1,698 matches
-
stilat. Danestone fusese la Început un teren pentru ferme, la fel ca majoritatea periferiilor din Aberdeen, dar rezistase În fața progresului mai mult decât celelalte. Dar când au căzut sub lama buldozerelor, s-a construit rapid și Înghesuit. Blocurile tradiționale de granit cenușiu nu se zăreau nicăieri: aici era tencuială ca de terci de ovăz, acoperișuri cu țiglă ondulată, fundături șerpuitoare și drumuri Înfundate. La fel ca orice altă suburbie anonimă. Numai că, spre deosebire de centrul Aberdeenului, unde blocurile cu locuințe de Închiriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nicăieri: aici era tencuială ca de terci de ovăz, acoperișuri cu țiglă ondulată, fundături șerpuitoare și drumuri Înfundate. La fel ca orice altă suburbie anonimă. Numai că, spre deosebire de centrul Aberdeenului, unde blocurile cu locuințe de Închiriat și clădirile Înalte de granit micșorau cu o oră timpul de lumină naturală, soarele strălucea din abundență, Întregul ansamblu aflându-se pe un deal orientat spre sud, pe malurile lui River Dee. Singurul neajuns era apropierea de fabrica avicolă, morile de hârtie și stația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să-l supere pe Hoitar. Și nu făcea decât să reia la nesfârșit același lucru: voia să meargă acasă; Îi furau lucrurile. Plaja Aberdeen era dezolantă și Înghețată. Marea Nordului se agita, cenușiu-Întunecată, printre rafalele de zăpadă. Mugetul valurilor de culoarea granitului zdrobindu-se de faleza de beton puncta furtuna șuierătoare, aruncând șuvoaie la 6 metri În aer, unde vântul le izbea de fațadele magazinelor. Cele mai multe dintre ele nu se obosiseră să deschidă În dimineața aceea. Se părea că magazinele turistice, sălile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
până ajunseseră departe de sediul Poliției Înainte să izbucenască În râs. — Nu-i de râs. Hohotul se transformă Într-un rânjet. — Îmi cer scuze, domnule. Tăcere. Watson Îi duse prin Rosemount. Vreamea bună ținuse, iar frumosul cer albastru plutea deasupra granitului cenușiu sclipitor. — Domnule, spuse ea, se opri și-și drese vocea, apoi Începu din nou. Domnule, În legătură cu mesajul pe care vi l-am lăsat aseară pe robot. Pulsul lui Logan se acceleră. — Păi, zise Watson, intrând la una din cozile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mizer al inspectorului Insch, cu ferestrele mânjite și pătate acolo unde cockerul său spaniol Își frecase nasul de geam. Insch Îi conduse pe străzile cu urme de zăpadă din Rosemount. Privind mohorât pe fereastră, Logan se uita la terasele de granit pe lângă care treceau, cu mintea pe jumătate la Hoitar, pe jumătate la conversația rigidă pe care o purtase cu agenta Jackie Watson când conduseseră pe exact același drum. Când Insch trase mașina după colț, Îndreptându-se către spital, ceva Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
25 era o casă mijlocie cu terasă, pe un bulevard larg din colțul de nord al Middlefieldului. Nu mai era nimic În spatele unui șir de clădiri vopsite În alb, În afară de marginea unui teren viran mizer, dincolo de care urmau carierele de granit dezafectată. Apoi urma o pantă abruptă spre Bucksburn, cu morile sale de hârtie și crescătoria de pui. Vântul șuiera În spatele caselor, ridicând de pe jos o perdea de zăpadă Înghețată, amestecând-o cu fulgii proaspeți, Înghețați, care veneau de sus. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de recuperat. O gaură ascunsă din pământ Înghiți piciorul lui Strichen și el căzu, aterizând cu fața În zăpadă. Fu din nou În picioare Într-o clipă, dar Jamie o luase Înainte bine de tot, alergând Înspre adâncul vasului de granit al carierei. Spre lacul cel negru. Dintr-o dată, băiețelul se opri. Mersese cât putuse de departe. În față nu era decât frig, Întuneric și apă Întunecată. Se Întoarse, cu fața Îngrozită. — E periculos! Martin fugi după el. Dar Martin Strichen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a băut hectolitri de vin și a creat rețeta perfectă de supă de ciuperci. Locuiește, chiar pe stânga În spatele părții din spate, În nord-estul Scoției cu soția sa Fiona și cu Îndeajuns de mulți cartofi Încât să hrănească o armată. Granitul Rece este primul său roman. Nici măcar nu ar fi trebuit să fie cazul lui. Cel puțin nu În prima zi după ce se Întorsese. Dat toți ceilalți detectivi din Departamentul de Investigații făceau cine știe ce curs de perfecționare sau Își făceau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de apreciere pentru o persoană care, de obicei, e purtată pe brațe În timpul cântecului. . Băutură carbogazoasă produsă În Scoția, numită adesea „cealaltă băutură națională a Scoției“. . Sortiment de whisky aromat cu miere și ierburi. PAGE FILENAME \p D:\POLIROM\2008\Granitul rece.doc PAGE 311
