12,186 matches
-
peste care urmează să treacă soarele încape până și incertitudinea ploilor. Partea peste care a trecut soarele înghesuie lumina în cochilii de melc pentru zile negre. A venit vremea buzunarelor goale, să-i cotrobăim de lumină și-n cur pe grașii pământului. Fraților, țipa Cozma, nepotul cel mare a lui Sterian, a venit vremea să le întoarcem pielea pe dos! Dumnezeii mamii lor de comuniști, să le rupem gâtul ca la hulubi, să le dăm foc în poarta cimitirului! Marcu, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
spuneți dumneavoastră. Dar vă rog, lăsați-mă slobod 5 minute. Vreau să-mi iau bun rămas. Lasă-l Mihalache să vedem ce are de gând bolândul. Vine singur, nu-ți fă griji. Cei care au plecat cu bani erau pești grași. Dacă le luai urma, eheeeeei, bine ar fi fost... ăsta nu valorează nici o para chioară. La intrare în pronaos, scările, șerpi încolătăciți sub lună plină, ascundeau între solzi tăciuni aprinși. Bătea vântul; treptele, precum un pulover putred, se destrămau fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
spate. Zoli era ținut lîngă alt aparat de radio cu acumulator de către tatăl său, cel mai bătrîn om pe care l-am văzut la Rătești, În afara bătrînilor din familia noastră. Nu numai că era bătrîn, dar era și Înalt, și gras, făcînd podeaua să scîrțîie cînd mergea cu un picior de lemn și cu altul viu. Cred că mai mult de la piciorul de lemn decît de la cel viu scîrțîiau scîndurile și de la cioca zdravănă, bine lustruită, foarte curbată la vîrf, de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
teren. Îi țin minte pe toți, ba chiar și figurile lor mi au rămas proaspete. Mă opreau adesea, Întrebîndu mă cum merge școala și strecurîndu-mi cîte o hîrtie roșcată de trei lei. Îmi plăcea mai ales de un tovarăș domol, gras și atent cu copiii, nu vorbea niciodată tare. M-a luat Într-o dimineață deoparte, cercetîndu-mă dacă aș putea să-i cînt ceva În limba maghiară. Nu știam decît două cîntece: unul de copii mici care nu mai corespundea maturității
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Îndemnau să meargă cu ei spre soare răsare: „Tot pămîntul e al nostru!“ - proclamau ei, trăgînd cu pistoalele În aer. Numai că așa fusese la Sibir pămîntul de cînd lumea, al cui voia și al cui nu-l răbda, neted, gras, nesfîrșit, sorbindu-te În Întinderea lui, mai mult depărtare decît geană de zare. Iar Pomean, ajungînd acasă În SÎmbăta de Rusalii a anului 1921, a adus În sat o tulburare mare: le-a predicat oamenilor că pămîntul era ca o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
intrară în curte ca la ei acasă și se prezentară grăbit și neprotocolar drept funcționari de la spațiul locativ, însărcinați cu luarea în primire a imobilului și a tot ce se mai găsea în el. Ababei..., mormăi primul funcționar, chel și gras, scoțând din buzunar o ștampilă și niște plastilină pentru sigilii. Ionescu..., grăi răgușit celălalt, slab și negricios, fără să se ostenească să-și scoată din gură țigara din care pufăia. La subțioară ținea un registru cu coperte dungate, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
făcut!... Noi am fost și-n comisia care a luat în primire castelul Peleș!... Aici e floare la ureche!... Noi am fost trimiși aici doar ca să luăm casa-n primire și să punem sigiliile, explică, ceva mai binevoitor, funcționarul cel gras și chel răspunzând la numele de Ababei, apucându-se să aplice grăbit pe uși bucăți de plastilină legate cu sfori și să le ștampileze. Inventarul amănunțit o să-l facă alții, mai târziu... Într-o jumătate de oră toată casa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vină să vadă cum ninge. Ușa celeilalte odăi se deschise repede și dinăuntru se ivi, în pijama și fără ciorapi în picioare, Ștefănel, nerăbdător să vadă și el minunea. În urma lui apăru și Mariana, cu Severel-Angheluș în brațe. Nou-născutul era gras ca un pepene, agitat și vioi, și se uita în jur, dintre scutecele lui, cu niște ochi mari și bulbucați, ca de broscoi. Ai văzut că moș Panciu avea dreptate?... grăi femeia cu glas mustrător. Numai de nu ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de vomă pe ea, și printre toate acestea cizmele militarilor, mânjite și ele cu sânge înghețat și azvârlite care încotro, ca după o hârjoană de copii. Asta nu era treabă curată! Mirosea a sabotaj, bodogănise șeful milițienilor, un plutonier major gras și fălcos, care stătea să plesnească în mantaua lui cu guler de blană, uitându-se lung și bănuitor la ceea ce mai rămăsese din cei trei bravi ostași ai Armatei Roșii (căci trei se întâmplase să fie, socotind după toate semnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
