1,117 matches
-
deși e conștient de diferența dintre el și restul lumii. Așa stând lucrurile, se pot remarca semnele unei originalități indubitabile la copilul năzdrăvan care avea să revoluționeze mai târziu limba maternă și cultura poporului său, căci așa i s-a hărăzit să fie: mai mult un exponent decât un individ 64. Și toate acestea i s-au hărăzit încă din leagăn: Nu-i dați daruri trecătoare/ Cum dați altora sub soare,/ Dăruiți-i lui ceva/ Ce în lume nimenea/ N-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
unei originalități indubitabile la copilul năzdrăvan care avea să revoluționeze mai târziu limba maternă și cultura poporului său, căci așa i s-a hărăzit să fie: mai mult un exponent decât un individ 64. Și toate acestea i s-au hărăzit încă din leagăn: Nu-i dați daruri trecătoare/ Cum dați altora sub soare,/ Dăruiți-i lui ceva/ Ce în lume nimenea/ N-a avut, nici n-o avea65. În Ursitorile, Eminescu imaginează timpul de dinaintea nașterii unei făpturi umane de excepție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
motiv, nici poetul însuși nu-l deslușește. Omul, constată poetul francez Max Jacob, își pierde în fiecare clipă sentimentele umane și expresia lor. Poezia i le restituie 105. În unii din noi, copilul nu moare niciodată, iar aleșilor le este hărăzit să audă clopoțelul argintiu al acelor vremi aurite care trebuie primite ca atare: Ah! îmi îmblă adesea prin gând/ O cântare veche./ Parcă-mi țiue-aiurind/ Dulce în ureche:/ Lume, lume și iar lume!106 Ce simțăminte va fi trăit Mihai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
starea de vis a universului: Ei dorm cum doarme-un haos, pătruns de sine însuși,/ Ca cel ce-n visu-i plânge, dar nu-și aude plânsu-și302. Plânsul elementelor primordiale ale universului se desparte însă de plânsul Demiurgului, căruia îi este hărăzită singurătatea absolută. Până la El, elementele cosmosului pot tânji după perechile lor, chiar dacă nu sunt absolvite de suferință. Demiurgos însă n-are pereche și este damnat să-și poarte destinul, întorcându-și lacrima-n sine: De plânge Demiurgos doar el aude
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
scăpat ca prin minune din marele incendiu ce a distrus Iașul în 1827 și, cum flăcările mistuiseră și Curtea domnească, de voie, de nevoie, Sandu Sturza Voievod a ridicat-o la rang de reședință. Statul moldovean cumpără imobilul în 1834, hărăzindu-l să găzduiască Academia Mihăileană (între 1834-1860), precursoarea Universității "Al. Ioan Cuza". A adăpostit, apoi, internatul unui liceu și, după aceea, Pinacoteca ieșeană și sediul Filialei Academiei. Dan Bădărău o descrie astfel: "Având intrarea prin curte, prezintă pe fațada din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
învolburată și-a găsit, oare, poporul suedez o anumită stabilitate, armonie, prosperitate, pace internă, înțelegere cu vecinii și celelalte popoare din comunitatea internațională? Ce voi putea vedea, înțelege și admira, oare, în cele 30 de zile ce mi-au fost hărăzite să șed pe pământul Suediei? În ce-a constat, în rezumat, istoria suedezilor? Informațiile arheologice coboară în antichitate, în urmă cu 10-12.000 de ani. Când calota de gheață ce-a acoperit odinioară Scandinavia s-a topit pe la anul 14
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
se zvonea. O tristețe nespusă s-a coborât în toate sufletele... ochii erau porniți pe lacrimi. Focul pâlpâia și el, parcă și mai trist. Fănică Pruteanu, dintr-a opta, dirijorul corului mare al școlii, tânăr frumos ca un Adonis, și hărăzit de zei să-l slujească pe Orfeu, dădu glas durerii lui, dar și a celorlalți...cu prelucrarea cântecului popular „De-ar fi mândra-n deal la cruce”, adaptat de el. Și, cântă Fănică în seara aceea...ca o vioară vrăjită
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cel mai scump ideal. Era fascinant să-l asculți pe profesorul Bogos, era încântător și totodată uimitor. Privindu-l și ascultându-i glasul molcom, liniștitor, cu fruntea senină, ochii strălucitor de inteligenți, se poate spune că acel om a fost hărăzit muncii cu elevii și, din duhul său l-a dat lor cu dăruire totală. Era model de omenie, modestie și bunătate. Te privea cu un zâmbet de copil, și te primea în inima lui pururi deschisă... O simpatie largă iradia
