1,042 matches
-
secretare care le spălau și călcau cămășile cu sârg, ca să le dovedească ce soții bune ar fi ele, dacă li s-ar da ocazia; iar acum își pierd timpul prin discotecile proaste din Fulham Road, unde beau șampanie scumpă și hărțuiesc sexual fete mai puțin înstărite. —Peste tot numai bărbați disponibili, îi zic eu lui Daisy. —O, Doamne, bineînțeles! zice ea, maimuțărindu-le accentul. Fetele alcătuiesc două grupuri distincte; primul grup sunt cele care încearcă să arate ca Daisy - înalte, cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să se urce în mașină și se duse în spatele ei. — Știți că e un mincinos nenorocit, zise ea. — Cine anume? întrebă paznicul. — Fostul meu soț. Pretinde că mașina asta e a lui, dar nu e adevărat. Vrea doar să mă hărțuiască. Am un ordin judecătoresc împotriva lui și am câștigat un proces împotriva paznicului de la Wal-Mart. — Cum așa? zise el. — Nu o face pe prostul, zise ea. Știu că ai primit un telefon de la el. Susține că e avocat, altădată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
punctuală... Înțelegi sarcinile de serviciu care ți se dau... ești destul de eficientă... conlucrezi destul de bine cu colegii tăi... bla-bla-bla... Ai vreo problemă pe care vrei să mi-o aduci la cunoștință ? spune, ridicând ochii spre mine. — Ăă... nu. — Te simți hărțuită sau discriminată pe criterii rasiste ? — Ăă... nu. — Bine. Bifează altă căsuță. Păi, cam asta ar fi. Bravo. Ești te rog amabilă să-l trimiți pe Nick la mine ? Ce face ? A uitat ? — Păi și... promovarea ? zic, sforțându-mă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Mihaela mă scoase din încurcătură. Într-o seară găsii un bilet din partea ei, cu două rînduri: "Așteaptă-mă mâine, la Șosea, în dreptul vilei Minovici, pe la 6." A doua zi eram cu o oră mai devreme la locul indicat. Nerăbdarea mă hărțuise atât de cumplit că n-am putut face altfel. În orice caz n-avea de ce să-mi pară rău: prelungeam întîlnirea cu o oră în plus. Mihaela arăta tot timpul o veselie și o exuberanță aproape neobișnuită. Parcă adunase toată
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Poate mai vârtos decât mine, pentru că (a spus-o chiar ea) m-a iubit mai mult decât am iubit-o eu". Era o alinare superfluă care-mi ungea rana cu alifie. Și încă nu aveam certitudinea unei infidelități. Gândurile se hărțuiesc între ele câinește, luptând să cucerească postul de comandă. Când unul cade trăsnit se ivește cu iuțeala fulgerului altul mai puternic și-i ia locul. Pe câmpul de bătălie mor în încăierare zeci și sute de gânduri, până ce unul, născut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
poate și al treilea și greutățile cresc. Eu știu ce înseamnă să ții o familie. ― Ce vrei să spui, tată? ― Taci și ascultă. Nu te băga în vorbă! Ce m-am gândit eu: băiatul meu n-ar trebui să fie hărțuit de grija zilei de mâine. Hrana, să zicem c-o scoate el, de bine de rău. Dar dacă-i mai pui pe cap și chiria, tare mi-i frică să nu i se moaie șira spinării. D-aia m-am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
prea mult, ne-am luat fiecare vermorelul în spinare, cu intenția bună de a îndepărta elementul descompus și de prisos. Într adevăr, locul era abject, scârbavnic și de nesuportat: printre smocuri de paie răzlețe vedeam rozătoarele agitate, pe care le hărțuiam, cum aleargă, se zbat, unele mor, altele, mai abile, scapă și apucă să intre în găuri, unde de bună seamă că se simțeau în siguranță încă. Niciodată n-am agreat nici meseria de deratizator, nici pe cei cu care am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a venit, m-a pus în cătușe și m-a dus direct la secția de poliție. Însă lucrul cel mai de mirare este că, deși chiar mă căiam, în sinea mea, pentru ceea ce săvârșisem, nu mă simțeam deloc apăsat și hărțuit de conștiința de temut a remușcărilor. Dimpotrivă, mă bucuram că fusesem arestat și că voi fi judecat pentru fapta mea, căci nu există o desfătare mai mare pentru omul cinstit, decât aceea de a fi pedepsit pentru greșelile sale! După
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ca un drept al lor legitim. Fericiții! N-am văzut niciodată altfel marea, ori muntele, decât din fotografii. Dar ce sunt, în fond, toate fotografiile? Sunt doar niște hârtii, niște amăgiri deosebit de perverse, care, în cazul meu, mai mult mă hărțuiesc, decât să mă încânte, căci ele înfățișează întocmai ceea ce eu n-am ajuns niciodată să trăiesc pe viu, în persoană. De aceea, nu sunt în stare să privesc vreodată la ele, fără să nu mă amărăsc. Tot ceea ce am văzut
