1,124 matches
-
să mă aștept de la tine să epășești peste un oarecare nivel. Să nu crezi că n-am fost destul de îngăduitor. Ești un băiat isteț. Ai toate șansele să depășești chinurile pe care Dumnezeu, în marea sa înțelepciune, ți le-a hărăzit. Dar asta se va întâmpla doar dacă te vei strădui îndeajuns. Trebui să lupți, Robert! Luptă! Pastorul Macfarlane vorbește pe un ton din ce în ce mai ridicat, până când, în momentul îndemnurilor la luptă, vocea lui se aude răzbătând peste toată curtea cu forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să intervină. Apa musonului le uda leoarcă pălăriile cu boruri largi, iar mirosul profund, verde, al junglei le invada nările. Este o țară dură pentru un bărbat fără soție. Poate că nu este tocmai locul pe care ți l-a hărăzit Domnul. Întoarce-te acasă, Andrew. Găsește-ți o soție. Desigur, noi te vom sprijini necondiționat, dar trebuie să te previn că Societatea Misionarilor s-ar putea să nu-ți găsească alt loc aici, pe dealurile astea. Andrew eșuase. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se adună sunt nori de viscol. 000000000000000000000000000000000000000000000Erai În al nouălea cer Bruce, dar o parte din tine nu era sigură dacă nu cumva Îți Întindea o capcană și n-o să ai parte de aceeași ridiculizare și umilire care Îți fuseseră hărăzite Încă de când te știai. Dar te-ai dus. Hormonii sunt o forță puternică, și mai și În Bruce Robertson decât În majoritatea tinerilor. Dar tu erai speriat Bruce. Te-ai dus până la ea acasă la marginea cartierului tău muncitoresc, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
urmă sărutară cu toții crucea, iar tinerii se îmbrățișară. Preotul mai adăugă câteva cuvinte, îndemnînd mai cu seamă pe Ilona să prețuiască norocul ce i l-a trimis Dumnezeu și să se silească a fi vrednică de bucuria care i se hărăzește din mila cerului. Fata plânse și groparul se înduioșă. ― Acuma însă poftiți și luați loc, să cinstim cu un pahar de vin ceasul acesta de fericire, cum e datina strămoșească! zise Boteanu, scoțând și împăturind patrafirul. Ca și cum ar fi fost
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Convorbirile amicale și binecuvântările de care m-am bucurat, mi-au întărit mai mult credința în cele întreprinse. Preot cu har, educator în Seminarul de la Huși, îndrumător spiritual pentru 1/2 milion de oameni, om de omenie, P.S. Corneliu este hărăzit realizării unei mărețe și nobile misiuni. Doctor în științe teologice are o operă interesantă dar misiunea sa pe pământ este de păstor pentru credincioșii ortodocși. Cele 5 protopopiate din județul Vaslui, au acum preoți protopopi de mare nădejde,nimeriți pentru
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
în felul său de a cânta un accent jucăuș, ca și cum ar face cu ochiul și-ar zice: e un fleac! Fleacul acela era însă boaba diamantină pe care n-o mai avea nimeni, era talentul cu care SRV a fost hărăzit de Creator. Eric Clapton, auzind aprecieri bune despre texanul uimitor, s-a dus la un concert. Tot timpul, mărturisea apoi, s-a gândit că el nu poate să scoată ce scoate SRV de pe chitară. Și nici nu va încerca, își
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
venim și rasele noastre ne sunt încinse de sudoare și praf. Firești trebuințe ne mână a le schimba. Piaptănul ce-l cauți nu se arată a fi aici. Rogu-te, dară, să te duci în odaia ce ți-a fost hărăzită de Domnul, căci, din câte văz, numai Necuratul te-a-mpins încoace. Nu el, preabunule părinte - suspină femeia. Nu el. Căci de m-ar fi împins Dânsul, n-aș fi venit la milostenia voastră, ci m-aș fi dus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
romantic, poate eram și îngrozitor de june...Dă-mi voie să-ți mulțumesc și eu, cu plăcere, în felul lui Eminescu, plăcându-mi foarte mult și poezia lui Ady Endre... V.P.: Să ne îndreptăm spre poezie. Când ați conștientizat că sunteți hărăzit poeziei, că Dumnezeu v-a făcut acest dar minunat? Aceste începuturi nu le consemnează nici o istorie literară. Unde și când ați publicat prima poezie? C.C: Am mai făcut puțină vorbire despre asta, adineaori! Dar dacă e să fiu foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
dar minunat? Aceste începuturi nu le consemnează nici o istorie literară. Unde și când ați publicat prima poezie? C.C: Am mai făcut puțină vorbire despre asta, adineaori! Dar dacă e să fiu foarte precis, cred că m-am simțit oarecum hărăzit întru rostire poetică, în Ardeal. Trecusem de douăzeci și vreo trei de ani, eram în echipă cu Romulus Guga, Dan Culcer, Mihai Sin, așa că a trebuit să mă aliniez... "Dar minunat de la Dumnezeu" pare cam riscant spus! Un prim text
