1,200 matches
-
nu a fost un factor semnificativ, deoarece numai trei dintre respondente au cetățenie americană. Interesant este că, deși cercetătorii migrației globale moderne/postmoderne (Pozzettaxe "Pozzetta, G.E.", 1992; Ongxe "Ong, P.", Bonacichxe "Bonacich, E.", Chengxe "Cheng, L.", 1994) consideră America o haltă lungă, dar temporară într-o călătorie cu mai multe etape pe piața multinațională a muncii, toate în afară de trei respondente participante la acest studiu au declarat că intenționează să rămână definitiv în Statele Unitexe "Statele Unite". Motivul rezidenței temporare, care inspiră loialitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
naturelle et explication", Revue européeene des sciences sociales nr. 56, Tome XIX, Geneva, Droz. 1990: Logique et langage, Paris, Ophrys. GUIRAUD P. 1969: Essai de stylistique, Paris, Klincksieck. HALLIDAY M.A.K. si HASAN R. 1976: Cohesion in English, Longman. HALTE J.-F. 1988: "Trois points de vue pour enseigner les discours explicatifs", Pratiques nr. 58, Metz. HAMON Ph. 1981: Analyse du descriptif, Hachette, Paris. HEMPEL C. G. 1965: Aspects of Scientific Explanation, New York, Free Press. HENAULT A. 1983: Narratologie, sémiotique
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
același itinerar: Robend Lugosh Brandul de Sus. Nu era o garnitură de lux, nici vorbă, dar era o cursă extrem de utilă, fiind folosită de navetiștii din toate localitățile de pe traseu. Iar Dodo Buddenbrook oprea trenul în fiecare gară, în fiecare haltă. Era un tren sigur, care, deși mergea încet, ajungea întotdeauna la timp la destinație. Pasagerii, aproape mereu aceiași, se cunoșteau între ei, formând o adevărată familie mai mare. Ba, din cunoștințele acelea, din acea adevărată familie mai mare s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
itinerar, a luat-o agale pe jos pe calea ferată dintre localitățile Robend Brandul Mic, prin Lugosh. Nu era nici o primejdie să se plimbe pe acolo, pe unde trenurile nu mai circulau. S-a oprit în fiecare gară, în fiecare haltă (unele sunt gata să se prăbușească, altele au fost transformate în birturi sau magazine alimentare). S-a bucurat când mai întâlnea câte unul dintre puținii foști navetiști ce pierdeau vremea prin acele locuri. La Lugosh, ca pe vremuri, și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
fiecare dată ca pe niște provocări. Povestea vieții este, în cazul lui, o poveste a carierei, în care vorbește despre diversele posturi pe care le-a ocupat, în diferite părți ale lumii, urcând tot mai mult în ierarhia managerială. Diversele halte pe traseul activității lui profesionale sunt descrise cu maximă claritate, în termenii progresiei sau regresiei. Dacă problema succesului și a evaluării - de către sine și de către alții - sunt temele esențiale ale poveștii, activitatea lui David este descrisă cu patos, accentul este
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
fost director al Centrului Cultural din capitală Franței. Nu numai simpatia pentru vreun curent sau teorie a determinat afilierea lui Ț. la gruparea onirismului estetic, ci tocmai coincidență viziunii sale despre realitate (percepută halucinant, fâșiile verosimilului fiind mereu întrerupte de haltele onirice), precum și o anumita înțelegere a fantasticului. „Era vorba de a obține sensuri noi prin aranjarea, după o logică proprie, a unor bucăți de real (adică de verosimil), fiecare, cum se întâmplă în vise, foarte exact în materialitatea să” - autodefiniție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
o voință, în fine, nemaipomenită de independență, susținută cu o mare energie de poporul flamand. Începînd cu secolul al XII-lea, această regiune devine al doilea centru economic al Creștinătății. Negustori de toate națiile străbat drumurile și rîurile Flandrei, făcînd halte în marile sale orașe "postăvării" Bruges, Gand, Douai, Ypres, Arras, Saint-Omer, unde se stabilesc bancheri și corespondenți ai companiilor de comerț italienești și unde activitatea industrială se concentrează din ce în ce mai mult în mîinile cîtorva mari "postăvari-întreprinzători". O a doua zonă cuprinde
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
întrezăririle de adevăr în cazul lui Iakonov. Simetrică rememorării în centrul căreia se află directorul șarașkăi Marfino este călătoria într-o zi de august a lui Volodin la țară, undeva prin satele Rusiei, împreună cu Klara Makarîghina. Ei coboară într-o haltă, la întâmplare, care poartă denumirea semnificativă Rojdestvo. Ca și biserica Sfântul Mucenic Nichita, din episodul consacrat lui Iakonov, Biserica Nașterea Domnului din acest sat fusese demolată, semn că pătrunsese și aici influența nefastă a regimului. Totuși, datorită depărtării de Moscova
