil fără a fi oprite. Reactorul RBMK Acronimul este din limba rusă și se referă la un reactor cu apă în fierbere moderat cu grafit și având
Reactor nuclear () [Corola-website/Science/304286_a_305615]
-
răcire și grafitul ca moderator. Având o structură similară cu CANDU ele pot fi realimentate cu combustibil fără a fi oprite. Reactorul RBMK Acronimul este din limba rusă și se referă la un reactor cu apă în fierbere moderat cu grafit și având o structură cu tuburi de presiune similară cu CANDU. Un astfel de reactor a explodat la Cernobâl cu consecințele cunoscute. Reactorul rapid - FBR Reactorul rapid funcționează pe baza reacției de fisiune cu neutroni rapizi. Reacția de fisiune cu
Reactor nuclear () [Corola-website/Science/304286_a_305615]
-
l'île de Pâques et la Polynésie - Centrul de Studii Pascuane și Polineziene) ca fiind de 97%. Desenele rândurilor nu au fost realizate cu mâna liberă ci prin imprimarea pe un suport de hârtie, suprapus peste original și frecat cu grafit. Fischer, la rândul său, a publicat în 1997 o serie de desene noi, care conțineau și copii după texte care nu au fost înregistrate de Barthel. Între cele două versiuni (Barthel și Fischer) există pe alocuri discrepanțe clare, datorate, probabil
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
s-ar fi redus, astfel încât temperaturile de la suprafață ar fi scăzut la un niveluri confortabile. Carbonul care ar fi rezultat, presupune Sagan, ar trebui să fie incinerat de temperaturile mari de la înălțime și, astfel, să fie asimilat în formă de grafit sau o formă involatilă de carbon pe suprafața planetei. Cu toate acestea, descoperirile de mai târziu despre condițiile de pe Venus au făcut ca această abordare să fie total imposibilă. O problemă ar fi că norii de pe Venus sunt compuși dintr-
Terraformare () [Corola-website/Science/317220_a_318549]
-
tatălui său, el a învățat singur meseria de meșter fierar. Înainte de a împlini 20 de ani, avea să producă oțel de calitate superioară. Alfred a găsit o variantă a obținerii oțelului de la Sheffield: metalul era topit în oale mici de grafit și apoi era turnat tot odată. O singură mișcare greșită și oțelul s-ar fi preschimbat în fontă. În felul acesta, Kruppstahl (oțelul Krupp)a devenit un produs pe măsura firii lui Alfred. Timp de trei ani, tânărul, istovit și
Alfred Krupp () [Corola-website/Science/330290_a_331619]
-
satului natal, a Craiovei și a boemei acesteia, din perioada celui de-al doilea război mondial. Petre G. Gorun figurează în antologia „"Eminescu-pururi tânăr. Dedicații lirice"” Editura „Litera - David”, 1988, și în volumul antologic „"Epigrame cu și despre femei"”, Editura „Grafit”, 1999, „"Interferențe spirituale oltene"”, Editura Sitech, 1999, Const. Păun, „Niște epigramiști”, Ed. M.J.M. (2002). 11. Volumul de memorii "„Oameni și evenimente craiovene”" (350 p.) este „"o carte-document”, o istorie vie și o enciclopedie a Craiovei ultimei jumătăți de veac, suplinind
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
origine sedimentara se transformă, după metamorfozare, în zăcăminte de magnetit sau hematit, hidroxizii de mangan (psilomelan, manganit) se transformă în oxizi anhidri de mangan (braunit, hausmanit), bauxitele în corindon, calcarele în marmură, rocile silicioase în jaspuri, unele substanțe organice în grafit etc. După anul 1921, activitatea în toate sectoarele industriei petroliere românești a luat avânt. Șase ani i-au trebuit României postbelice, pentru că de abia în anul 1924 să depășească nivelul antebelic al producției de țiței. De fapt, anul 1924 va
Zăcământ () [Corola-website/Science/311620_a_312949]
-
de aceasta ocupându-se ramura mineralogiei, cristalografia. Exemple de minerale: cuarțul (SiO2), pirita (FeS2), galena (PbS), blenda (ZnS), calcopirita (CuFeS 2), calcitul (CaCO3), gipsul (CaSO4*2 H2O), sau fără a mai aminti formula chimică, sunt: stibina, rodocrozitul, baritina (baros=greu), grafitul (forma amorfă a diamantului), și diamantul. Determinarea unui mineral se face prin cunoașterea proprietăților lui fizice: - culoare -luciu - spărtura (proaspătă neoxidată) - duritatea - clivajul (modul de spargere), greutatea specifică, proprietăți magnetice și radioactive etc. Duritatea mineralelor este o proprietate importantă, aceasta
Mineral () [Corola-website/Science/304616_a_305945]
-
cristalizare, Clasă, Culoare, Urmă, Duritate, Densitate, Luciu, Transparență, Spărtură, Clivaj, Habitus, Suprafața cristalului, Cristale gemene, Punct de topire, Efect piezoelectric, Propriețăți optice, Refracția, Refracție dublă, Pleochroismus Deviație optică, Unghi de dispersie Reactivitate chimică, Radioactivitate, Magnetism Cele mai bune exemple sunt grafitul și diamantul care, având diferite proprietăți, diamantul fiind cea mai dură substanță de pe Terra, iar grafitul un mineral cu duritate mică, au aceeași formulă chimică, și anume C-carbon. Ingredientul principal din sticlă este cuarțul (silicea) provenit din nisipul cuarțos
