1,541 matches
-
Nu mai merg lifturile. Mi-am schimbat locul, la o masă mai lângă fereastră, puțin mai luminată. Am scris. Am fost iar pe Bulevard. M-am lăsat înfiorat de pâclă. Sentimentul îmi e că tot trăiesc, și acum, un timp halucinant, iluzoriu. Că, de fapt, timpul meu adevărat a rămas acolo, în durata celor câtorva pași pe care pirpiria îi avea de făcut, cu tortul de frișcă în mână, până la masă, să-l așeze, Veturia să taie prima felie și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
frică. De fapt, nu frică. Panică de animal proiectat dintr-odată în ceva cu totul necunoscut. Vertiginos se perindau în mine cele mai neobișnuite gânduri, spaime, zvârcoliri, n-aveam nimic de care să mă mai agăț, totul mi se părea halucinant. Realitatea stației devenise o fantasmă. Eram cu totul și cu totul în afara mea. Prima dată în viața mea trăiam spaima, certitudinea că nebunia există în Lume. Am crezut că Lumea a înnebunit, dar imediat mi-am spus că așa ceva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ceremonii de așteptări, cu praguri impuse, cu o cadență de neclintit, nemiloasă. O singură dată dacă greșești pe această cale, ești eliminat fără milă. Chiar zilele trecute, Ț.Ț. - îl cunoșteam de ani de zile, un fel de traducător, boem, halucinant, pătimaș, mi-a dat cândva să-i citesc câteva proze fără de înțeles - a fost eliminat. I s-a suspendat permisul. Nu a putut să-mi explice ce-a făcut. Studia nu știu ce obscurități din Shakespeare. Căra mereu spre masa lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
venite din însuși pământul pe care îl lucrau, din adâncimile tainelor de lut și ierburi în care își duceau morții și în care credeau ca ultim semn al statorniciei și dăinuirii lor în timp. De multe ori, privindu-i, aveam halucinanta certitudine că, odată cu ei, veneau în acele târziuri de noapte și moșii, și străbătrânii lor și stăteau cu toții la taifas, în lumina palidă a felinarelor din piață, într-o devălmășie de trupuri și umbre năboite de peste timp, încât nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sa, “toate desfrâurile visului, toate hiperbolele imaginației”, tot ceea ce naște, din cauza “somnului rațiunii”, monștri. Cele mai multe “capricii” ironizează superstiții și slăbiciuni, demască viciile, neomenia, cruzimea, condamnă nedreptatea, intoleranța și prostia. Dar pentru ca toate acestea să acționeze asupra privitorului cu o forță halucinantă, Goya nu se mulțumește să le observe, ci imaginează nevăzutul: “Marele merit al lui Goya - scria Baudelaire constă în a crea monstrul verosimil. Monștrii săi sunt născuți viabili, armonici. Nimeni nu a îndrăznit mai mult decât el în sensul absurdului
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
lume care are atributele junglei, personajele sfârșesc în mod tragic sau grotesc. Pentru a sugera acest univers dominat de absurd, fatalitate, angoasă, vină, eșec și moarte, Kafka apelează la alegorie și simbol, al căror rol este de a accentua viziunea halucinantă a unei lumi în care eroii sunt captivii unui cerc închis din care nu se poate ieși altfel decât prin moarte. În Metamorfoza, deși cu aparență (carapace) de insectă, Gregor este adevărata ființă umană a romanului, în timp ce familia sa este
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
de cele ițite de alte orificii. Sus-jos, stânga, dreapta. Sus-jos, stânga, dreapta. Și tot așa. Falangele degetelor pocneau. Gingiile clefăiau. Dinții clănțăneau În gură. Sus-jos. Stânga, dreapta. Ritmul se Întețea. Se aflau acum toți conectați la aceeași priză. Ritmul devenea halucinant. Și deodată morișca de trupuri se opri din opinteli. O străfulgerare de lumină și apoi beznă. Tăcere urmată de răsuciri și câteva oftaturi. Fulger și iarăși Întuneric. Filmul se volatiliza din nou. Pelicula se răsucea, alcătuind o bandă Moebius. Golurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
volatilizasem! Bluzița ei galbenă, cu un desen de Picasso abstract, dispăruse! Sânii săi minunați mă mângâiau dansând în așteptare... se-nghesuiau între noi, mă fixau în afara granițelor nemărginirii! Mă-ncercuiseră în văzduh, clipoceau peste maluri, tremurau de nerăbdare! Becurile străluceau halucinant ca niște sori. Era deja unu sau două noaptea, simțeam cum timpul s-a blocat, pot spune către infinit. Deodată, i s-a făcut frică, vedea în ochii mei dezastrul! Eram în stare să merg până la capăt cu toate riscurile
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