idei le-ar fi putut veni unii și altora în cap... Să fie clar, n-ai văzut și n-ai auzit nimic, gestionare, ascultă încoace la noi, că altfel o să dai de dracu!... S-a-nțeles?... îl prevenise milițianul cel gras și fălcos, cu un glas șui și răgușit, numai că reprezentantul "organelor" nu știa că lumea aflase totul de la bătrânul pădurar chiar în cursul acelei dimineți, când slujbașul forestier dăduse pe la cooperativă, ca să se întărească cu o țuică și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
el, ca tot omul, cum să-și tragă ceva venituri suplimentare pentru vremurile de restriște ce amenințau să se abată asupra bietului norod. Daaa! a aprobat într-un glas întreaga adunare. Dar și aici jucau interesele: maiștrii dulgheri așteptau câștiguri grase, tăietorii de pădure știau că se vor pricopsi cu lemne de foc pentru cel puțin doi ani, cărăușii știau că vor avea de lucru un an întreg și o vară cu ciupeală grasă, fasonerii măsurau în minte grosimea lătunoaielor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
aici jucau interesele: maiștrii dulgheri așteptau câștiguri grase, tăietorii de pădure știau că se vor pricopsi cu lemne de foc pentru cel puțin doi ani, cărăușii știau că vor avea de lucru un an întreg și o vară cu ciupeală grasă, fasonerii măsurau în minte grosimea lătunoaielor ce le puteau primi în schimbul muncii lor calificate. Mihai Zimbru a încăput doar la grupul lucrătorilor ce urmau să defrișeze terenul de imensele cioate rămase în urma tăierii arborilor, cu toate că se pricepea și el la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
n‑au avut! Că doar nu caii-s vinovați că nu lucrează tot timpul. Ia du-i la cărăușie, la corhănit, la corvoadă în balastieră ori la căratul gunoiul de grajd și-ai să vezi cum or lucra și venituri grase pot aduce pentru îmbunătățirea plăților la ziua-muncă. De când cu tăierea rației de furaje pentru cai, cumătru Bas îi aduce destul de des lui Roibu câte un căuș de boabe, în așteptarea Convenției de ora 5.00 pentru Combinat. Și să vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
alte sate de pe valea Moldovei, încât de la o vreme nevastă-sa chiar a început să-l dojenească: De ce, Aritoane, vii așa de rar pe-acasă? Au nu-ți mai sînt eu dragă, Aritoane?! Ba da, Nastasie! Dar am o lucrare grasă și grabnică pentru lunile istea de vară, după care mă voi întoarce la alte comenzi mai apropiate și ne vom găsi timp pentru toate cele... Banul, Năstăsie, banul... Sau ochiul dracului, cum i se mai spune... Vrând-nevrând, în mintea bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a multor vieți, nu regretă nicio atrocitate din cele săvârșite și susțin cu tărie că și-au făcut datoria. Nobilă datorie, nu-i așa? Că doar băieții erau plătiți să omoare, iar statul nostru democrat le-a plătit pensii militare grase cam un sfert de secol că au omorât, că au făcut să dispară orice urmă a faptelor lor abominabile prin te miri ce gropi comune la Sighet, la Canal, la Râmnic... Într-un cuvânt, oamenii și-au făcut datoria și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cireș ce albesc zările și cărările. Cu îndreptățită mândrie oamenii locului amintesc oaspeților ori de câte ori au ocazia că aici s-a născut una dintre variantele Mioriței, că aici se află acel picior de plai și acea gură de Rai cu iarbă grasă și cu flori frumoase și mai spun oamenii spre luare aminte că numai din această parte de țară se poate vedea cu ochiul liber, pe parcursul întregului an, acel Luceafăr strălucitor ce luminează cărările ascunse către muzele poeziei adevărate și către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
una mie câștig curat în fiecare lună, în afară de masă și casă!.. În țară, pentru acești bani ar trebui să muncești pe brânci măcar două-trei luni... Dar nici căpșunarii nu o duc cu mult mai bine și, în căutarea unor câștiguri grase, se bagă în afaceri pedepsite de lege, încât au umplut închisorile Vestului, sărăcuții de ei... Că nici speranțe nu mai au să se întoarcă vreodată acasă. Dar el, fie-i veșnicia liniștită lui tata Chelu că l-a dat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
