6,153 matches
-
și începea să-l mângâie pe spate. Băiatul nu mai apuca să spună nimic că în acel moment crucial mânzul brusc l-a lovit cu piciorul pe unchiul său, direct în stomac. Nicolae a căzut pe loc, pe paiele din grajd. Măi, Luminosule, animal sălbatic, dar ce faci cu unchiul meu, striga disperat băiatul. Dar tu în viața ta nu ai lovit pe nimeni! Între timp s-a dus la unchiul său să-l ajute să se ridice. Nicolae, după ce și-
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
striga disperat băiatul. Dar tu în viața ta nu ai lovit pe nimeni! Între timp s-a dus la unchiul său să-l ajute să se ridice. Nicolae, după ce și-a mai revenit un pic, s-a îndreptat către ușa grajdului, ținându-și mâna pe stomac, așezându-se pe banca din fața grajdului. Ce s-a întâmplat? - întreba Bunicul nedumerit, care tocmai atunci a intrat pe poartă, îndrumând vaca către grajd. Ce ai pățit băiete? - întreba și vibra îngrijorarea în vocea sa
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
pe nimeni! Între timp s-a dus la unchiul său să-l ajute să se ridice. Nicolae, după ce și-a mai revenit un pic, s-a îndreptat către ușa grajdului, ținându-și mâna pe stomac, așezându-se pe banca din fața grajdului. Ce s-a întâmplat? - întreba Bunicul nedumerit, care tocmai atunci a intrat pe poartă, îndrumând vaca către grajd. Ce ai pățit băiete? - întreba și vibra îngrijorarea în vocea sa, dar în locul băiatului, i-a răspuns nepotul: -Bunicule, pe unchiul l-
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
și-a mai revenit un pic, s-a îndreptat către ușa grajdului, ținându-și mâna pe stomac, așezându-se pe banca din fața grajdului. Ce s-a întâmplat? - întreba Bunicul nedumerit, care tocmai atunci a intrat pe poartă, îndrumând vaca către grajd. Ce ai pățit băiete? - întreba și vibra îngrijorarea în vocea sa, dar în locul băiatului, i-a răspuns nepotul: -Bunicule, pe unchiul l-a lovit mânzul cu piciorul, chiar în stomac... dar așa ceva nu a făcut Luminosul niciodată... oare ce s-
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
știe ce zice... apoi îi striga, las` că-ți arăt, cine e stăpân în casa asta! Roșu la față și plin de mânie a apucat o bucată mare de lemn dintre cele clădite pentru iarnă și a intrat furios în grajd. -Ce s-a întâmplat măi, Luminosule?... așa te-am crescut eu? ... ca să ataci oamenii așa mișelește? ... după fiecare exclamare lovea cu lemnul spatele calului... el, săracul numai plângea pe limba lui de durerea provocată... Mitică a intrat în grajd și
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
în grajd. -Ce s-a întâmplat măi, Luminosule?... așa te-am crescut eu? ... ca să ataci oamenii așa mișelește? ... după fiecare exclamare lovea cu lemnul spatele calului... el, săracul numai plângea pe limba lui de durerea provocată... Mitică a intrat în grajd și striga disperat: bunicule, nu-l bate, el nu știe ce a făcut și pentru ce... Nu știa ce face? Atunci să învețe de acum ca are de făcut! - striga bunicul ieșit din fire. Copilul disperat că nu-și poate
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
acum ca are de făcut! - striga bunicul ieșit din fire. Copilul disperat că nu-și poate potoli bunicul, a alergat la Nicolae: unchiule, unchiule, te mai doare stomacul? Nici acum nu poți vorbi? După care a fugit din nou în grajd să-l liniștească pe bătrân. Nimeni nu mai asculta de el, totul s-a inversat, nu mai știa cine are dreptate... și fugea, fugea pe poartă, afară, în plină noapte... Cu fața umezită de lacrimi, cu pieptul zvârcolit, alerga prin
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
o ducă la gură... Trebuie să ies afară, a spus la un moment dat și a lăsat mămăliga caldă pe masă. Toți au știut unde merge băiatul, dar nimeni nu l-a oprit. A aprins lumina, apoi a intrat în grajd. Cei doi cai stăteau unul lângă celălalt, era liniște. S-a apropiat de cel tânăr, luând peria în mână să-l curețe, poate chiar de păcate. -Măi, Luminosule, ce rău ai săvârșit azi. M-am supărat foarte rău pe tine
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