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Ceaușescu, niște oameni să le plîngi de milă. Vreți să-i vizitați? La ei, acasă? Ei, nu. Au fost arestați pentru jaf și tentativă de omor. Sînt chiar din orașul dumneavoastră. Sînt foarte jenat și regret că am acceptat această haltă, la rugămintea primarului, care venise cîndva cu ajutoare la Iași. Știți, sînt votanții dumneavoastră, continuă primarul fără a-mi da impresia că mă ia la vale. Mă duc aproape cu silă. De pe culoarul lung poți privi în celule. Doar un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Măcar asta mă ajută să nu înnebunesc. Deci tot e bine. Nu atentez la viața nimănui. Nu mă iau de oameni pe stradă Să simți cum îți crapă capul, ochii, fiecare vinișoară, striație. Apoi, plecând de la spital, drumul spre casă, halta la vânzătorul de ziare, care bănuiește că, dacă e miercuri, voi cumpăra ProSport, Cațavencu, România Literară nu mai citiți? Nu prea vorbiți dumneavoastră! Începuse să mă cunoască. Autobuzul 136 e ceva mai liber spre orele 8, 9. Evitam dialogul. Auzeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de case impunătoare și de acareturi numeroase și care angajau slugi. După o zi și o noapte de călătorit în condiții periculoase și chinuitoare, a doua zi dimineață "trenul foamei" a oprit exact la gara pe care o căuta tata: Halta Gelu. Părintele nostru spera să găsească de lucru, dar în același timp să dea și peste o căsuță în care să-și adăpostească și familia pe care dorea din toată inima s-o aducă lângă el cât mai repede posibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
soarele dimineții de vară. Cu trăistuța în mână, în care mai avea un rest de apă clocită și leșinată, tata stătea încurcat și nemișcat, neștiind încotro s-o apuce, așișderea unui elev aflat în fața unei năucitoare probleme de matematică. Deodată Haltei i s-a făcut milă de copilul ăsta mare stând pierdut în fața ei și i-a vorbit așa, ca o mamă adevărată, cu toată dragostea: Ce-i cu tine măi rătăcitule, ce-ai pățit? Ce s-a-ntâmplat? Ești cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Ce-i cu tine măi rătăcitule, ce-ai pățit? Ce s-a-ntâmplat? Ești cam descumpănit? Ei lasă, nu-i nimic, nu te descuraja. Mergi înainte! Cumva-cumva, trebuie să reușești. Hai, pornește! Curaj! Încurajat de cele spuse imaginar de "doamna Haltă " cu baticul având culoarea macilor de câmp, și-a îndreptat pașii spre prima stradă ieșită în cale; cum i-o fi norocul: Doamne ajută! Erau case frumoase, de forme arhitectonice diferite și dimensiuni variate, atestând invariabil și fără echivoc puterea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
călătorie îngrozitoare cu același tren al foametei care-l adusese și pe tata în Banat. Nu exista niciun pic de respect, de stimă, de considerație. Dominantă era legea junglei: cel mai tare câștigă, cel mai slab pierde! Am ajuns în halta Gelu. Tata ne-a așteptat în gară și ne-a dus la căsuța lui moș Danilov, apoi a plecat la muncă. Ce să facă mama cu noi? Unde să ne așeze? Unde să stăm? Eram cinci copii, mama și tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
prietenii mei se țineau de mână și, sprijinindu-se ca într-o îmbrățișare aeriană, călcau fiecare pe șina sa, într-un echilibru nesigur, ca într-un exercițiu coregrafic încă neînvățat. I-am ajuns din urmă. Ne-am oprit la o haltă, pe o bancă. Era acolo o tufă de roza canina. Prietenul meu a rupt o floare și i-a dat-o fetei. Se auzea un tren, gâfâind. M-am uitat în zare, să-l văd. Trecea leneș, pe o linie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
De acolo se aude huruitul prelung al trenurilor de marfa care ziua abia se văd, iar noaptea trasează o dungă luminoasă care separă în două întunericul. Trenurile ocolesc, într-un imens semicerc, întregul câmp, trecând în fuga lor pe lângă o haltă unde sunt salutate de un ceferist cu un fanion în mână. Cantonul, de cărămidă roșie, este luminat, toată noaptea, de o lumină slabă. Ziua, două capre ronțăie arbuștii și tufele din râpele de-a lungul căii ferate care, în fața cantonului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