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ce spunea: „... Neamul nostru necăjit și oropsit, sfârtecat și împrăștiat subt stăpâniri străine, va ajunge cândva o zi a răscumpărării, când se va întregi și va porni unit pe căile viitorimii, pentru a-și împlini solia pe care i-a hărăzit-o Dumnezeu..”. .. Bucuriile și tristețile din viața de internat nu pot fi uitate niciodată. Întotdeauna bucuriile alternau cu tristețile, sentimente de zădărnicie, de vagi nemulțumiri.. Vă mai aduceți aminte de întâmplarea cu... „Părintele șoarec”, murmură unul din colegi, privindu-mă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
a doua oară de către muritoarea Semele. Dionysos e un zeu trac, iar geții, care, după Herodot, sunt cei mai viteji și mai drepți dintre traci, îl venerează ca pe o divinitate omenească. Se presupune că lui Dionysos i-a fost hărăzit mormântul printre oameni și că el s-a întors de dincolo de mormânt ca să aibă, ca și Zalmoxis, o nouă viață. Metamorfisme Hybris-ul nu e deloc tolerabil: nu trebuie urmărită cu tot dinadinsul răsturnarea ordinii cosmice. Cei care fac astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
putința de a exprima, în limitele posibilului, în mod limpede cel puțin tipologia acelei trăiri. Acesta era motivul pentru care bizantinii nu au pus niciodată la îndoială valoarea filosofiei clasice și târzii a grecilor. Rolul de formare a minții era hărăzit unui învățământ centrat pe discursul filosofic al platonismului și aristotelismului, și cu cât era mai bine antrenată mintea în datele filosofiei din afară, cu atât erau mai serioase șansele unei experiențe mistice care să nu stea sub semnul înșelă¬ciunii
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
de la altul și amândoi de la copii. Familia, deci, are un aspect pronunțat social, este o instituție de drept divin. Sfințenia și puterea ei stau în unitate. „Sculându-se Adam din somnul lui și văzând alături de dânsul consoarta ce i se hărăzise, a exclamat plin de bucurie și a zis: «Iată os di oasele mele și carne din carnea mea...» De aceea va lăsa omul pe tatăl și pe mama sa, se va uni cu femeia sa și vor fi amândoi un
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
ca cei din București sau Iași. Gura deschisă a tunelului format de gardul metalic înghite pelerin după pelerin. Este fascinant să vezi până unde merge devoțiunea populară, felul în care se „fabrică un sfânt”, în ciuda rezervelor Bisericii oficiale. Hazardul îmi hărăzește drept colegi de așteptare pe ocupanții unui microbuz din Târgu-Jiu. Cel din dreapta mea are cam 60 de ani, este îmbrăcat doar în „mărci”, de la adidașii Nike la camera foto Olympus (pe film !) pe care o ține agățată de gât ca
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
caracteriza în ansamblu. Prima persoană care intră în micul careu rezervat televiziunilor este o reporteriță a postului Prima, după cum scria pe microfonul pe care-l purta cu ea peste tot, ca un simbol al profesiunii și puterii ce-i fusese hărăzite de zeul Televiziune. Este machiată nu atât violent, cât inadecvat pentru contextul general. Poartă în mână o foaie de hârtie, cam cât o jumătate de format A4, scrisă de mână. Pentru că mai sunt doar câteva minute până la transmisia în direct
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
care va Înăspri și mai mult viața evreilor. Desigur, nu s-a așteptat la ghetoizare și cu atât mai puțin la o nimicire fizică. În asemenea situații, răul, groaza, frica de necunoscut „plutesc În aer”. Nimeni nu bănuia ce ne hărăzește viitorul apropiat. Dar, oricum, pentru orice eventualitate... Se pare că printr-o moștenire genetică, În urma prigoanei multiseculare a poporului evreu... părinții mei au pregătit câteva valize cu cele mai indispensabile obiecte. Și, Într-adevăr, În zorii zilei de 4 mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Venim prea târziu pentru zei și prea curând pentru ființă./ Poemul abia început de ea este omul". Deci și la Vieru omul e cel care, patologic prin situație, cvasinormal tot prin situație încearcă să-și caute cuplul de entitate psihică hărăzit de Ființă pentru călătoria, scurtă de altfel, în interiorul vieții, ca două monade ale lui Leibniz, atomi spirituali, inaccesibili influențelor externe, momente ireductibile și de o absolută discontinuitate. Iar după cum amintește Blaga în Năzuința formativă, cuvintele lui Goethe: "Cea mai mare
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Dumnezeu este un artist. El a inventat girafa, elefantul și furnica. De fapt, nu a căutat niciodată un stil El a făcut pur și simplu ce a vrut", atunci de ce să nu înțelegem de ce noi știm ceea ce ni s-a hărăzit să știm. Când apucăm calea noastră, ne cuprinde o mare teamă. Ne simțim obligați să facem bine fiecare lucru. Dar, din moment ce avem o singură viață de trăit, cine a spus că trebuie să păstrăm standardul totul corect? Dumnezeu a creat
