9,562 matches
-
iar, odată cu aceasta, cei de pe lângă tine se trezesc, deodată, bogații bogaților, pe când, tu, rămâi săracul săracilor. Dintr-o lume de nimeni ai venit, într-o lume de nimeni trăiești, și, spre final, într-o lume de nimeni te afunzi, către groapa cea de totdeauna! Puturoasă viață, e, măi fraților, viața asta, care m-a adoptat, ca pe un... hai să nu-i mai zic pe nume. Dar, ca și cum ar fi sclipit pe cer o stea, tot așa, m am pomenit chemat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mine mai mult de doi gherani și un abassi. Omul izbucni în același râs uscat și înfricoșător: - Nu-i nimic, îmi dai după. Știu unde stai. Mai ai treabă cu mine? Să știi că nu mă jenez să sap o groapă, ha! Ha! Uite, am să sap o groapă pentru valiza ta chiar aici, pe malul pârâului, lângă nuferi, apoi am să plec. Bătrânul sări de pe capră cu o agilitate de care nu-l credeam capabil. Am apucat cufărul și ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
abassi. Omul izbucni în același râs uscat și înfricoșător: - Nu-i nimic, îmi dai după. Știu unde stai. Mai ai treabă cu mine? Să știi că nu mă jenez să sap o groapă, ha! Ha! Uite, am să sap o groapă pentru valiza ta chiar aici, pe malul pârâului, lângă nuferi, apoi am să plec. Bătrânul sări de pe capră cu o agilitate de care nu-l credeam capabil. Am apucat cufărul și ne-am îndreptat amândoi spre un trunchi de copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
rămas în picioare, năuc. Bătrânul, aplecat, se puse pe treabă cu toată dexteritatea unui specialist. Săpând în pământ, găsi un obiect care mi se păru un vas emailat. Îl înfășură cu o batistă murdară. Se ridică în sfârșit: - Asta-i groapa. La fix, pe măsura valizei, ha! M-am căutat prin buzunare să-i plătesc: n-aveam la mine decât doi gherani și un abassi. Bătrânul izbucni într-un râs uscat și îngrozitor: - Nu-i nevoie, nu face nimic, îți știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în armonie cu natura Ei. În astfel de momente, Ea trebuia să rămână departe de ființele umane; de ceilalți morți, tot așa cum, atunci când trăia, se ținuse departe de viața celorlalți. Am ridicat cu grijă cufărul și l-am așezat în groapă. Dimensiunile erau exact pe măsura lui. Totuși, pentru ultima oară, doar pentru ultima oară, am vrut să mai privesc înăuntru. M-am uitat în jur, nici țipenie. Am scos cheia din buzunar și am deschis. Dar când, dând de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
se îneca întreaga mea viață, m-am grăbit să închid capacul; l-am acoperit cu pământ; am tasat pământul cu piciorul. Am adunat mlădițe de nuferi albaștri, fără miros, sădindu-le pe mormânt; în sfârșit, am împrăștiat pietriș pe amplasamentul gropii, pentru a suprima orice urmă și a face imposibilă identificarea mormântului. M-am achitat atât de bine de această povară, încât eu însumi eram incapabil să mai disting ceva. Terminându-mi treaba, mi-am examinat hainele; erau murdare de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
naturalețea relațiilor cu străinii : Philips, Chlorodont, Wimpassing...Dar cel mai elocvent rămîne peisajul uman. Nu există copii ai străzii, spălători, cerșetori, traficanți de valută. Nu se aleargă bezmetic, nu se vorbește conspirativ, nu se aruncă ambalaje pe stradă. Asfaltul, fără gropi și crăpături, este și bine măturat. Pe stră zile orașului se află cetățeni ai orașului, nu indivizi decla sați. Toți au sufletul ușor, lipsit de griji, toți se bucură de via ță cuviincios și calm, În țara lor, toți au
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ofițerii ăia mari, promovați, adică cei care-l propuneau. Era și aici o șmecherie. Epa le făcea jocul. Îl propuneau din prostie. Acuma n-am ce mai pierde, Pruncu. Ar fi păcat să merg cu toate secretele familiei mele în groapă. Am de gând s-o spun pe șleau. Altfel simt că înnebunesc. Nu, nu. Nu mai am ce pierde. Ce-o să-mi ia? Caii de la bicicletă? Asta-i vorba voastră. Dar e grozavă foc vorba asta: să-mi ia caii
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
El nu-ți va da aceste lucruri, îti va da oportunități sau căi prin care tu poți avea tot ce ceri. De acest lucru miam dat seama după mult timp în care drumul vieții mele era o stradă plină de gropi în care cădeam frecvent. De aceea spun, legat de sănătate că medicul prin profesia lui ne ajută să plombăm drumul vieții, să îl refacem un pic, însă dacă noi continuăm să-l bombardăm neîncetat el (medicul) nu prea are ce
