987 matches
-
adunaseră la orizont amenințând să se prefacă în furtună. Ruxanda fiind din ce în ce mai vlăguită de boală, în scurtă vreme a răposat. Fetele ei, speriate că ar fi avut o boală molipsitoare, nu au catadixit să vină ca să pregătească pentru înmormântare, tot greul pregătirii a revenit lui Costache și Mariei, ajutați cum se cuvine de copiii mai mărișori, Emilia și Mihăiță, precum și de Gheorghiță care împlinise zece ani. Cealaltă fată, Maricica a purtat de grijă celor mai mici, adică Elena și Dumitru. La
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
totul va fi bine!... Doar un mare semn de întrebare mai stăruie: relația dintre învățătorii ambelor școli... Cei doi directori nu se înțelegeau pe chestiuni familiale - erau cumnați - și nici pe linie didactică. Cunoșteam această problemă, însă abia acum începea greul pentru mine. Se încearcă atragerea mea de ambele părți. Un timp mă fac a nu înțelege, dar mi se pune direct problema, de partea cui voi fi? Ascult ambele părți și le spun că nu mă voi implica cu nici una
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ne instalăm provizoriu, tata 86 pleacă adânc marcat de situația mea, iar noi am pornit la treabă cu toată hotărârea și îndârjirea de a schimba situația dezastruoasă în care se afla localul de școală, dar mai ales - și aici era greul adevărat - să redresăm starea jalnică a procesului instructiv-educativ. Impulsionați de prezența și hotărârea noastră, meșterii mobilizează și alți membri ai familiilor lor și repararea școlii avansează promițător. Achit o primă parte din suma promisă, totul merge bine. Până la 15 septembrie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
felul acesta porneam cu un număr de aproape 25-30 repetenți, chiar de la începutul anului școlar, iar lozinca stăpânirii era: „Nici un corigent, nici un repetent”! Greu a fost și cu frecvența la început, dar am stăruit și toți elevii înscriși frecventau regulat. Greul era însă pe noi, cei doi învățători care munceam peste puteri. Toamna deschisesem școala la 15 septembrie, dar oficial abia la sfârșitul lui noiembrie satul a început să se mândrească cu localul complet renovat. Un noroc nesperat l-am avut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mi-am făcut datoria de ostaș! Au trecut anii, cu bune și mai puțin bune. Nu mi-a fost ușor în viață! În momente de cumpănă am judecat la rece situația, am păstrat în străfundul sufletului meu credința că și greul cel mai greu trece, dacă știi să-l înfrunți cum se cuvine. Am avut și momente de desperare, dar atunci m-am mobilizat și mai mult și am ieșit la liman. Din desperare și îndârjirea de a lupta cu viața
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
prin capcanele și vâltorile vieții! Știu că încă mai am datoria de a continua să fac bine în jurul meu, să mai descrețesc unele frunți. E bine ca lumea să zâmbească vieții, dar să și lupte cu încrâncenare pentru a învinge greul din calea ei! N-am făcut rău nici chiar neprietenilor mei, i-am încredințat judecății Domnului, însă am luptat să-mi apăr cinstea, dreptatea și dragostea de viață! Trăiesc într-o lume frământată, zbuciumată, o lume care încearcă să-și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Gemälde Galerie, Grunes Gewölbe. Aici îi admirasem pentru prima oară cu ani în urmă pe Giorgione, Rafael, Tizian, Botticelli, Rembrandt, Rubens, Vermeer, Durer. Ne-am oprit ca și prima oară uimiți la Madona Sixtină a lui Rafael, smulgându-ne cu greu și regret din fața superbei lucrări. La Grunes Gewölbe, construită la comanda lui August cel Puternic în 1723, distrusă parțial în februarie 1945 în urma bombardamentelor și refăcută ulterior, am putut admira cele mai minunate colecții din lume de lucrări de artă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Alianței Civice, distinsa poetă Ana Blandiana, dar, deși am ochelari "pentru depărtare", în cei patru ani de guvernare CDR, nu am reușit să "văd" prea mulți din cei "15 mii de specialiști" anunțați cu atâta pompă. Așa că în multe situații greul l-au dus "specialiștii adevărați", ca cei din MAE, și nu cei înregimentați politic. (Apropo de "specialiști", un Președinte nu are nevoie de 15 000 de specialiști în aparatul prezidențial, ci doar de câțiva cu înaltă experiență profesională. În câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a-mi da mie meritul biruinței, că n-oi fi vreun arhanghel focos pogorât din Ceruri, continuă el cu voce aspră. Să dăm laudă Domnului: "Acolo, Sus, cineva ne iubește." Dar mai cu seamă moldovenilor! Moldovei! Vouă! Voi ați dus greul! Voi ați fost spada și scutul! Sunt mândru de voi! De moldovenii mei! Și norocul a fost cu noi... Ștefan tace câteva clipe, se reculege, apoi reia: ...