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
pentru ei, chiar și acum, în contextul noii așezări a lumii, ca un stigmat, paralizantă obsesie, cântec de îngropăciune, memento... V.P.: Se știe că ai debutat ca poet la 16 ani, în Zorile Bucovinei. Totuși, când ai conștientizat că ești hărăzit poeziei, că Dumnezeu ți-a făcut acest dar divin? Aceste începuturi (primele încercări) nu le consemnează nicio istorie literară. A.S.: Am început să scriu foarte devreme, pe când eram elev în clasele primare. Aveam caiete groase pline cu poezii, pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
afirmai următoarele "Carpații ne-au dăruit doi copii! Amândoi citesc și scriu literatură... Este cea mai mare bucurie a mea". O întrebare firească pe care am pus-o tuturor celor intervievați de mine: când ai conștientizat că Dumnezeu te-a hărăzit poeziei? Care au fost primele încercări literare, când și unde ai publicat primele poezii? Lucian Vasiliu: Am conștientizat că există Dumnezeu abia când a murit tatăl meu, Ștefan Vasiliu, preot interbelic de țară. Aveam 17 ani. M-am desprins de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
m-a trântit el grămadă la pământul lui în așteptarea veninului izvăvitor, dar... surpriză: părea c-a ostenit și el, ditamai balaurul, și-acum se târâie cu mine-poale, nu-mi rămâne decât să aștept, să așteptăm, el este EL, târâtorul hărăzit veșniciei târâtura, nu se știe încă de către cine, Șarpele... timpul... pământul. TOT MAI STRĂIN Tot mai străin de lume și de ceilalți, ăștia, și ei, tot mai străini de-aceeași lume (ori de alta...), străini de ei, de vii, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
scatoalcă” de la G. Călinescu (în revista „Contemporanul”), dar, spre mirarea noastră, foarte tineri și disprețuitori pentru orice „diplomație”, „înțelepciune” ori strategie literară, nu a răspuns. Revenind la cartea lui Constantin Călin, se poate spune că este un jurnal de critic hărăzit cu calități de prozator: din câteva tușe schițează un portret, cu câteva linii rotunjește un moment memorabil. Textele sale dezvoltă vreo trei teme mari: lumea copilăriei din satul natal, cu bunicii, unchii și mătușile, un fel de modele spre care
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
scatoalcă” de la G. Călinescu (în revista „Contemporanul”), dar, spre mirarea noastră, foarte tineri și disprețuitori pentru orice „diplomație”, „înțelepciune” ori strategie literară, nu a răspuns. Revenind la cartea lui Constantin Călin, se poate spune că este un jurnal de critic hărăzit cu calități de prozator: din câteva tușe schițează un portret, cu câteva linii rotunjește un moment memorabil. Textele sale dezvoltă vreo trei teme mari: lumea copilăriei din satul natal, cu bunicii, unchii și mătușile, un fel de modele spre care
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ținutul Orheiului În 29 iunie 1905 - descendentul unui șir de preoți statorniciți În aceeași localitate. De mic a rămas orfan și a Îndurat lipsuri și greutăți, familia fiind Împovărată prin moartea premature a tatălui. Munca și singurătatea i-au fost hărăzite pentru multă vreme. După ce Împlinește 7 ani intră la un orfelinat sărac de la Mănăstirea Hârjanca tot din ținutul Orheiului. În primii ani de școală la Mănăstirea Hârjanca, Își amintește de pedepsele corporale aplicate celor ce au vorbit românește În cursul
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
Comandorul e proteiform: stă la șuetă cu medicii de familie, ține ședințe cu interpușii Băncii, Îi refuză obolul baronesei de Servus, care vântură amenințător sceptrul peremptoriu al Ajutorului Antievreiesc, Își bisectează capitalul În două ramuri: pe cea mai mare o hărăzește fiului legitim - un ciubăr de mălai băgat În convoaiele năvalnice ale metroului, care se va extinde Întreit Într-un singur cincinal; iar pe cea mai mică, cea care zăcea somnoroasă În frugale documente, fiului rezultat dintr-un război just, Eliseo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
santal, iar altul, un ochi de marmură. Nu-i veșnică nici măcar clipa În care dăm gata un bob de mei; de aceea, fericirea noastră și-a văzut și ea sfârșitul cu ochii. A șaptea zi a lui octombrie ne-a hărăzit un mistuitor pojar, care a pus În primejdie Însăși anatomia lui Fang She și a pus capăt pentru vecie regretatelor noastre taclale; focul nu a mistuit casa pe de-a-ntregul, dar a devorat o puzderie de lampioane micuțe din lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