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
grup se repezea înainte, luând locul celui dintâi, și imediat trăgea spre țărmul celălalt. Câțiva de-ai lui Hideyoshi se prăbușiră de pe picioare, în succesiune rapidă. Foarte curând, coloana de oameni în marș începu să șovăie. Cine-o fi acolo, hărțuindu-ne cu o armată atât de mică? Hideyoshi era surprins. Cu o expresie șocată pe chip, își opri, involuntar, calul. Generalii care călăreau în jurul lui și militarii din apropiere își puseră cu toții mâinile streașină la ochi, privind spre malul opus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nici un fel. Era ca și cum se pregătea să capitulaze înainte de începerea luptei. Iar Kaan câștigase dreptul la prima mutare în acestă bătălie fără să miște un deget. Acesta, în loc să declanșeze un atac direct, așa după cum se aștepta căpitanul, începu să-și hărțuiască victima sigur pe el: - Ce se întâmplă cu tine căpitane? Cumva îți este rău? îi sugeră Kaan cu un rânjet sardonic pe post de îngrijorare. Birmaq încercă să schițeze un zâmbet neglijent dar tot ceea ce reuși să afișeze fu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
similară, la un spital din Iași. Cu această Sandă divinizată, Gheorghiță s-a înțeles, s-au căsătorit. Suferințele, mai mult decât bucuriile, se adună și când nu tună. Și-au procurat locuință, și au conviețuit în modestie fericiți până ea, hărțuită de securitate și împărtășind tragedia soțului, cu sensibilitatea ei aparte, a căzut la pat. Alte suferințe, greu de explicat. La rândul lui, Savel, trăindu-i profund drama până la descumpănire, și până la plecarea ei din această lume a incertitudinilor, contrastelor
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
a dat pauză. După o vreme mi-au repetat IDR-ul, numai mie, fără să știe colegii din clasă. Mi-a ieșit la fel. Când am văzut iarăși pata cres când m-am rușinat foarte tare. Nu mă chinuiau numai hărțuie lile copiilor, care toată luna schimonosiseră poezii și cântece ca să-mi poată miorlăi în față cuvântul cel de rușine: Am cravata mea, Sunt tebecist! Și mă mândresc cu ea, Sunt tebecist! îmi cântau, vârându-se în mine și suflându-mi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
stea În picioare, ca să facă totuși, deși inconștient, diferența. — Despre ce e vorba? Bani nu Îți dau. În plus... — Ce te-a apucat, amice? Ți-am cerut eu ceva? Voiam doar să-ți spun că măgarul ăla de Siboiu mă hărțuiește. M-a chemat la Zahana ca să bem ceva și și-a bătut joc de mine. Te rog, Lucian, pune-l la punct, ăsta e În stare să mă nenorocească. — Și tu de ce te-ai dus la Zahana? — M-a amenințat
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ca să repare stricăciunea, spunînd că a doua zi nu se va mai vedea nimic. Hazardul. Marie se agățase de varianta asta. Era mai ușor, mai liniștitor, la fel ca nevoia de a nu da atenție coșmarului care revenise s-o hărțuiască. Ea știa de acum că toate se legau. Pescărușul. Vălul. Spuma. Gildas. Ea. - Ieri seară, luna era În creștere. Cuvintele, rostite abrupt, o făcură să tresară. Se răsuci și dădu de privirea cenușie a ochilor lui Ryan. El anticipă Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nopții afară, și mai cu seamă dacă ar fi știut cu cine, cu siguranță că i-ar fi scăzut pofta de mîncare. Era exact ce gîndea și PM. Dacă ar fi știut să-și țină gura. Bătrînul avea să-l hărțuiască pînă ce va afla adevărul, iar PM ar ajunge să-i mărturisească pînă la urmă că se afla afară din casă noaptea trecută, și de ce. Fie și numai gîndindu-se, Îl trecură fiorii și dădu la o parte cu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Chantal dădu din cap. Lacrimile curgeau acum din plin. - Dacă vorbeam, ne dezvăluiam legătura. Iar eu nu puteam să-mi denunț bărbatul... Își netezi Încet mătasea pătată a fustei și luă fără să tremure o țigară din poșetă. Fersen Îl hărțuia pe doctor cu Întrebările de ceva vreme. Yves nici măcar nu-și ridică privirea asupra soției lui cînd aceasta intră În birou, Însoțită de Marie. Lucas făcu un gest de enervare, veniseră taman cînd reușise să scoată de la doctor mărturisirea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