Și... și mai e cineva căruia trebuie să-i aducem prinosul nostru de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Moldovei * "Să nu cutezați a-mi dea mie meritul biruinței, că n-oi fi vreun arhanghel focos pogorât din Ceruri... Acolo Sus, cineva ne iubește îl știu eu. Dar mai cu samă voi, moldovenii... Moldova toată! Vouă! Voi ați dus greul! Sunt mândru de voi, moldovenii mei! Vitejii mei!" Ștefan Vodă către "moldovenii lui" * " Dacă noi vom avea în mână Moldova, vom putea înainta liber în toate părțile lumii." Sultanul Baiazid al II-lea (1502) * "...Și moldovenii obosiți și neviindu-le ajutor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai poată ieși din casă, se cocârjise, nu mânca mai nimic, dormind, în schimb, aproape tot timpul. Începuse să uite, repeta de zece ori același lucru, o lua razna și devenise din cale afară de suspicios. El, care dusese până atunci greul gospodăriei, era acum un biet bătrân complet neputincios, rămas în grija unei bătrâne la fel de neputincioase, dar perfect lucide, care, la 84 de ani, își mobilizase toate forțele (ultimele!) pentru a face față situației. Și totuși, până la urmă, tot ea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mă puteam desprinde și-mi părea rău că plec din acel loc), când m-am ridicat de la rugăciune parcă eram un fluture ușor și descătușat de toate cele pământești. Parcă mă întâlnisem personal cu Mama Cerească și-mi luase tot greul. Ce bucurie, ce fericire aveam în suflet, greu de redat. Acum când scriu sunt cu trupul aici în România, iar cu sufletul acolo. De fiecare dată când văd ceva de acolo: vederi, icoane sau hartă, deja sufletul meu e acolo
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de partid, care tindeau să fie „revoluționari de profesie”. Ei nu puteau ieși din algoritm. Nu înțelegeau decât limba lor și aveau (majoritatea) un mod extrem de agresiv de intervenție. În sarcina lor cădea însămânțarea terorii în plan local. Ei duceau „greul”. Ei erau „bubuiți” sau „trântiți la munca de jos” dacă erau prinși cu mâța lipsei de vigilență în sac. Nu voi ști niciodată dacă mi-era mai mult silă decât milă de cei din această categorie. Acum îi compătimesc sincer
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
un atelier de strungărie și de sculptură în lemn. S-a aplicat, de asemenea, la mănăstirile din provincie, albinăritul, pomicultura și piscicultura, numind în scopul acesta un consilier special. Din grija părintească pentru preoțime, mitropolitul Nectarie, dorind să le ușureze greul vieții, a zidit între anii 1921 - 1927 căminul preoțesc în care erau adăpostiți consilieri eparhiali, profesori de teologie, referenți și preoți, iar între anii 1927 - 1928 a înființat un internat pentru copiii de preoți și a deschis casa de adăpost
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
fiind școlarizați la domiciliu. în următoarele rânduri vă voi povesti despre experiența mea cu cei doi copilași pe care îi cunosc de când aveau 7 ani și până în prezent, când au 11 ani, și care sunt trecuți, încă de mici, prin greul vieții, cu poveștile lor impresionante și, în același timp, foarte dureroase. Din apropierea mea față de ei, mi-am dat seama că în interiorul lor de copii se află două ființe maturizate prea devreme. în confruntarea cu greutatea ce-i apasă zi de
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
o gratuitate dacă judecăm după cîntarul adevărului. Cuvîntul Ahileus este compus din ahi: braț, armă, clan, trufie, a fi de partea cuiva + leus: leu. Ahile îl înfruntă pe Agamemnon spunîndu-i că este pus ,,veșnic pe cîștig” și chiar dacă el poartă greul războiului, aheul ia cel mai mult din pradă ca și cum el ar fi cel ce s-a ostenit cel mai mult. Aheul îi spune să plece că va învinge singur și va cuceri Troia, putîndu-se lipsi de oștile pelasgilor/mirmidonilor. Cîntul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Xlll, Zeus, săturîndu-se de atîta sînge și măcel, își înalță ochii către alte orizonturi mai liniștite unde vede în zare: ,,După ce duce pe Hector și oastea-i așa spre corăbii, Zeus îi lasă pe ei să-și poarte necazul și greul Luptei apoi, iar el cată cu ochii luminoși mai departe Țări și noroade să vază, pe tracii care înstrună șirepii, Pe hipemolgii slăviți, băutorii de lapte, pe misi Care de aproape se bat și pe abii cei plini de dreptate
