1,522 matches
-
Obișnuință didactică: pauza de destindere. Își plimbă zâmbetul blând, Încurajator, pe fețele zâmbitoare din jur. Nu va reîncepe să vorbească decât după ce râsetele se vor opri și se va stinge și ultima vibrație a aerului. O mână econoamă are să adune grijulie firimiturile atenției celorlalți: sub bonomia generoasă Încă mai pulsează vechea nesiguranță de sine pe care Giulia o recunoaște Înăuntrul ei. * — Gândește-te, numai, În ce tensiune am putut să fiu, draga mea, știind că tu faci sute de kilometri ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
parte și de alta a intrării principale, apoi încremeniră. Pentru că trăsurile și caii nu mai aveau învoire să circule pe străduțele din jurul hanului, amatorii de spectacol, becheri, văduvioare, conțopiști, tinere numai bune de măritat însoțite de servitori, guvernante, frați, mame grijulii sau verișori dichisiți, se tot plimbau prin fața chipeșilor militari ruși într-un du-te-vino colorat și zgomotos. La nivel de protocol avu loc o mică dispută, totul în termeni diplomatici, desigur. Nu se știa prea bine care din cele două delegații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cufunda apoi într-un nou și lung somn până la următoarea furtună care, poate, va întârzia alți cincisprezece ani. Era frumos acheb-ul liber și sălbatic; incapabil să se nască pe un pământ cultivat, sau în preajma unui puț, sau depinzând de mâna grijulie a țăranului ce îl udă zi de zi, asemenea spiritului poporului tuaregilor, unicul în stare să rămână, veac după veac, nedezlipit de niște nisipuri și pământuri pietroase la care restul oamenilor renunțaseră întotdeauna. Apa i-a muiat părul și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe Getuța cum behăie că ți s-a dus, Roșioaro, cu datu’ din craci, te-ai gârbovit și te-ai lățit... Adevărul e că Getuța, așa roșcovană și bățoasă, și băiețoasă, arată mai bazată decât Roșioara și-i totodată mai grijulie pentru sufletul ei cum se rupe-n figuri, Roșioaro, care tu-n loc să apuci calea bisericii îți arde să dai din craci, și pe urmă că noi, ca femei serioase ce suntem trebuia să fi venit la șase dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
da, da’ decât așa viață, mai bine lipsă. Să fie aproape un an de când n-a mai mâncat mici, așa că n-ar fi mare lucru să i se facă rău... Oricum, băiat bun prietenul ăsta al lui de două zile. Grijuliu, deh, își dă cu părerea că poate d-aia a amuțit Rafael mai devreme. Foamea îți ia și graiul la o adică. Păi, nu te joci. Poate să-ți ia și mâinile, și picioarele, și capu’ și să te-mpingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
doar de cincizeci de ori până acum că trebuie să mâncăm, iar Mărgărit că mai cu seamă pe căldura asta, sărmanul de tine, cine știe de când n-ai mai băgat nimic în gură... De aseară, îi spuse Rafael, iar Mărgărit, grijuliu, păi, cât e de-aseară, și acum e două și ceva, și ce-oi fi mâncat aseară?... Niște eugenii, iar Mărgărit se miră din nou, eugenii zici, păi, în felul ăsta, te distrugi sigur. E sinucidere curată. Adevărul e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
totul. Pentru el, sexul era ca un sport pe care Îi plăcea să-l joace după reguli proprii, dar asta nu Însemna că partenerul de joc pierdea În vreun fel ceva. Dumnezeu mi-e martor că s-a purtat destul de grijuliu. Fusese exact lucrul de care aveam nevoie. Încă nu-mi revenisem după o poveste de dragoste foarte serioasă și tristă, care se terminase cu o jumătate de an În urmă, Într-un mod mai degrabă neconvențional și fusese plăcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
găsească tot soiul de sutiene rare. În drum spre ieșire, m-am oprit puțin În biroul de la parter. Acesta era o cămăruță la capătul scărilor, care fusese transformată Într-un fel de spațiu pentru personal În clipa În care Lou, grijulie, o dotase cu un ceaininc de pe vremea potopului și o cutie uriașă cu pliculețe de ceai. Înăuntru se aflau o măsuță și câteva scaune, dar restul obiectelor erau mai ales fișete străvechi și câteva greutăți care trebuiau reparate. Avantajul principal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pe birou. Eu sunt prima care a venit? — Da. Mergeți Înăuntru. Sunt scaune, dacă doriți să luați loc. Străbătu recepția și intră În creșă. În următoarele zece minute, apărură mai multe femei, toate, În ciuda dimensiunilor variabile, mergând În același fel grijuliu, de parcă ar fi riscat să scape copiii de unde erau, dacă o porneau În pas mai săltat. Lou Îi adresă fiecăreia câteva cuvinte amabile, iar ele Îi răspunseră cu un zâmbet; avea un dar al ei, de a găsi cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