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se vedea altceva. În cele din urmă, spre asfințit, între nisip și palmieri se ivi în depărtare o stelă de piatră cu vârful aurit, în care se oglindea soarele. Apoi din nisip începu să se ridice un enorm zid de granit. — Sais, spuse călăuza arătând într-acolo, apoi tăcu. Era templul faimos în întreaga Mediterana pentru biblioteca milenară și legendele ezoterice. Zidurile îl înconjurau, asemenea unei fortărețe. Mai departe se zăreau ruinele unui oraș care fusese pesemne foarte mare și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de nisip. În jurul edificiului nu se mișca nimic, nici un animal, nici un om. Barca acostă, și începură să urce treptele. În templu puteai intra numai dacă străbăteai un drum larg, printre două șiruri de animale înaripate - sfincși și lei - sculptate în granit. Doi piloni titanici, din pietre ciclopice, netede și perfect îmbinate, încadrau intrarea. Dimensiunile tuturor lucrurilor pe care le vedeau erau enorme, încât îi amețeau. Pe fațadele pilonilor erau sculptate mii se semne riguros aliniate: animale stilizate, figuri divine necunoscute, desene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
al treilea loc de trecere și vei intra în sanctuar, sit ue-rit. Însă în el ajung foarte puțini și n-are rost să vorbim despre asta acum. În spatele a toate, chiar spre miazăzi, în lumina cunoașterii, se ridică khem-ul de granit, cella divină, unde poate intra numai phar-haoui, pe care voi, grecii - surâse - îl numiți pharaon. Dar din locul de trecere dintre imenșii piloni, a căror bază era acum îngropată în nisip, se vedea că prima curte interioară era abandonată, murdară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu le ajung nici măcar până la genunchi, șopti Gajus. Zaleucos privea fără să răspundă. A doua curte interioară era înconjurată de un portic; și ea era pustie. În spate se zărea a treia trecere. Iar acolo se ridica uriașa stelă de granit roșu, cu vârful aurit, pe care o văzuseră strălucind de departe. Sacerdotul întinse mâna - pielea lui brună se lipea de oasele lungi, subțiri ale degetelor -, arătă spre stelă și întrebă: — Voi, grecii, o numiți obeliskos, nu-i așa? Adică micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
până în ultima lui zi. Palatul, căruia Marcus Antonius îi dăduse numele eremitului filosof Timon, era legat de continent printr-o limbă de pământ stâncos, pe care fusese nivelat un drum mărginit de o parte și de alta de coloane de granit. — Acolo nu-i îngăduit să pui piciorul, spuse preotul cu ironia fină a bătrânilor care au văzut multe. Dar tu nu ești roman. Germanicus coborî din barcă nerăbdător, cuprins de o emoție care făcea ca mișcările să-i fie nesigure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din nou. Marea era foarte limpede. Văzură pe fundul apei, printre pietre și nisip, ceva asemănător cu capul gigantic al unei statui având pieptănătura regală a vechilor phar-haoui. — Trebuie să fi fost o statuie grandioasă, zise băiatul. Capul sculptat în granit avea ochii orbi ațintiți în față, sub pânza aceea de apă. Nu avea însă frumoasele pleoape alungite, buzele arcuite ale vechilor suverani; recent, o mână îi sculptase o frunte lată, păr des și barbă, o gură mare, senzuală, ochi mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Dar Augustus, numai el, a rezistat vrăjii. Mi s-a spus că a străbătut încăperile acelea însoțit de preoții săi, experți în magia ertuscă. Regina pusese să-i fie sculptat trupul în bazalt cenușiu și în diorit, în calcar, în granit, astfel că, de la o încăpere la alta, goliciunea ei era parcă acoperită de o piele diferită. Mi s-a spus că în încăperile acelea a intrat, împreună cu Augustus, și amiralul Agrippa, bărbatul care se căsătorise cu fiica sa, Julia, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