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
peste care dădusem...În capul meu gândurile se învălmășeau ca un roi de albine...În cele din urmă, mi-am amintit că de acasă am pornit cu un bidon pentru gaz! „Să știi că în momentul când am căzut în groapă bidonul a rămas deasupra!” Am sărit cât am putut cu mâna întinsă în sus și în cele din urmă bidonul s-a rostogolit undeva, împins - poate - și de vânt. În loc s-a ivit o lumină ca cea care se vede
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cumva a apărut Hliboceanu... A făcut-o o dată... a făcut-o de două ori... de zece ori... însă nici vorbă să-l vadă. Până la urmă, s-a hotărât să se întoarcă că... cine știe? O fi căzut omul în vreo groapă de pe lângă drum sau să nu-i fie rău din cine știe ce cauză... A mers o bună bucată de cale, dar nici vorbă să-l zărească... „Doamne! Unde poate fi? L-o fi înhățat vreo jivină!... Hliboceneee! Mă auzi, Hliboceneee! Răspundeee! - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu reacție, distanța devenise aproape o constantă, ajungeai la fel de repede cu mașina În partea cealaltă a orașului sau cu naveta În Țara de Foc. Luni dimineață, așadar, Înfigeam alpenștocul În moțul Himalayei, miercuri la amiază eram În plină scufundare În Groapa Marianelor și, după câteva ore de somn, pedalam ca o cometă prin craterul vulcanului Galeras, urmărit de o trenă de lavă, pentru ca sfârșitul de săptămână să mă găsească plonjând În cascada de la Iguazu. Războiul, ca afacere, mergea bine, deși unii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Condamnați la tăcere” care are pensie normală de serviciu în structura de siguranță a statului din acea vreme. În cheamă col. (r) ing. Dumitru Prichici. Ce au lăsat comuniștii pe unde au trecut doar în decursul sec. XX? Cimitire pline, gropi comune, oameni sărăciți, învrăjbiți, îndoctrinați, cu un singur cult al personalității al conducătorului iubit. Dacă România nu a rămas pe veci pașalâc turcesc (vasala Turciei n.n.) sau sub dominația austro-ungară, ea a fost în schimb la un pas de rusificare
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
cele din urmă, critica trebuie să rezolve problema noutății relativizând-o și deducând-o dintr-o succesiune, care, chiar dacă nu e cauza, oferă contextul și premisele. Radu Aldulescu vine, după părerea mea, foarte bine în prelungirea prozatorului Eugen Barbu din Groapa (1957), nu într-un mod direct, ci, poate, într-unul alambicat, dar, totuși, nu foarte complicat. Radu Aldulescu nu scrie o proză a cartierului sordid, limitat, static, închis în propriile miasme, lipsuri și contradicții. Noul Eugen Barbu scrie o proză
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
umblă liberi, zboară cu avionul între București, Frankfurt și Paris. Au legături supranaționale și răspândesc mizeria morală cu dezinvoltură revoltătoare. Romanul Proorocii Ierusalimului începe, trezind curiozitatea, cu câteva instantanee și flashuri. La ușa lui Doru Elefterescu, dintr-un apartament din groapa Vitanului, strada Danubiu (p. 14), ins momentan fără ocupație, căsătorit cu Magdalena, rămas acasă să îngrijească copilul lor, mergând pe nouă ani, bate un agent al postului Pro Tv, cu bilete de Teleeurobingo. Agentul, la vreo douăzeci de ani, se
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
să Îngaime: — Îngrozitor!... Încă nu, deocamdată. Îngrozitor a devenit abia după ce am terminat ultimele rezerve de hrană și apă. Ziua, temperaturile se ridicau la peste o sută de grade Farenheit. Degeaba ne ascundeam noi În carlingă, iar unii Își săpaseră gropi În nisip, sperînd că vor da de răcoare. La amiază, nisipul se Încingea atît de tare, Încît ardea ca jăratecul. Noaptea, În schimb, Înghețam de frig. Nu are nici un rost să explic ascultătorilor noștri În detaliu toate chinurile la care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
rațională prin argumente logice. — Christina, fii un pic lucidă, dacă poți: o sticlă cu bere nu poate sări pur și simplu din camion numai din cauză că noi mergem În urma lui. Christina era Însă convinsă că poate, atunci cînd camionul nimerește vreo groapă În asfalt. Bine, să acceptăm, insista calm Vic, dar nu e obligatoriu ca sticla aceea să cadă pe mașina noastră. Nici Christina nu susținuse că ar fi obligatoriu, ci numai că ar fi posibil. Și asta, fiindcă citise În The