face reclamă pe ultimele pagini ale nesuferitelor suplimente color de duminică. În timp ce inspectorul Își aprindea o țigară, cu aerul omului care de-o jumătate de oră Își tot promisese răsfățul ăsta, iar acum savura momentul, polițistul-secretar Îmi luă amprentele la fel de grijuliu ca unul nou În meserie, dar de vreo trei ori mai repede. După aceea, m-a condus afară din biroul Lindei și a mers să aducă următoarea victimă pentru interogatoriu. Era rândul lui Lou. Arăta foarte obosită, trasă la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
semn să se Îndrepte. Atunci reprezentantul lor rostește câteva fraze, apoi se retrag cu toții de-a-ndăratelea; este, Într-adevăr, interzis să-i Întorci spatele suveranului Înainte de a fi părăsit Încăperea. Un obicei ciudat. A fost oare introdus de un monarh prea grijuliu În privința respectului datorat? De un vizitator deosebit de neîncrezător? Urmează demnitarii religioși, așteptați cu interes, dar și cu teamă. Sunt mai mult de douăzeci. Abu Taher n-a avut nici o dificultate În a-i convinge să vină. Dat fiind că Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
eu i-am dat drumul. Ei mă învățaseră, așa că nu riscam să primesc nici o palmă. Am turuit cinci minute, pe urmă s-au pornit hohotele de râs și eu nu-mi încăpeam în piele de mulțumire. Francesco m-a așezat grijuliu pe podea. Apoi mi-a mângâiat ceafa, iar tata mi-a dat o pălmuță la fund. Strălucea tot de zâmbet, avea ochii frumoși, și dinții erau frumoși, chiar și mărul lui Adam. Într-o zi, când voi fi adult, voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să le mulțumim pentru faptul că la noi socialismul ieșise biruitor și de atunci totul mergea strălucit. Când spuneau asta, era ceva neplăcut în tonul lor. Tata tăcea stingherit. După ce signora Maria i-a călcat costumul, tata l-a întins grijuliu pe pat. L-a privit cu atenție, a netezit stofa cu palma și a cugetat cu glas tare: „Nu trebuie să arătăm ca cerșetorii, dar nici ca unii pe care-i dau banii afară din casă”. Tata s-a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Sanowsky l-a salutat scurt. Aveau vocile mai groase ca de obicei. Voci de dimineață. După cinci minute, tata a venit înapoi, dezbrăcat până la brâu și cu pielea jilavă. Haina de la pijama o ținea pe braț și a așezat-o grijuliu la capătul patului. M-am ridicat în capul oaselor și l-am privit. A fost gata în câteva minute. Mai repede ca în alte dăți. Ciudat. Eu, când aveam emoții înaintea examenelor, încercam totdeauna să trag de timp. Deodată ceream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de acord niciodată să urmeze nici un fel de terapie, nici împreună cu mine, nici singur, de ce să ceară acum un psihiatru, și ea de ce se purtase cu atâta rezervă, ieri părea plină de compasiune, atunci când l-am dezbrăcat cu patru mâini grijulii, iar acum fuge de mine de parcă aș avea ciumă, privesc din nou pe furiș în salon, în patul lui Ieremia este întins un bărbat bătrân și trist, legat la o mulțime de tuburi, figura lui se umple de viață la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai scump pe care-l aveam și dacă o distrugeau eram terminați. FĂceam filmul cu mai nimic și toți banii se duseseră pe rolele de film și pe camere. Nu ne permiteam să pierdem film și trebuia să fim Îngrozitor de grijulii cu camerele. Cu o zi În urmă fuseserăm luați la țintă cînd eram Într-un loc foarte bun pentru filmat și am fost nevoit să mă tîrĂsc Înapoi ținînd camera mică În dreptul stomacului, Încercînd să-mi țin capul mai jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu avea nimic de arătat decît eșecul atacului și prizonierii omorîți. Ce pot să scriu despre asta? Îl Întrebai. — Nimic În afară de ce e În comunicatul oficial. Ai ceva whisky În plosca aia lungă? — Da. Luă o gură și-și linse grijuliu buzele. Mai demult fusese căpitan de husari unguri și odată, cînd fusese comandantul unei cavalerii neregulate din Armata