Mineral () [Corola-website/Science/304616_a_305945]
-
de topire, Efect piezoelectric, Propriețăți optice, Refracția, Refracție dublă, Pleochroismus Deviație optică, Unghi de dispersie Reactivitate chimică, Radioactivitate, Magnetism Cele mai bune exemple sunt grafitul și diamantul care, având diferite proprietăți, diamantul fiind cea mai dură substanță de pe Terra, iar grafitul un mineral cu duritate mică, au aceeași formulă chimică, și anume C-carbon. Ingredientul principal din sticlă este cuarțul (silicea) provenit din nisipul cuarțos. Silicea se incălzește până se topește, la circa 1100 °C, modelată, apoi răcită rapid. Alte ingrediente
Mineral () [Corola-website/Science/304616_a_305945]
-
a făcut apariția la sfârșitul anilor 1990. În acest proces, granule de diamant de dimensiunea câtorva nanometri sunt create prin detonarea unor explozivi conținători de carbon. Într-o a patra metodă, demonstrată în laborator, dar fără aplicații comerciale în prezent, grafitul este tratat cu ultrasunete de mare putere. Proprietățile diamantului sintetic sunt în strânsă legătură cu detaliile procedeului de fabricație; totuși, unele diamante sintetice (formate prin HPHT sau CVD) au proprietățile ca duritatea, conductivitatea termică sau mobilitatea electronilor superioare chiar față de
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
un arc electric era lovit între tije de carbon în interiorul unor blocuri de calcar. Fierul topit era apoi răcit rapid prin scufundare în apă. Contracția generată de răcirea fierului se presupune că a produs presiunea înaltă necesară pentru a transforma grafitul în diamant. Moissan și-a publicat rezultatele într-o serie de articole în anii 1890. Mulți alți savanți au încercat să refacă experimentul său. William Crookes pretindea că a reușit în 1909. Otto Ruff susținea în 1917 că a produs
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
A doua metodă, care folosește depunerea de vapori (CVD), creează o plasmă de carbon peste un substrat pe care atomii de carbon sunt depuși pentru a forma diamantul. Alte metode includ formarea explozivă (formându-se nanodiamante) și sonicarea soluțiilor de grafit. În procedeul cu presiune și temperatură mare (HPHT), sunt folosite trei prese principale desemnate să ofere o presiune și o temperatură necesară pentru producerea diamantelor sintetice: presa cu curea, presa cubică și sfera de despicare. Nano-cristale(5 nm diametru) de
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
Aceste nanocristale se numesc "nanodiamante de detonație". În momentul exploziei, presiunea și temperatura din incintă ating valorile necesare transformării carbonului din explozibil în diamant. În urma scufundării în apă incinta se răcește rapid după explozie, blocând transformarea diamantului proaspăt produs în grafit. O variantă a acestei tehnici este umplerea unui tub metalic cu pulbere de grafit și introducerea acestuia în incinta de detonare. Explozia încălzește și comprimă grafitul la nivelul necesar transformării sale în diamant. Produsul de reacție este bogat în grafit
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
incintă ating valorile necesare transformării carbonului din explozibil în diamant. În urma scufundării în apă incinta se răcește rapid după explozie, blocând transformarea diamantului proaspăt produs în grafit. O variantă a acestei tehnici este umplerea unui tub metalic cu pulbere de grafit și introducerea acestuia în incinta de detonare. Explozia încălzește și comprimă grafitul la nivelul necesar transformării sale în diamant. Produsul de reacție este bogat în grafit și alte forme ale carbonului. Fierberea sa în acid azotic (o zi la 250
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
în apă incinta se răcește rapid după explozie, blocând transformarea diamantului proaspăt produs în grafit. O variantă a acestei tehnici este umplerea unui tub metalic cu pulbere de grafit și introducerea acestuia în incinta de detonare. Explozia încălzește și comprimă grafitul la nivelul necesar transformării sale în diamant. Produsul de reacție este bogat în grafit și alte forme ale carbonului. Fierberea sa în acid azotic (o zi la 250 °C), duce la dizolvarea acestor substanțe. Pulberea de nanodiamante recuperată este utilizată
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
grafit. O variantă a acestei tehnici este umplerea unui tub metalic cu pulbere de grafit și introducerea acestuia în incinta de detonare. Explozia încălzește și comprimă grafitul la nivelul necesar transformării sale în diamant. Produsul de reacție este bogat în grafit și alte forme ale carbonului. Fierberea sa în acid azotic (o zi la 250 °C), duce la dizolvarea acestor substanțe. Pulberea de nanodiamante recuperată este utilizată în principal în diferitele tehnici de șlefuire. China, Rusia și Belarus sunt principalii producători