tata să sufle în lampă care trona pe masa de lîngă ferestra. În seara aceea am adormit mai greu. Auzeam vîntul care sufla puternic și sălbatic afară și mă gîndeam la un copil care s-a născut în iezla unui grajd. Am trecut în revistă toate grajdurile pe care le văzusem la țară, ca în final să mi-l figurez pe cel al bunicului meu, care era mai mare și curat și mi-am plasat povestea în el. Erau șanse mai
INTRE CER SI PAMANT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357052_a_358381]
-
trona pe masa de lîngă ferestra. În seara aceea am adormit mai greu. Auzeam vîntul care sufla puternic și sălbatic afară și mă gîndeam la un copil care s-a născut în iezla unui grajd. Am trecut în revistă toate grajdurile pe care le văzusem la țară, ca în final să mi-l figurez pe cel al bunicului meu, care era mai mare și curat și mi-am plasat povestea în el. Erau șanse mai multe să fie mai puțin frig
INTRE CER SI PAMANT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357052_a_358381]
-
copil le consideram deștepte, pentru că fiecare cârd își cunoștea singur casa la care revenea o dată cu apusul soarelui. Pe găini le găseam proaste, nu făceau decât să ciugulească toată ziua, fie prin curte, fie prin grădina mare, care se întindea de la grajd până spre fundul curții. Cel mai mult iubeam grajdul. Mirosul de fân vara sau de coceni uscați iarna, amestecat cu mirosul de transpirație al vacilor, îmi dădea o senzație de ireal. Tot spre grădina din fundul curții era și cotețul
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
singur casa la care revenea o dată cu apusul soarelui. Pe găini le găseam proaste, nu făceau decât să ciugulească toată ziua, fie prin curte, fie prin grădina mare, care se întindea de la grajd până spre fundul curții. Cel mai mult iubeam grajdul. Mirosul de fân vara sau de coceni uscați iarna, amestecat cu mirosul de transpirație al vacilor, îmi dădea o senzație de ireal. Tot spre grădina din fundul curții era și cotețul porcului; acesta mă speria. Pe cât eram de fericită când
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
vara sau de coceni uscați iarna, amestecat cu mirosul de transpirație al vacilor, îmi dădea o senzație de ireal. Tot spre grădina din fundul curții era și cotețul porcului; acesta mă speria. Pe cât eram de fericită când mă strecuram în grajd pe lângă coada vacii, la locul unde erau caii, la început, pe urmă calul, ca în final niciunul, pe atât eram de nefericită când mă apropiam de cotețul porcilor. Nu aveam nimic împotriva lor, dar egoismul meu de copil era mai
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
în final niciunul, pe atât eram de nefericită când mă apropiam de cotețul porcilor. Nu aveam nimic împotriva lor, dar egoismul meu de copil era mai puternic decât compasiunea pentru animale; vaca o puteam duce de lanț din drum până la grajd, calul se lăsa purtat de ham, numai de prezența porcilor nu puteam profita. Nu făceau decât să guițe toată ziua după mâncare. Cu ce puteau să bucure un copil?! Gardurile între vecini erau făcute din plasă de sârmă sau din
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
aveam voie să mă apropii de poartă. Trebuia să mă joc în mijlocul curții, „la vedere”, cum spunea tataie. După mai bine de o oră, plictisită, dar totuși mulțumită că ar fi putut fi și mai rău, m-am îndreptat spre grajd, unde mamaie mulgea vaca. Îmi plăcea mirosul de lapte cald. Mamaie stătea pe un scăunel și micuță cum era, părea intrată toată sub burta vacii. M-am așezat pe vine lângă ea, dar cum o știam supărată nu îndrăzneam să
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
și de acolo în bucătărie, unde cana mea din tablă smălțuită, albă cu floricele roșii, era agățată sub o policioară. La fel de repede m-am întors, dar cum în ziua aceea totul îmi mergea „de-a-ndoaselea”, am alunecat cum am intrat în grajd și m-am oprit în mamaie, care se rdica cu găleata în mână. După câteva balansări pe care le-am făcut amândouă, m-am oprit cu piciorul în găleată, iar mamaie a căzut înapoi pe caunul șubred, care trosnind sub
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
starea de șoc pe mamaie iar pe mine, din cea de frică. Cu inima bătând să-mi spargă pieptul așteptam să vorbească ea întâi. -Te-ai lovit? m-a întrebat cu o voce grijulie. M-am bucurat că era întuneric în grajd și nu mi-a văzut zâmbetul; atunci în mod sigur și-ar fi schimbat culoarea timbrului. Am oftat mulțumită și am răspuns cu un mârâit care însemna mai mult „da”. Mamaie speriată m-a împins de pe ea, cu un oarecare