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
prezența lui Dumnezeu în viața umanității. Fiecare generație are ocazia și menirea să poarte acest dialog, după înțelegerea și experiențele trăite, impulsionându-le apropierea de Spiritul etern al lui Dumnezeu, trecătorul om atingându-l cu viața ce i-a fost hărăzită. Doar astfel ne descoperim identitatea în imensitatea creației, noi, fiii lui Dumnezeu 571. Numai împreună înțelegem de ce suntem unici și în același timp comunicăm într-un tot cu divinitatea. Spiritul nostru nu este închis în noi de puteri oculte, ci
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
că imaginația este avanpremiera atracțiilor viitoare. În niciun caz nu ne putem elibera prin gândire de obsesii, de imaginație și construcțiile tranzitorii ale spiritului nostru. Prin meditație nu avem cum să ne desprindem de natura umană ce ne-a fost hărăzită. Și nu toate greșelile noastre sunt păcate ci experiențe dătătoare de adevăr care să ne apropie de divinitate. Mulți oameni fac greșeala să creadă că dacă ei suferă în această viață, acest lucru se întâmplă doar pentru a-și ispăși
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să recepteze întregul univers din care face parte. Când dogmele continuă să proclame lumea de aici și cealaltă lume, iată că scriitorul își scutură pana și admite că apropiindu-se de Cuvânt, se apropie de cel care i-a fost hărăzit să fie. Cosmosul liric este în noi. Ceea ce realizează poetul este integrarea sinelui cu conștiința cosmică. Numai în mediul creației, putem trăi și realiza împlinirea menirii noastre, dintotdeauna evidențiată prin artă. Dacă privim la biografiile personalităților illuminate, ei au trăit
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Venim prea târziu pentru zei și prea curând pentru ființă./ Poemul abia început de ea este omul". Deci și la Vieru omul e cel care, patologic prin situație, cvasinormal tot prin situație încearcă să-și caute cuplul de entitate psihică hărăzit de Ființă pentru călătoria, scurtă de altfel, în interiorul vieții, ca două monade ale lui Leibniz, atomi spirituali, inaccesibili influențelor externe, momente ireductibile și de o absolută discontinuitate. Iar după cum amintește Blaga în Năzuința formativă, cuvintele lui Goethe: "Cea mai mare
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Eminescu transcris de un ales al mileniului trei, copleșit de alegoria simbolurilor ce transpar de la nunțile Biblice încoace și dinainte. Pentru a integra și asimila mireasa și ceea ce reprezintă ea, poetul își începe creația. Timpul îngheață. Zamfira nu este cea hărăzită Luceafărului și Lautreamont nu l-a întâlnit încă pe Rimbaud. Zeii din Olimp se așează la mese, în tabere diferite, între zidurile împietrite ale Troiei. În față se deschid cărări, dar ochii-mi/ stau/ La pândă. O nouă Ana, cea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să zboare". Simbolul poetic se crează prin relații de analogie și de aceea, dincolo de semnificația lui semantică, comunică un ordin, o poruncă magică, precum hermeneutica imaginilor mentale sau scrise prin cuvânt. Piatra filosofală nu se arată decât celor care sunt hărăziți să o vadă și numai după ce știu cum și unde să-i perceapă prezența. Viziunile profeților sunt simboluri poetice, la fel cu majoritatea alegoriilor din ritualurile exo și esoterice. La început a fost Cuvântul și tainele transmise de acesta sunt
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
acolo evenimente tragice, care s-ar putea răspîndi cu ușurință spre sud, est sau nord. Deși cele mai grave s-au produs în fosta Iugoslavie, România are o cultură politică și probleme asemănătoare: cine poate spune ce viitor le este hărăzit Transilvaniei sau Basarabiei? După opinia ziarului "International Herald Tribune", recentele evenimente din Balcani "au transformat visul unei Europe unite într-un coșmar"1. Nu este chiar așa. Aceste evenimente ilustrează doar cît de eficient este încă procesul de realizare a
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
întrebam în treacăt dacă această nouă, detașată generozitate nu era un prim simptom al formei umane transformate și purificate pe care reîntoarcerea lui Hartley avea s-o creeze din mine. Oare această Hartley, văzută dar neatinsă, iubită dar neposedată, era hărăzită să facă din mine un sfânt? Cât de straniu și semnificativ părea faptul că venisem exact aici ca să mă izbăvesc de egoism. Să fi fost acesta sensul final al misticului mariaj cu unica mea iubire? Era o idee extravagantă, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]