urează noapte bună. Și adorm cu senzația plăcută ce mi-a lăsat-o atingerea lui. Așa că a doua zi când ne sărutăm și facem dragoste știu bine că îmi va place. · Acum, când eram pe punctul de a pleca, o grasă mi se pune în drum. Din acea situație repugnătoare, mă salvează un tip foarte fain. Te simți bine? Da. Mersi. Te descurci? Îhm. Fără să se prea uite la mine chestie ce mi s-a părut așa, mai suspect, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
el cunoștea mecanismele și principiile doar teoretice ale adevăratei iubiri, făurindu-și, astfel, modelul perfect de fată, la care privea cu aspirație. Își dorea să fie nici prea tânără, nici prea bătrână; nici prea înaltă, nici prea scundă; nici prea grasă, nici prea slabă ș.a.m.d. Dar era absurd și contrar cu totul bunului simț! Se pare, însă, că folosea cuvintele „absurd” și „perfect” ca sinonime. Prostul de el! Chiar nu știa că veșnica lege a selecției nu ține seama
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Dar frumosul iubește frumosul, iar el nu era deloc frumos. Și, de aici, începe drama lui. O mare parte a tinereții sale și-a satisfăcut poftele carnale în bordeluri, ajungând, în cele din urmă, să se însoare cu una proastă, grasă și urâtă. Astfel, conviețuind cu ea, o silă de toate treptat îl cuprinsese pe nesimțite, dându-și seama cât de E 56 Rareș Tiron nesuferită și de neînțeles este viața, căci ajunsese să facă mereu exact aceleași fapte mărunte, împlinite
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mitic / 177 Apendice: Yuro / 183 Semn divin la Kamakura / 185 Dualisme, pragmatisme, bovarisme / 187 Desenând, desenând / 191 Acum, Muză, să cântăm despre bloguri / 197 Schemă și polisemie sau răzbunarea învinsului / 199 Scaunul / 203 Fizica și metafizica veceului / 207 Elogiu oamenilor grași / 213 Deruta celor lipsiți de nume / 215 În loc de epilog: despre semantica adverbului "acasă" / 219 Simplificând, văd analiza culturii ca pe un mijloc de a percepe drept "normal" ceea ce, la indivizi provenind din culturi diferite de a mea, îmi pare a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pare guvernat acest bărbat ancestral de utilitarism, încât chiar ideea de frumusețe este redată nu prin reprezentarea unei grațioase fete tinere, gata să vă prindă în mreje cu farmecele ei, ci da, nu vă mirați printr-o oaie mare și grasă! Principalele ideograme folosite pentru a desemna soția 婦 ne arată o femeie 女 cu mâna pe mătură 帚, în curs de a-și îndeplini muncile casnice (aici cred, cu mâna pe inimă, că mulți compatrioți "masculi" ar subscrie încă, spre
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
o adresă de email la care cititorii interesați ar putea să-și împărtășească propria experiență. Pentru a-l parafraza pe Tanizaki, este mai bine, uneori, să lași neconturată granița care separă imaginația de realitate, speculativul de recele fapt. Elogiu oamenilor grași Dacă nu există nimic și suntem cu toții parte din visul cuiva? Sau, încă și mai rău, dacă nu există decât grăsanul acela din rândul al treilea? Woody Allen În Japonia, ori de câte ori mă uit în jurul meu, văd oameni extrem de subțiri, materializări
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Iuliu Cezar, Shakespeare imaginează unul dintre cele mai savuroase dialoguri posibile atunci când îl pune pe cel ce avea să fie asasinat de Idele lui Marte să-i mărturisească devotatului său prieten, Marc Antoniu, că vrea să fie înconjurat de oameni grași, care dorm bine noaptea, fiindcă cei supli gândesc prea mult și sunt flămânzi de conspirații. Americanii și mulți dintre europeni fac dovada acestei teorii, care, luată au pied de la lettre, pare cvasi-absurdă: sunt bonomi, joviali, sinceri. În contrapunct, japonezii se
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
l-a slobozit prin grădină. După ce a mâncat omul s-a dus la cârciumă să se cinstească. După ce a frunzărit prin grădina stăpânului, calul a dărâmat gardul și a intrat în grădina vecinului unde era o iarbă verde, bună și grasă. După ce a păscut de i s-a umflat burta, calul s-a culcat. Cum nu prea avea ce să mai facă prin ogradă, cățelul vecinului s-a gândit să meargă și în grădină, să dea o raită și pe acolo
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]