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
supravegheau copiii tembeli care zgîriau pe furiș vreo mașină parcată În preajmă - astfel protestau ei contra inechității sociale - acoperișuri cenușii, oameni mohorîți cărînd ceva În sacoșe, trotuare asfaltate mărginite de vitrine din profile de oțel sudat, străzi murdare, pline de gropi, terenuri virane pe care se depozitau gunoaie, bîntuite după lăsarea serii de haite agresive de cîini... O imensă cazarmă, sau mai degrabă un imens ghetou, ca mai toate orașele ridicate În timpul regimului comunist. Aici Îl trimisese destinul În urmă cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Îngeri, Împreună cu sfinții cei din vechime, În lăcașul celor drepți și blajini din celesta grădină... Dar undeva, În adîncul lui Înghețat, universul suspină. În rest, totul a decurs așa cum se cuvine. Au ajuns la cimitir, au pus sicriul pe marginea gropii și, Înainte de a-l lăsa jos, pastorul a ținut să aducă un ultim omagiu răposatei, rostind eventual cîteva cuvinte de bun-simț, alese cu grijă. Un mic discurs, pe care-l ținuse și În alte ocazii asemănătoare, cu rezultate de fiecare
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În acest sens, cită ceva din Vechiul Testament. Vocea Îi era domoală, aproape plăcută. În privința sufletului, lucrurile stau Însă cu totul altfel. Poate cineva să pretindă că sufletul e făcut din lut, ca lutul acesta? - arătă spre pămîntul proaspăt scos din groapă, care mirosea a rîme, și toți priviră Împreună cu el Într acolo. Nu, n-ar fi putut crede una ca asta - și se pregăti să le explice de ce. Mai Întîi oftă. Își mută greutatea corpului de pe un picior pe altul, privi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
bătrîna mea Dacie cu greu i-ar fi făcut față, am preferat să ocolim prin cartierele de blocuri, pe străzi Înguste, unde Bucureștii seamănă cu orice alt oraș de provincie, singura deosebire fiind că e mai murdar, Întîlnești mai multe gropi, iar oamenii par mai obosiți - mergeau zgribuliți, tîrÎndu-și anevoie picioarele, ca niște bolnavi. După ce am ajuns cu chiu cu vai la Arcul de Triumf, Pablo mi-a cerut să virez la dreapta și să opresc pe aleea care duce
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nevoie să treacă zece ani, și totul parcă s-a transformat într-un morman de dărîmături și gunoaie. Cu mîneca își tamponează rana din care curge un firișor de sînge. Privește la fațadele degradate ale clădirilor, la acoperișurile încovoiate, la gropile din asfalt și la copacii prăfuiți de pe marginea străzii. Un șofer îl claxonează văzîndu-l că nu îndrăznește să traverseze, deși se află în dreptul unei treceri pentru pietoni. Încă nu-și poate lua inima în dinți, se întoarce înapoi pe trotuar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pune pe picioare o orchestră adevărată care poate concerta pe orice scenă din lume. Cînd a plecat nu m-am putut abține să nu-i fac cadou ceva ce reprezintă în profunzime spiritul nostru balcanic atît de hulit de toată lumea: Groapa lui Eugen Barbu în traducere franceză. Dă-ți seama deci ce satisfacție am de fiecare dată cînd mă gîndesc că o bucată adevărată din cultura noastră națională se află la ora asta în biblioteca individului fără ca el să-și dea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Nici motorul n-a luat-o la prima cheie, a fost nevoie de puțină bibileală, își amintește Petrică, darmite ditamai revoluția, e de nțeles. — Paștele mă-sii, înjură Sena dîndu-și seama că intră într-un sector de asfalt plin de gropi. Automobilul începe să se zgîlțîie din toate încheieturile, să ocolească craterele dintr-o margine în alta a carosabilului. Parcă am fi în țara nimănui, zice, pe drumul ăsta n-a mai pus nimeni mîna de cînd a fost dat în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de pe cealaltă parte a bulevardului, barul Melody, bufetul Expres, braseria-cofetărie Ambasador, am ajuns exact de unde am plecat, am făcut un fel de ocol, îl aude pe taximetrist explicîndu-i, exact cum mi-ați cerut, al naibii de mare orașul ăsta și plin de gropi, adaugă. Pe partea cealaltă, stofe, mătăsuri, țesături, pînzeturi, galanterie, Magazinul Noutăților, cravate, ciorapi, cămăși, Favorit, pălării pentru bărbați și femei, Mioara, tricotaje pentru orice vîrstă, un talmeș balmeș, se gîndește. — Numai așa putea să-ți vină ideea asta trăsnită cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]