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
prigoană, viforniță după viforniță, ei nu s au îndepărtat de Dumnezeu și de misiunea lor. Mulți au murit pe pământ străin, alungați din Țara lor de trădători și intruși. Trăim vremuri de întunecate speranțe. În adâncul inimii noastre împovărată de greul atâtor genuni, îi păstrăm - morți sfinți până la marea revedere. Până atunci, în piepturile noastre arde vâlvătaia atâtor amintiri înfrigurate de flacăra marilor tensiuni de azi. Căpitanul a fost asasinat. Elita legionară a fost asasinată. A urmat apoi „la rug” generația
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de ape, un timp ce l-am trăit Mustrare, ispășire, ofrandă de pe munte Mi-aduc în piept toți morții, cu care-am pătimit” (Autorul) Sunt împovărat când scriu: și de crucea bătrâneții, 91 de ani fără două luni, și de greul amintirilor de atunci, nepăsători bolovani de beton, de nimeni cercetați . Istoricii tac ca ascunși după obloane ferecate, ronțăind resturi și scursuri de la mai marii zilei, iar alții tari la minte, lătrători de profesie, corbii tuturor ospețelor, ne împroașcă, ne murdăresc
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și pururea vie în Hristos și dreapta cauză pentru care el a pătimit, mulțumește Cerului pentru tot ce i-a dăruit, ani mulți de viață și virtuți în zbuciumul atâtor oprimări și silnicii. Dar el nu a fost biruit de greul lor. Azi, pe patul bătrâneților și a unei boli grele, așteaptă ziua și ceasul din urmă în speranța mântuirii întru Hristos Dumnezeu! Amin! VEȘNIC OSÂNDIȚI „Ne-au stins atâtea daruri cu anii lor frumoși Avânturile toate ne-au îngropat pe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
vâltoarea vieții într-un avânt tineresc, încrezător și neînfricat, visam un cer senin și un țărm cu raze, zări și zile înstelate. Vrăjit de acest vis ardea în pieptul meu dorul urcușului tot mai sus, chemare cerească. Acum, împovărat de greul anilor mulți și ostenit, nu mai pot surâde revărsărilor sufletești de altădată și privesc înapoi. Decepție-o lume infamă care bate din palme, urlă și așteaptă. Forța idealului creștin s-a alterat de mult și speranțele luptei noastre gem neîmplinite
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Dumnezeu. Să nu ne resemnăm. Să nu ne îndoaie nici o grijă. Din lacrimi să plămădim bucurii eterne. Încrezători în brațul nostru, cu fruntea la cer, cu ochii aprinși de doruri să zidim altare. Neînfricați în lupte, să nu subscriem capitulării greului lor. Să amuțească în noi râvnirile slujirii cărnii, să nu ne cotropească țărâna, să nu ocolim martirajul. El ne apropie de Dumnezeu, lumină veșnică. „Toți tinerii din țara aceasta să știe că urmând calea credinței martirilor, vor birui și vor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
fanarioți, îi trezește speranța în renașterea națională. Cu sprijinul unchiului său omonim, este introdus la Curte, unde ține, în octombrie 1822, un discurs la instalarea noului domn. Devine consilier intim al acestuia, redactându-i cele mai importante cuvântări și ducând greul cancelariei. Indignat de poziția obstrucționistă a marii boierimi, refugiată peste graniță, de unde aștepta izgonirea lui Ioniță Sandu Sturdza, scrie violentul pamflet Strigarea norodului Moldaviii cătră boierii pribegi și cătră mitropolitul, care a avut un ecou deosebit, și contribuie substanțial la
TAUTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290100_a_291429]
-
retragerea unităților românești care au ajuns totuși până la șanțurile de lângă reduta Grivița II, au pierit eroic maiorul George Șonțu și căpitanul Nicolae Valter Mărăcineanu și au fost răniți maiorii George Lipan și Petre Maca. Batalioanele românești care au susținut aici greul atacului au pierdut peste 90% dintre ofițeri și jumătate din totalul ostașilor antrenați în luptă. 121. Pentru cucerirea redutei Grivița I au fost necesare patru asalturi sângeroase, susținute de ostașii Diviziei a IV-a de infanterie română, sprijiniți, la utimele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și și-a grăbit plecarea. Natural, a trebuit să recurgă la tot felul de combinații și aranjamente. Unele i-au reușit atît de bine încît, odată, entuziasmat, mi-a spus: „Bătrîne, după chestia asta am crescut în propriii mei ochi!” „Greul l-a dus Roni”, a recunoscut și nevastă-sa, Fanny, biolog la spital, cu care m-am întîlnit ieri pe stradă. „Eu - mi-a spus - m-am ocupat cu distrugerea arhivei, cu aranjarea lucrurilor mici”. Am întrebat-o dacă a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]