cele de petreceri, dar abia dacă o auzeam. Din fericire, ajunsese de-abia pe la numărul doisprezece când Kelly țâșni din biroul ei și mă chemă În iadul ei plin de imprimeuri cu animale - toată camera era decorată cu un amestec halucinant de imprimeuri zebră, leopard și tigru, la care se adăugau pernele blănoase supradimensionate și un covor uriaș, de blană aspră cu pete. —Bună, Bette. Cum merge treaba? Îmi spuse veselă, Închizând ușa și făcându-mi semn să mă așez pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
La prezentarea acestuia, unul din preoții de mir rostește: „ce caută legionarul acesta printre noi?” Această nălucă de preot, pierdut, cu nările și gura înspumate de legionarofobie, deșartă cuvinte ca un bețiv ce reazimă taverne, scuipând necuviințe dintr-un suflet halucinant într-un moment când el a fost chemat să aducă cântări unui fost rugător întru odihnă veșnică. Trăim într-o lume năucă! Prea Cucernice Părinte, pentru ce ai depus legământ? Vrednic este! În cămara sufletului sfinției voastre trebuie să ardă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ample, iar întregul local mirosea a carne prăjită în baie de ulei. Când Danny se apropie de bar, stomacul îi începu să chiorăie și își dădu seama că nu mai mâncase de douăzeci și patru de ore. Cu toată efectele de lumini halucinante, văzu clar că barmanul ghicise că era polițist. Îi arătă fotografiile. — Îl cunoști pe bărbatul ăsta? Barmanul luă pozele, le examină sub lumina casei de marcat și i le dădu înapoi. — E Marty. Cântă la trombon cu Sultanii. Vine ’nainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mircea Marcel Petcu condensează în poeziile sale, voit sau nu, maniere ale discursului erotic de la poeții Văcărești și până la Nichita Stănescu, încercând să refacă în stil propriu structura materiei de la început. Mircea Marcel Petcu se salvează pe sine prin această halucinantă explorare a căilor fericirii și printr-o sinceritate dezinhibantă în fața convențiilor de tot felul și a prejudecăților strivitoare ascunse cu multă grijă. Salvează poezia prin frumusețea și ingenuitatea discursului său despre unicitatea iubirii, la începutul acestui mileniu gălăgios, dar trist
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și a scris acolo, în ferma lui. Dar e interesant de observat că figurile pe care el le-a cunoscut pe vremea când era boy în acea casă, gangsterii și prostituatele mai ales apar în opera lui cu un relief halucinant, aproape unic. În general, după ce ajung celebri și bogați, scriitorii își amintesc cu nostalgie sfâșietoare de anii când erau necunoscuți și strâmtorați (vezi amintirile despre Paris ale lui Hemingway). În acest sens cred că Truman Capote, care a câștigat recent
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
la nivel de România, stă „la cutie” vreme îndelungată, fără să dea vreun semn de viață și când te aștepți mai puțin, exact ca vițelul mort care mai dă brusc din coadă, să apară în mass media cu declarații, uneori halucinant de aiuristice, tocmai în ceea ce privește conținutul. Ascultându-l sau citindu-l, te poate duce gândul la cât de ușor descoperă uneori omul, cum se poate bate temeinic câmpii pe teme de doi bani, dacă individul multă vreme a fost lăsat la
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în lățime. Digul era construit și pavat cu ciment. Se mai construise în centrul mătcii un cilindru masiv din beton pe care îl numeam „călugărul”. Pe aici o să treacă apa în baraj, ne spunea moșul. Copilăria mea devenea și mai halucinantă. Locurile nou ivite îi dădeau noi dimensiuni. Într-o zi de sâmbătă lipovenii au plecat zgomotos precum au venit. -Azi or să dea drumul la ape. Să nu stați în matca iazului . Puteți privi cum vine apa de pe dig, ne-
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de-aia... Nu voiam decât să nu te trezești vorbind despre asta. Hei, n-a fost În Paris, a fost În Scoția! Și de-aici să iasă cine știe ce nebunie. Clatină din cap. Ai fi uimită să afli ce teorii absolut halucinante sunt În stare oamenii să conceapă, când n-au altceva mai bun de făcut. Crede-mă, sunt vaccinat. Că vreau să vând compania... că sunt gay... că fac parte din mafie... — Ăă... pe bune ? zic, și-mi netezesc o șuviță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