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
bine morților ei dragi. -Să le fie! i-am răspuns cu un aer convins că acesta ar fi adevărul. Repede m-am gândit dacă într-adevăr cunoscusem pe cineva care murise, bucurându-mă astfel de laptele vărsat. Am ieșit din grajd fericită. O cunoscusem pe baba lui Fane Matei, care murise în timpul iernii și știam că fusese săracă și șchioapă. Eram mulțumită, dacă nu chiar mândră de întâmplarea cu laptele. Atâția morți aveau ce bea în seara aceea! Nu am mai
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
destul de repede, dar numai după ce a examinat iapa cu atenție și a văzut că este bine hrănită iar băiatul este întreg și vesel. Mulțumit, a bătut cu palma crupa Bătrânei, a zâmbit hoțește și a îndemnat-o să meargă la grajd. Iapa a nechezat, l-a împins jucăușă cu botul în piept, a scuturat capul și a plecat agale unde i s-a spus. Tudorel privea uluit la tot ce face bunicul său și la manifestările animalului. Strângând pietricelele în buzunarele
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
pielea tăbăcită-n frigul nesimțit. Gândurile în puțin se amestecau cu vise și vorbe-n singur, cu capul rușinat prostit cu dibăcie ... Vara păștea oile pe coclauri iar după răvășit venea în sat la dobitoace pentru-adăpat, fân și rănit în grajd. Păstor de iarnă fără simbrie. Noaptea visa în fân tot hore cu fetele din sat și n-avea alte dorințe c-avea măligă și lapte din belșug ... Și zilele treceau în goană, lunile n-așteptau prea mult și anii începeausă
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
Știu că e bine când îmi dați !... Când anii l-au desputerit, Ciubucică găsea sprijin în gardul Bisericii de Mijloc, pândind în gol măcar o vorbă ... Toți îl vedeau și-i ocoleau privirea rătăcită deși aflasem că doarme într-un grajd din mila unui rucărean, în chinuri de pustiu uitat de cei care voiau să-i râdă chiuitul ... Doamne iartă-ne nouă, c-atunci era mai rău decât câinele, își cuibărea înghesuiala alături de ce mai rămăsese din ciurdar și cred că
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
că te arunc la ei! mi-a răspuns nervoasă. Am îneput să mă plimb iarăși prin curte. Mamaia era în spatele bucătăriei aplecată deasupra unui lighean, spălând hainele mele. M-am dus de două ori până la poartă, m-am învârtit prin fața grajdurilor și m-am întors agale, fără zgomot. Deodată m-am gândit că, nu ar fi rău să-i fac o glumă mamaiei, care nu zâmbea decât foarte rar. Când am ajuns în spatele ei, ocolind bucătăria pe din dos, mi-am
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
tras și pe al doilea, încă puțin și termina sticla lângă noi. Tataie îl urmărea cu un ochi închis și cu sufletul la gură. Eu fierbeam de supărare că prostul de Gheorghe nu simțise diferența; numai mamaia mătura liniștită în fața grajdului. -Băi, nea Gofule! a îneput săracul Gheorghe, dar imediat mamaie l-a pus la punct. -Ia du-te, măi omule acasă, că noi avem treabă! Ce am deschis cârciumă în mijlocul bătăturii?! Gheorghe, supărat a pus dopul la sticlă, a mai
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
îi va atrage atenția s-o ia de acolo că râd și cu fundul și..acasă la nevasătă (Căci Gulă era măritat) n-a putut pune diploma în biroul lui, așa că preocupat, cum șțtii de OZN și-a făcut din grajd un birou personal, unde și-a putut pune și admira diploma. - Și peste 2-3 ani? - Dragă nevastă, înțeleg, ești curioasă, promit să revin ... Referință Bibliografică: Paradoxul modernitatii in context rural / Confluențe Românești : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 304, Anul
PARADOXUL MODERNITATII IN CONTEXT RURAL de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357197_a_358526]
-
preferată cu “măiculița“. -Și eu am iubit-o pe Buna, mi-a spus Mia. Apoi, căutând-o cu privirea pe mamaie prin curte, mai mult pentru ea a continuat: -Eram mică, tu nu erai când am stat cu mamaie în grajd o noapte întreagă până a fătat-o pe Roșcata. Am dus-o la păscut o vară întreagă. Vrei să o duci și tu pe vițeaua ei? M-am oprit în loc și m-am uitat la ea să mă conving că
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]