Roșie, În Siberia, capturase un tren plin cu aur și-l ținuse acolo toată iarna, cînd se ajungea la -400C. Eram prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sună bine? — O dată și Înc-o dată. Îi mîngîie ușor șoldul, apoi urcă sub coaste și pe panta sînilor ca două mere. Îți place curba asta? Întrebă ea. Îi sărută sînii. — Fii foarte atent cînd sînt așa de reci. Atent și grijuliu. Știi că poa’ să doară? — Da, știu. Vezi că celălalt e gelos. N-au plănuit prea atent chestia asta - eu să am doi sîni și tu să nu-i poți săruta decît pe rînd, spuse mai tîrziu. I-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-i benzină! Dați din ciolane! Umblați! Ne lămurim noi pe drum, nu aicea! Aa..., capătul de giaravelă îl lăsăm, poate reușesc doctorii să i-l coasă la loc! și Avocatul scoate în silă, din coș, glandul deja pleoștit, așezându-l grijuliu, pe burta posesorului. A fostului posesor. Mutilatului. Mișcați-vă, mișcați-vă, mișcați-vă! Nu-ncetiniți! Mergeți cât mai normal cu putință, fără să fugiți, dar repejor! Ca la maraton! continua să le comande Fratele, dirijându-le cu schepsis procesiunea, prin
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de potopul revoluției. ― Cu oamenii ce se mai aude, mă dom' primar?... Întreba mereu Cârciumarul. Le dă drumul ori îi mai ține prin cele pușcării să le putrezească oasele? ― Apoi, de, Cristache, dacă nu m-au ascultat oamenii? răspundea primarul grijuliu. Au luat-o razna și s-au făcut mai deștepți până ce au aflat ce-au căutat... Acu numai conașul Grigoriță să se milostivească și să-i scape cum l-a scăpat și pe dom' Nică. ― Da pagubele oare ni le
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din hibernare. E vremea elucidării cauzei acestei devieri. ― E vremea s-o aflați. (Dallas aprobă de-ndată.) Așa cum bine știți... începu el doct, Mama este programată pentru întreruperea călătoriei și trezirea noastră dacă apar anumite condiții specifice. (Făcu o pauză, grijuliu, o pauză cu efect oratoric, apoi o trânti:) Au apărut. ― Trebuie să fie ceva serios, zise Lambert urmărindu-l cu coada ochiului pe Jones motanul care se juca cu axiometrul clipitor. V-ați dat seama; a extrage tot echipajul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de trandafiri sau stratul meu de ceapă dintre blocuri ori să îi țină pe copii cuminți în țarcul lor de joacă : „Măcar un gard mic să monteze, pentru că cei mici sînt neastîmpărați, vor să alerge” - a declarat presei o mămică grijulie. Pentru alții însă gărdulețele astea pot fi de-a dreptul o calamitate : un localnic al Clujului, de pildă (cam beat, ce-i drept), s-a împiedicat de un astfel de gard și a rămas înfipt cu gîtul în țepii lui
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să zburde dincolo de ele, se configurează astfel un adevărat matriă moniu, urmele unor preluări și domesticiri seculare ale căror eroine anonime au fost femeile. O viață privată strîngătoare, care a luat caimacul vieții publice războinice a bărbaților și a adunat grijulie ce era de păstrat din ceea ce aceștia res pingeau. Un matrimoniu otoman care se contrapune tăcut patrimoniului nostru anti otoman. Nu există nici o statuie a sarmalei sau a ceardacului, a ciorbei sau a ceaunului, dar există monumente pentru fiecare luptă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
strîns înfășați, pînă hăt tîrziu. Iar cînd, în sfîrșit, nu mai încap în scutece, le trag căciulița de lînă pe cap și le pun botoșeii în picioare ca să nu răcească. Îmi revin în minte alte nenumărate scene cu tineri părinți grijulii (sau bunici și mai grijulii) alergînd după copiii lor care făceau primii pași, înspăimîntați să nu le cadă căciulița de pe cap. Un amic de-al meu a stat o dată cîteva ore într-un loc de joacă dintr-un parc și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Iar cînd, în sfîrșit, nu mai încap în scutece, le trag căciulița de lînă pe cap și le pun botoșeii în picioare ca să nu răcească. Îmi revin în minte alte nenumărate scene cu tineri părinți grijulii (sau bunici și mai grijulii) alergînd după copiii lor care făceau primii pași, înspăimîntați să nu le cadă căciulița de pe cap. Un amic de-al meu a stat o dată cîteva ore într-un loc de joacă dintr-un parc și a numărat copiii și adulții
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]