în afarè, într-un suflet și un trup de femeie, èsta-i adevèrul! Nu sunt în stare de mai mult! Dar dacè vei întâlni cândva acest suflet de femeie crezi cè vei fi în stare sè-l iubești? privindu-mè cu ochii lui halucinanți de albaștri, întrebându-mè dacè voi fi în stare sè iubesc, ce pot sè-i rèspund acum, cănd realizez cè a iubi nu înseamnè pentru mine nimic altceva decât a dori, dorința de a atinge, dorința de a posedă, dorința de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mai treaz, tot mai Înghețat, pentru că, după ce ai făcut câțiva pași, pe o balustradă atât de Îngustă, devine la fel de greu să te Întorci pe cât de greu e să mergi Înainte. Să fii tot mai treaz, tot mai singur, În Întunericul halucinant, luminat de câteva becuri. Să mergi, respirând rar și adânc, ca să Îți mai amâni o secundă voma, să te tot clatini, mergând, dar să mergi, Încă un pas, Încă un pas, Încă unul. Tot mai Înghețat, tot mai Îngrozit, clătinându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ale mulțimii, păpușa se dezlănțui deșănțată, nerușinată, hohotind și zvâcnind, aplecându-se și ridicându-se, când pasională și agresivă, cu țâțele repezite peste capetele privitorilor, când lascivă și ademenitoare, unduindu-și mânecile și rotindu-și poalele. Un dans nebun, grotesc, halucinant. ― Hai, Geamala! Fii focoasă! Mai fioroasă! Așa, Geamala! Scapă-ți țâța, muiere mare! Așa! Oooo!.. Mamăăă!... Hai! Hai, Geamală, fă-te-ncoa’! Hai ș-arată-ți fofelnița, făăă! o tot îmboldeau, în timp ce flăcăii mânuiau cu abilitate sârmele și sforile pe sub fustele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aristocrații osianici și neogotici și de-aia apare așa de patetic situată În compromis, toată numai funcție și eleganțe corintice, manivelă și capitel, cazan și coloană, roată și timpan. Jacopo Belbo, chiar departe fiind, căuta să mă târască În capcana halucinantă care-l pierduse pe el. Trebuie să mă comport ca un om de știință, Îmi spuneam. Oare vulcanologul ia foc ca Empedocle? Frazer fugea oare hăituit prin pădurea Nemi? Haide, tu ești Sam Spade, ne-am Înțeles? Trebuie doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe abdomenul lui. Are o poziție bizară - blana îi e zburlită, coada e ridicată ca mânerul unei pompe de apă. De sub coadă încep să sară biluțe negre, mici. - Zât, fir-ai al.... L XXV Foamea și chiria tind să devină halucinante. Dau un anunț în ziar: „Vând calorifer electric cu ulei, alb, 15 000 000 lei”. A doua zi primesc un telefon de la o voce groasă: - Spune sincer, chiar e calorifer, sau e vorba de iarbă? - Nu, domle, ce iarbă!? - Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ca la vreo sută de metri distanță, către gardul dărăpănat al Uzinelor "1 Mai", se propagă amețitor o linie de fractură telurică, ca un pleznet de bici, eliberând din străfunduri emanații sulfuroase, fumarole, trosnituri, pârâituri, huruituri și niște irizații stranii, halucinante, nebulos-roșietice. Spiritele focului! Se deschide riftul! Portalul! le strigă Îngerul, cu un glas bubuitor, pedepsitor. Acolo...! Uitați-vă! Acolo! Chiar acolo! Acolo este Poarta Iadului! Puțul urgiilor! Prieteni... Ceea ce-mi aduce bine aminte gândește absolut pe-alăturea, Poetul de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
prin farmec. Era o astronavă. Relativ intactă, radical străină în privința concepției. Nu aducea nici cu cele mai trăsnite extrapolări de care ar fi fost în stare. Liniile navei naufragiate erau vizibile dar nefirești, dând ansamblului o tulburătoare diformitate. Masa impozantă, halucinantă, sfida împrejurimile. După cum zăcea pe stânci, trebuie să fi aterizat ca Nostromo, pe burtă. Forma ei aducea în general cu un imens "U" metalic, cele două brațe fiind ușor curbate spre interior, unul mai scurt decât celălalt și mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Cu excepția metodei de construire, eroii noștri erau siguri de faptul că aveau de a face totuși cu o navă. Buimăciți de această viziune, niciunul dintre ei nu se gândea la avantajele financiare pe care ar putea să le procure această halucinantă descoperire. Tustrei exclamară surprinși. Kane o ținea una și bună: ― Un fel de astronavă, sigur că da. Lambert, pe care o interesa luciul aproape umed al cocăi curbate, remarcă absența reliefurilor exterioare, a formelor caracteristice identificabile și, nefiind deloc lămurită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
al conștiinței univoc și neutru, abstract în puritatea sa. Evidența absolută la care fenomenologia face referință sfârșește prin a fi un dat gratuit al subiectivității pure iar idealul filosofiei, ca știință riguroasă, poate sfârși prin a da naștere unui impresionism halucinant. Chiar dacă perspectiva fenomenologică rămâne un ideal de referință, exercitarea concretă a reînnoirii filosofiei trece prin discursul despre limitele cunoașterii științifice univoce, și deci, despre activitatea îndreptată către interpretarea sensurilor complexe pe care acele limite ne ajută să le descoperim. Din
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]