durerea de a-l fi pierdut pe cel pe care-l iubise dintotdeauna. Încerca să alunge oribila imagine a trupului iubitului ei, umflat de apa mării, mutilat de mușcăturile peștilor și crustaceelor, dar știa că acele imagini aveau s-o hărțuiască pînă la capătul zilelor ei. Fără tihnă, Își rememora firul evenimentelor care se succedaseră de la ultimul apel telefonic al lui Loïc, sălbatica lui dorință de a-i spune totul surorii lui, și apoi plecarea precipitată a lui Yvonne pe continent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai 1968, fusese comisă o spargere la banca Hostier. Prada, În lingouri de aur, era estimată la o sută de milioane de franci. Simți că avea În mînă o piesă importantă din puzzle. Agitată, Îl sună pe Caradec la SRPJ, hărțuindu-l ca să-i facă rost cît mai rapid de informații complementare. CÎnd Morineau, cîteva ceasuri mai tîrziu, scoase faxul pe care Marie Îl aștepta nerăbdătoare, acesta nu-și credea ochilor. - O sută de milioane! În euro, asta face... Măi, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
colorată. Îi ascultam nemișcat poveștile din vremurile lui de glorie; mi-a vorbit de pădurile de argilă și de argint, unde era urmărit de prinți cu părul de mătase, în armuri strălucitoare, de ogarii galbeni cu ochii violeți ce-l hărțuiau din toate părțile, de fecioarele cu genunchii de catifea și despre cum își odihnea cornul între pulpele lor de chihlimbar. Poveștile lui erau mai năstrușnice decât cele înfățișate pe tapițeriile uriașe de mătase ce acoperă pereții muzeelor. A fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
urma un elaborat proces de compilare ce producea în scurt timp răspunsul. Mult disputata și controversata teorie darwinistă pare să redevină la modă în împrejurimile Tanzaniei. În mare, se formează două grupări: fundamentaliștii religioși și darwiniștii, ce aveau s-o hărțuiască pe M.M., de-aici încolo, nicidecum ca să-i afle secretul sau rostul, ci fie pentru a-și demonstra noua poziție ce le-a dat un nou sens existențial, fie pentru a-și proteja credința, respingând orice teorie științifică ce le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
survină... Dar de unde vine el? Fără îndoială din mine, din interiorul meu cel mai adânc. El-ul se instalează ca o presiune lăuntrică, ca un debușeu, atunci când nu mai poate fi conținut, când devine rebel, și atunci apare să mă hărțuiască, deși știe că nu poate schimba niciodată nimic. Și iată-mă dintr-odată pierdut în acele elucubrații ale firii, în care el mă angaja fără să țină cont de gravitatea sau complexitatea situației în care mă aflam. Nimic nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
memoria ei într-a mea. Și acum acest crâmpei de memorie rătăcită, ce n-o pot localiza în timp și spațiu, croită din aceeași materie cu cea a viselor, îmi aparține de-acuma mie. Într-o vreme, această amintire mă hărțuia periodic, ca un coșmar; era perioada în care mă simțeam foarte singură. Acum revine mult mai rar, probabil în întâmpinarea aceluiași sentiment. Și, curios, îndată ce mintea mea o derulează până la capăt cu lux de amănunte și plastice detalii, mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ar terminat ea propoziția. Toți cei de-acolo sunt niște zombi - dacă nenorocitul ăla de Gordon Haas ar avea instinctele pe care le am eu numai în degetul mic, atunci ar tipări bani. Eu am detestat locul ăla. Am fost hărțuită sexual nu de unul - nu de doi - ci de patru colegi. În fiecare dimineață, când mergeam la serviciu, mă așteptam să fiu violată în grup. Înțelegi ce vreau să spun? E un loc de căcat. și ăia de-acolo nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
le mai vând cărți celor născuți în anii ‘50, editează aceleași cărți învechite. Absolut plicti-si-toare. N-aveam nici cea mai vagă idee la care parte a monologului ei ar trebui să răspund - sau cum să răspund. Oare Vivian chiar fusese hărțuită de așa de multe persoane? Nu-mi puteam închipui cine... — Deci, cum merge linia ta de editare? m-ă întreabă ea, schimbând subiectul. Am expirat, parcă pentru prima dată de când Vivian intrase în sala de conferințe. În sfârșit, femeia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]