zicea pe vremuri Gârla Mortului. Dincolo este linia ferată pe care, din când în când, iară un orar precis, trec trenurile de marfa. A fost cândva și un canton de unde un ceferist, cu un steag în mână, saluta trenul. Acum halta este părăsită. Nu se mai știe nimic de ceferist, nici de familia lui; avea două fete, era văduv, vai de capul lui... Mai încolo, lângă linie, o placă de tablă anunță numele haltei care este și al municipiului unde se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un steag în mână, saluta trenul. Acum halta este părăsită. Nu se mai știe nimic de ceferist, nici de familia lui; avea două fete, era văduv, vai de capul lui... Mai încolo, lângă linie, o placă de tablă anunță numele haltei care este și al municipiului unde se aflau străzile Caisului, Îngerilor, Filozofiei și altele, acum uitate. * Nu știu ce se poate construi pe aceste terenuri nenorocite. Vreo fabrică, probabil. Nu mi-am pus problema. Nu se întâmplă nimic în această periferie acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Câțiva școlari au ocupat spațiul și pe o firmă dintr-un cearșaf au scris, cu litere mari: "De vânzare ouă de crocodil". Firma întreprinderii este atât de solidă, încât nici vântul câmpului nu o doboară. Am intrat, curios, în fosta haltă. Au acolo un "birou de comenzi" cu resturile unei carcase de computer Pentium, un fax defect și niște registre. Produsul, ouăle și puii de crocodil, încă nu există, dar poate că întreprinderea va deveni rentabilă cândva... cine știe... La urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
satul se numeau frumos "Gura Raiului". Și era frumos acolo, într-adevăr, la doar câțiva metri de apa sprintenă și argintie a Streiului. Dar ar fi fost tot atât de frumos oriunde s-ar fi aflat pe lume Severina. Dimineața, oprea în haltă un tren cu trei vagoane, stătea o clipă, ne urcam grăbiți, trenul scârțâia și după zece minute ajungeam la Hațeg, stația de destinație. Ne întorceam, amândoi, fix la ora unu, ținându-ne de mână, când nu eram văzuți, pentru că moravurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
doar liberal pur-sânge, dar și candidatul PNL pentru prezidențiale. După ce pierde vârtos, dl Stolojan dă vina pentru succesul domnului Ion Iliescu, pe doamnele Doina Cornea și Ana Blandiana. O reacție stânjenitoare. Dl Teodor Meleșcanu părăsește PDSR-ul și, după o haltă într-o gară politică personală, poposește într-o stație (terminus?) cel puțin ciudată - PNL. Cum s-au schimbat așa rapid fermele convingeri de stânga ale Domniei sale în la fel de ferme convingeri de dreapta ar putea fi considerat un mister. Numai că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
și ajuns Republica Română Absurdistan. (Jurnalul Național, 16 decembrie 2005) V. PACIENTUL NAȚIONAL Acești gigei și averile lor urlătoare După decembrie 1989, am lucrat timp de șapte ani în România și Republica Moldova, făcând naveta între București și Chișinău, cu binecuvântate „halte” la... Washington. În București, locuiam la hotelul Lido, ceea ce îi irita pe unii dintre prietenii mei: „Tu nu-ți dai seama că, stând la Lido, îi îmbogățești pe frații Păunescu?”, mă întrebau ei. Răspunsul meu era aproape identic de fiecare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
se impusese despre el în viața așa zicând civilă. Dar seara se petre cea minunea, de îndată ce ieșeam împreună pe poarta clădirii din Ana Ipătescu, spre a ne opri câteodată la Turist, în bistroul din Piața Romană, ca la o primă haltă, iar apoi, mai totdeauna, la doamna Candrea, pentru o poposire mai lungă. Reapărea atunci „celălalt“ Geo Dumitrescu, afabil, comunicativ, debordând de umor, deschis vorbelor de duh, iarăși „simpatic“, ce mai încoace și-ncolo, și asta exact cu aceiași oameni pe
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în parohie și oriunde voi fi trimis. Pacea și harul Domnului să fie cu noi toți! Anii de detenție 1959-1964 Subsemnatul preot Ioan Gherghina născut la 25 martie 1915 în com. Fărăoani, Valea Mare, jud. Bacău am fost arestat în halta Lespezi unde funcționam ca preot din anul 1947. În ziua de 9 ianuarie 1959 am fost arestat și dus spre cercetare la Bacău unde, la 17 ianuarie am fost condamnat la 9 ani închisoare prin sentința 369 din 24 iunie
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
câștigători ai acestui proces și au cerut să fie luate în serios de către eurocrați. S-ar putea ca legitimarea de către UE a anumitor forțe într-o Românie care a adoptat numai forma democrației occidentale să se dovedească a fi o haltă importantă în resurgescența formelor blânde de autoritarism politic în Europa de Est. Consultanții politici ai guvernelor majorității țărilor balcanice cunosc limitele elitelor vest-europene: gradul de atenție pe care elitele din Bruxelles pot să-l acorde evenimentelor care au loc în Balcani este
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]