rugăciuni de pomenire și cinstire a acestor eroi și a jertfelniciei lor, care îi va așeza în cer în ceata bineplăcuților lui Dumnezeu, întru viața cea pururea fericită, iar pe pământ în chivotul recunoștinței noastre veșnice. Lor le-a fost hărăzit să mărturisească și să pecetluiască adevărul întrupării Fiului lui Dumnezeu, " Care a venit în lume ca lumea viață să aibă și mai mult să aibă" (Ioan 10, 10). În fața strălucitei victorii a poporului erou și credincios care a dus la
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
se echilibrează în chipul cel mai armonios. Prezidează aici o înțelepciune care s-a urzit, s-a dezvoltat și s-a desăvârșit în curgerea miilor de milenii, fauna și flora adaptându-se și influențând în același timp. Astfel s-a hărăzit oamenilor ce s-au așezat aici minunea acestor grădini, a acestor lacuri și a acestor crapine, pe care ei vor să le zăgăzuiască, să le rupă și să le desființeze, socotind că pot face mai bine decât Dumnezeu. Aici inteligența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că e greu să se afle. Am pricină să fiu de două ori neliniștită, pentru că bunăvoia stăpânului a hotărât și copilului meu iubit Mehmet o raià la Dunăre. Stăpânul meu a binevoit a-i dărui și aur și a-i hărăzi ortale bune de ieniceri. Dacă a fost în primejdie Mustafa, poate fi în primejdie și Mehmet. Lumea e plină de ființi zavistnice, stăpâne iubite, și te poftesc să nu mă lași singură în iatacul meu. Sunt plină de îndoieli și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
diamant șlefuite de marii artiști ai neamului. 5 II. MENTORI Valerică Pietraru Virginel Solomon 6 Pe doi dintre aceștia vor încerca să-i nemurească rândurile mele, oameni de o simțire aleasă, de o extraordinară trăire artistică, cărora le-a fost hărăzită ambrozia zeilor antici, două talente incontestabile puse în slujba învierii anticelor haruri orfice, sau mao degrabă menite să ducă dincolo de granițele țării noastre mesajul artistic al folclorului românesc veritabil. Câtă dăruire artistică, ce pasiune exemplară și, mai ales, câtă îndelungată
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_494]
-
avea să afle curând, în clipa următoare, acum, când își întoarse capul căutând din priviri, încă liniștită. La masă, mai era un loc liber, fără scaun însă. De jur împrejur, nu se mai zărea nici unul, uitat aiurea sau cine știe? hărăzit chiar ei de o soartă milostivă. O urmăream cu coada ochiului. Felia roz de ghimbir murat tremură scurt între bețișoare. Femeia stătu nemișcată și soarele îi aprinse o clipă baticul. Șovăială imperceptibilă, reprimată brusc. Un zâmbet vag pe față, încurcat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fi înșirat, oare, atât de măiestrit pe firul trainic al neuitării. Gândul? Sufletul? Inima? Toate la un loc și încă multe altele al căror unic nume e RĂDĂCINI. În pământul natal, în fiecare loc al meleagului unde mi-a fost hărăzit să văd lumina zilei. Au rămas acolo bucăți întregi din ființa mea, ani de viață, amintiri. Toate și totul mă-nlănțuie dulce, melancolic și nostalgic, dându-mi convingerea că oriunde m-aș afla și orice aș face, eu aparțin acestor
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
așa cum te știu. Ia, spune-mi, mai bine, ce mai faci tu, cu ce te ocupi în afara poeziei, perpetua ta nebunie?!” “Sunt profesor la un liceu din oraș” “De literatură, nu?” “Nicidecum! De matematici. Nu-ți amintești? Niki Bâsceanu îmi hărăzea o strălucită carieră ca profesor de română, mă și numea, câteodată, urmașul său la catedra liceului nostru. La rândul lui, Dem Marinescu - cel de matematici - mă bombarda cu argumente în favoarea obiectului său, desigur. Până la urmă, știința exactă a atârnat greu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
De ce să nu mănânce și ăia mici o bucată de lipie? Însă, după ce lua contact nemijlocit cu adevărul, săteanul dădea cu căciula de pământ și trântea câțiva cristoși și dumnezei pe adresa cuiva anume... Și la moarte i-a fost hărăzită o întâmplare cu haz. S-a stins bătrânul ușor (la masa de prânz, pe când ținea lingura-n mână și se pregătea să ducă la buze un nou dumicat), a doua sau a treia zi după Bobotează. Și, îndată ce și-a
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]