covoarele din sala unde a văzut, în picioare, fără rușine, asemenea Venerei, statuia din cuarțit trandafiriu precum carnea adevărată, gura, sânii, pântecele reginei acum moarte. Băiatul se uită la tatăl său; observă că acesta tăcea. — Poate că chipul acela din granit, continuă preotul, pe care l-ai putut vedea sub apă pentru că azi este foarte limpede, e ceea ce a rămas dintr-o statuie enormă a lui Marcus Antonius. După câte se spune, Augustus a pus să fie făcută fărâme și aurucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din sistre și lăute, o invocau pe Isis cea Veche în nopțile cu lună plină, purtau veșminte plisate de in de culoarea onixului, de culoarea Nilus-ului, de culoarea florii de lotus, știau să prepare parfumul sacru, khfir, descriau temple din granit roz vechi de trei mii de ani. Preceptori culți explicau că în țara aceea fuseseră inventate agricultura și știința hidraulică, vitală într-un ținut unde nu plouă; spuneau că Alexandria era cel mai însemnat centru de schimburi culturale și științifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
agonizând, poruncise să fie dus lângă regina lui și se prăbușise în brațele ei reveni, ca o lamă de cuțit. Împăratul revăzu palatul solitar din marea Alexandriei, cu zidurile înnegrite de foc și poarta distrusă, chipul puternic, bărbătesc sculptat în granit care zăcea sub un văl de apă. Marcus Antonius era un nume pe care Roma încă îl cenzura; puținii care îndrăzneau să-l amintească îl rosteau în șoaptă, fiindcă, de peste șaptezeci de ani, era legat de condamnarea infamantă de rebeliune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
monument din Roma“, hotărî el. Încet-încet, durerea scăzu în intensitate, se retrase, dispăru. „În grădinile unde mama a petrecut ultima noapte împreună cu mine voi așeza cel mai înalt obeliskos, cel mai înalt ta-te-hen care se poate extrage din blocurile de granit din întregul ținut al Aegyptus-ului. Vârful lui din elektron va străluci în soare, va fi memoria ei imperială. Peste secole, oamenii îl vor vedea și vor spune: «Ta-te-hen-ul ridicat de Împărat pentru mama sa, care, în noaptea aceea, a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Promise: Mâine dimineață mă voi duce să cercetez cu atenție ruinele acelea. Apoi... Împăratul surâse. — Te vei sfătui cu arhitectul Imhotep, care tocmai a debarcat de la Alexandria. Din Aegyptus vor veni statuile animalelor sacre, sfincși și lei, din diorit, din granit roșu, din bazalt negru. Voi pune să se sculpteze simbolurile fluviilor sacre, Nilus și Tiberis, cei doi frați. Vom avea un drum flancat de obeliscuri, vom avea un khem, cu statuia zeiței din marmură albă. Și mensa pentru ofrande, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
despre el; doar pietrele. Mângâie părul femeii și-i spuse: Am văzut templul de la Iunit Tentor împreună cu tatăl meu. Germanicus șoptise: „E o bibliotecă de piatră...“ Toată istoria, știința și mistica egiptene erau sculptate și pictate pe imensele suprafețe de granit: pe pereți, coloane, tavane, pe capitelurile hathorice, pe ante, de o parte și de alta a ușilor era o vertiginoasă succesiune de imagini; între ele nu exista nici măcar o palmă liberă. Împăratul spuse: — În jurul khem-ului am văzut încăperile unde stătuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vremurilor, apele sale nesfârșite, fiindcă nimic nu-i stârnise mai mult setea de cunoaștere. Vom debarca pe insula Phi-lac, îi făgădui. Templul lui Isis pare o corabie de piatră în mijlocul fluviului, sub cerul strălucitor. Iar în jur, două maluri de granit și deșertul, care e galben, ca un leu. Numai că porticul unde vei păși tu când vei coborî nu era terminat; am poruncit să-l facă. Și am mai poruncit să se graveze numele meu pe el. VII A DOUĂZECI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în urmă, preoții egipteni văzuseră renăscând din cenușă după cinci veacuri, mitica Phoenix. Și la Roma, praful se așternu peste noile ruine. În fața porticului templului isiac, incendiat cu furie cu tot cu decorațiunile lui de turcoaze și fildeș, cu statuile din cuarț, granit și diorit, cu fragilele papyri, în urletele mulțimii superstițioase, Valerius Asiaticus observă caustic: — Să distrugi monumentele dușmanului trebuie să fie o plăcere mai intensă decât să cumperi o fecioară din Bithynia. Dar eu sunt prea bătrân pentru asemenea comparații. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de la Busiris - vechiul imperiu din Memphis -, unde s-a descoperit o corabie sacră modelată în piatră. De asemenea, la Behbit-el-Hagar, pe Nil, spre Damietta, unde ceea ce păruse a fi o colină s-a dovedit a fi un splendid edificiu de granit cenușiu și roz, cu dimensiuni de 400 m × 360 m: Iseum-ul de la Pi-Hebit; au fost scoase la lumină basorelieful unei corăbii ritualice, apoi statuia zeiței Isis și, în cele din urmă, rămășițele corăbiilor sacre. De asemenea, în Deltă, unde bazinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]