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
Creioanele acuarelă" seamănă cu creioanele colorate, însă minele lor se dizolvă în apă. Se folosesc la desenarea detaliilor fine pe hârtia uscată, detalii care ulterior pot fi întinse cu o pensulă udă, sau se poate desena direct pe hârtia udă. "Grafitul acuarelabil" seamănă cu grafitul de desenat, fiind formate dintr-o mină groasă rotundă de dimensiunea unui creion (7-8 mm) învelită într-un strat de lac. Se folosesc la trasarea contururilor desenelor în acuarelă. "Pastelurile acuarelabile" se prezintă în formă de
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
creioanele colorate, însă minele lor se dizolvă în apă. Se folosesc la desenarea detaliilor fine pe hârtia uscată, detalii care ulterior pot fi întinse cu o pensulă udă, sau se poate desena direct pe hârtia udă. "Grafitul acuarelabil" seamănă cu grafitul de desenat, fiind formate dintr-o mină groasă rotundă de dimensiunea unui creion (7-8 mm) învelită într-un strat de lac. Se folosesc la trasarea contururilor desenelor în acuarelă. "Pastelurile acuarelabile" se prezintă în formă de baghete rotunde sau pătrate
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
ul este un element chimic din tabelul periodic care are simbolul C și numărul atomic 6. ul este un element remarcabil din mai multe motive. Printre formele sale diferite se numără una dintre cele mai moi (grafit) și una dintre cele mai dure (diamant) dintre substanțele cunoscute. Mai mult, are o capacitate deosebită de a forma legături chimice cu alti atomi mici, incluzând atomii de carbon, iar mărimea să îl face capabil de a forma legături multiple
Carbon () [Corola-website/Science/300751_a_302080]
-
anod solubil unde metalul este transferat de pe anodul impur pe catodul realizat sub forma unei lame sau a unui fir foarte pur. Aluminiul pur se obține din praf de alumină (Al2O3), care se topește într-o cuvă cu pereți din grafit, acesta constituind catodul. Anodul este un electrod din grafit. În urma electrolizei ionii de Al3+ se depun pe pereții cuvei. Prin electroliză se obține și cuprul electrotehnic de mare puritate. Galvanoplastia constă în depunerea unor straturi metalice subțiri pe obiecte metalice
Efectele curentului electric () [Corola-website/Science/312275_a_313604]
-
pe catodul realizat sub forma unei lame sau a unui fir foarte pur. Aluminiul pur se obține din praf de alumină (Al2O3), care se topește într-o cuvă cu pereți din grafit, acesta constituind catodul. Anodul este un electrod din grafit. În urma electrolizei ionii de Al3+ se depun pe pereții cuvei. Prin electroliză se obține și cuprul electrotehnic de mare puritate. Galvanoplastia constă în depunerea unor straturi metalice subțiri pe obiecte metalice în scop de protecție sau decorativ (nichelare, cromare, argintare
Efectele curentului electric () [Corola-website/Science/312275_a_313604]
-
constă în depunerea unor straturi metalice subțiri pe obiecte metalice în scop de protecție sau decorativ (nichelare, cromare, argintare, aurire etc.) Galvanostegia constă în depuneri electrolitice de metal pe mulaje din materiale plastice (sau ceară), impregnate cu un strat de grafit, pentru a le face conductoare. Mulajul este montat la catod și după depunerea metalului se îndepărtează materialul mulajului. Se obțin astfel reproduceri foarte fidele ale formei unor obiecte (sculpturi, alte opere de artă). Plasăm o plăcuță din material semiconductor într-
Efectele curentului electric () [Corola-website/Science/312275_a_313604]
-
de aliniere optică, butucuri de bicicletă și rulmenți de aer folosiți în Mașinăriile de măsurat coordonate. De departe, cel mai comun rulment este rulmentul plan, un rulment ce folosește suprafețele aflate în contact,deseori cu un lubrifiant de ulei sau grafit. Un rulment plan poate fi sau nu un dispozitiv discret . Ar putea fi nimic mai mult decat suprafață de contact a unei găuri cu un ax trecând prin această sau a unei suprafețe plane ce o susține(bear) pe cealaltă
Rulment () [Corola-website/Science/304837_a_306166]
-
ciocniri succesive, la energii joase și la un grad ridicat de împrăștiere, neutronii se comportă ca un gaz molecular care difuzează. Materialele care încetinesc neutronii prin ciocniri elastice, fără a-i absorbi, poartă numele de "moderatori" (apă, deuteriu, beriliu, parafina, grafit). În 1931, Walther Bothe și Herbert Becker în Giessen, Germania au constatat că în cazul în care particule alfa de mare energie emise de poloniu au căzut pe anumite elemente ușoare, în special beriliu, bor sau litiu, o radiație neobișnuit
Neutron () [Corola-website/Science/297812_a_299141]