KorAP: Find »[drukola/base=hamal & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...35 36 37 ...41 >

1,021 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

cerul în jos de tot... IOANA (Către Grubi.): Oare nu minte? HAMALUL: Nu minte. Nu... Și vrea să ne ia cu el... să mergem la țărm și să ne spună tot ce știe... IOANA (Lui Grubi.): A spus el asta? HAMALUL: A spus. IOANA: Minte. (Către călător.): De ce minți? Mai bine te-ai duce sus, în odaie și ai încerca să dormi... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu mă duc în odaie! N-am să urc niciodată în odaia asta blestemată! S-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
terminat cu odaia asta! IOANA: Ah, mi s-a făcut frig. Acolo, jos, era să mor de frig. Mi-au înghețat genunchii... S-a făcut întuneric și lama cuțitului a început să tremure în mâna mea... Ce-o să fie, Grubi? HAMALUL: Nu știu. Parcă se lasă noaptea... IOANA: Unde-i tata? De ce n-a venit tata? HAMALUL: Nu știu. S-a oprit și ceasul. Poate că s-au rătăcit... IOANA: Cum să se rătăcească pe șinele astea drepte? HAMALUL (Foarte tulburat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
de frig. Mi-au înghețat genunchii... S-a făcut întuneric și lama cuțitului a început să tremure în mâna mea... Ce-o să fie, Grubi? HAMALUL: Nu știu. Parcă se lasă noaptea... IOANA: Unde-i tata? De ce n-a venit tata? HAMALUL: Nu știu. S-a oprit și ceasul. Poate că s-au rătăcit... IOANA: Cum să se rătăcească pe șinele astea drepte? HAMALUL (Foarte tulburat.): Nu știu! Nu știu! Mi se face greață... Mai bine mă culc... Se întinde pe bancă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
fie, Grubi? HAMALUL: Nu știu. Parcă se lasă noaptea... IOANA: Unde-i tata? De ce n-a venit tata? HAMALUL: Nu știu. S-a oprit și ceasul. Poate că s-au rătăcit... IOANA: Cum să se rătăcească pe șinele astea drepte? HAMALUL (Foarte tulburat.): Nu știu! Nu știu! Mi se face greață... Mai bine mă culc... Se întinde pe bancă.) IOANA: Grubi, ce-i cu tine? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Vezi, ți-am spus... aici nu mai e nimic de făcut... Se împleticesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Vezi, ți-am spus... aici nu mai e nimic de făcut... Se împleticesc lucrurile între ele, își pierd șirul, se lasă noaptea înainte de prânz, se crapă cerul și cad picături de apă, se lasă frigul în oase... HAMALUL: Vrea să plecăm... Vrea să plecăm la noapte, cu drezina... IOANA (Către călător.): Vrei să plecăm? Da? Nu minți? Aseară... tot timpul m-ai mințit... N-am vrut să-ți dau nimic de mâncare... pentru asta... (Undeva se aud aripile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
IOANA (Către călător.): Vrei să plecăm? Da? Nu minți? Aseară... tot timpul m-ai mințit... N-am vrut să-ți dau nimic de mâncare... pentru asta... (Undeva se aud aripile unor păsări; pare că o pasăre gigantică trece peste gară.) HAMALUL (Tresărind.): Ce-i asta? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: O pasăre! IOANA: Un fâlfâit! Ce frumos fâlfâie... Nu-i așa că fâlfâie frumos? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: O pasăre uriașă... trece o pasăre uriașă peste noi... IOANA: Unde-i? Vreau s-o văd? Întotdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pasăre! IOANA: Un fâlfâit! Ce frumos fâlfâie... Nu-i așa că fâlfâie frumos? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: O pasăre uriașă... trece o pasăre uriașă peste noi... IOANA: Unde-i? Vreau s-o văd? Întotdeauna mi-am dorit să văd o pasăre uriașă. HAMALUL (Se ascunde sub bancă.): Nuuu... Nu... Alungați-o! Vrea să ne scoată ochii... Știu eu. Păsări din astea care caută apă... și ne sorb ochii... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Către IOANA.): Taci! Fii atentă! Simți cum plutește? Simți cum se zbat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se ridică... Ce ușor... Cum poate fi atât de ușoară? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E imensă... E atât de mare încât nici n-o putem vedea cu ochiul liber... De aceea e atât de ușoară. IOANA: Pentru că n-o putem vedea? HAMALUL (Lovind cu mâinile într-un agresor invizibil.): Hâși! Hâși! Spurcate! Pleacă! Domnule, luați-o de pe umăr de la mine... îmi ciugulește din umăr... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Încercând să-l scoată pe GRUBI de sub bancă.): Gata, a plecat... S-a dus... Ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Hâși! Spurcate! Pleacă! Domnule, luați-o de pe umăr de la mine... îmi ciugulește din umăr... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Încercând să-l scoată pe GRUBI de sub bancă.): Gata, a plecat... S-a dus... Ridică-te, Grubi, trebuie să ne pregătim și noi... HAMALUL (În transă.): Gata? Plecăm? IOANA (Sărind, fericită, în sus.): Plecăm! Plecăm! (Către călător.) Ești atât de bun... (Zăpăcită.) Dar unde e tata? Unde e tata? De ce n-a venit de la apă? De ce n-a venit cu apa? Grubi, ce i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
IOANA (Sărind, fericită, în sus.): Plecăm! Plecăm! (Către călător.) Ești atât de bun... (Zăpăcită.) Dar unde e tata? Unde e tata? De ce n-a venit de la apă? De ce n-a venit cu apa? Grubi, ce i-ai făcut lui tata? HAMALUL: Nu știu, Ioana. Trebuiau să vină. IOANA: Tata nu întârzie niciodată. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Poate că au fugit ca druzina... HAMALUL: Ha, ha, ha... Poate că ne-au luat-o mai înainte... Mârșavul acela de Bruno... Ne-a luat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
De ce n-a venit de la apă? De ce n-a venit cu apa? Grubi, ce i-ai făcut lui tata? HAMALUL: Nu știu, Ioana. Trebuiau să vină. IOANA: Tata nu întârzie niciodată. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Poate că au fugit ca druzina... HAMALUL: Ha, ha, ha... Poate că ne-au luat-o mai înainte... Mârșavul acela de Bruno... Ne-a luat-o înainte... IOANA: Ce i-a făcut Bruno lui tata? De ce l-ai lăsat pe Bruno să meargă cu tata, după apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
IOANA: Da, da... Acum am văzut. (Amuzată, privindu-și degetele.) Ce negre sunt! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Îi strânge degetele în palmele.): Trebuie să ți le speli în mare... Numai dacă ți le speli în mare, se fac din nou albe... HAMALUL (Fericit.): Și ale mele? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și ale tale... HAMALUL: Am să fiu atât de fericit... (Aproape că adoarme pe bancă.) Atât de fericit... cum n-am mai fost niciodată... (Tresare, își revine brusc.) Țipă cineva! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
negre sunt! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Îi strânge degetele în palmele.): Trebuie să ți le speli în mare... Numai dacă ți le speli în mare, se fac din nou albe... HAMALUL (Fericit.): Și ale mele? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și ale tale... HAMALUL: Am să fiu atât de fericit... (Aproape că adoarme pe bancă.) Atât de fericit... cum n-am mai fost niciodată... (Tresare, își revine brusc.) Țipă cineva! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cine? HAMALUL (Ascultă câteva clipe.): Țipă după ajutor! IOANA: Unde? CĂLĂTORUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Și ale mele? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și ale tale... HAMALUL: Am să fiu atât de fericit... (Aproape că adoarme pe bancă.) Atât de fericit... cum n-am mai fost niciodată... (Tresare, își revine brusc.) Țipă cineva! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cine? HAMALUL (Ascultă câteva clipe.): Țipă după ajutor! IOANA: Unde? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: O fi vreun semn, o altă împleticeală... HAMALUL: Nu, nu... Țipă cineva, cu adevărat... Parcă se rupe ceva, parcă se rupe o roată... Mă duc înaintea lor! (Dă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pe bancă.) Atât de fericit... cum n-am mai fost niciodată... (Tresare, își revine brusc.) Țipă cineva! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cine? HAMALUL (Ascultă câteva clipe.): Țipă după ajutor! IOANA: Unde? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: O fi vreun semn, o altă împleticeală... HAMALUL: Nu, nu... Țipă cineva, cu adevărat... Parcă se rupe ceva, parcă se rupe o roată... Mă duc înaintea lor! (Dă să plece.) IOANA: Grubi! Nu mă lăsa singură... HAMALUL: S-a întâmplat ceva... Mă duc să-i caut. Iese în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Unde? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: O fi vreun semn, o altă împleticeală... HAMALUL: Nu, nu... Țipă cineva, cu adevărat... Parcă se rupe ceva, parcă se rupe o roată... Mă duc înaintea lor! (Dă să plece.) IOANA: Grubi! Nu mă lăsa singură... HAMALUL: S-a întâmplat ceva... Mă duc să-i caut. Iese în fugă.) IOANA: Vin și eu! HAMALUL: Nu! Pregătește-te de plecare... (Dispare.) IOANA (Pentru sine.): De plecare? (Către călător.) De plecare a spus? Chiar plecăm? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Plecăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
adevărat... Parcă se rupe ceva, parcă se rupe o roată... Mă duc înaintea lor! (Dă să plece.) IOANA: Grubi! Nu mă lăsa singură... HAMALUL: S-a întâmplat ceva... Mă duc să-i caut. Iese în fugă.) IOANA: Vin și eu! HAMALUL: Nu! Pregătește-te de plecare... (Dispare.) IOANA (Pentru sine.): De plecare? (Către călător.) De plecare a spus? Chiar plecăm? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Plecăm, Ioana. Plecăm cu drezina. Uite, vezi, în direcția aceea trebuie să fie marea... în câteva zile ajungem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
M-a răsturnat, mi-a făcut vânt în groapă. Ho-ho-ho... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Lui Bruno.): Ce s-a întâmplat? Spune! Unde-i drezina? Cum mai plecăm acum? CASIERUL: Unde să plecăm? Hi-hi? Credeam că n-o să vă mai găsesc aici. HAMALUL: S-au răsturnat cu drezina, la întoarcere.. IOANA: Cum? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Au stricat drezina? Au răsturnat-o! Vrei să spui că au stricat drezina? (Către victime.) Ați răsturnat drezina? Lașilor! ȘEFUL GĂRII (Către ceilalți; exceptându-l pe CĂLĂTOR.): De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
oasele. Nu mai pot pune piciorul jos. Ia vezi! S-au rupt tare? S-a înroșit? S-a înnegrit? Au, au... (GRUBI aleargă după apă; CASIERUL își linge rănile de unul singur, bea apă, se spală, se tamponează cu batista.) HAMALUL: Poftim apă... ȘEFUL GĂRII (Privindu-l pe GRUBI cu înduioșare.): Grubi... Numai tu mi-ai mai rămas... Numai tu... (Bea.) Ce apă grețoasă! HAMALUL: E veche de patru zile. IOANA (Cercetând rănile bătrânului.): Aici n-ai nimic... Nici aici... Ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
apă; CASIERUL își linge rănile de unul singur, bea apă, se spală, se tamponează cu batista.) HAMALUL: Poftim apă... ȘEFUL GĂRII (Privindu-l pe GRUBI cu înduioșare.): Grubi... Numai tu mi-ai mai rămas... Numai tu... (Bea.) Ce apă grețoasă! HAMALUL: E veche de patru zile. IOANA (Cercetând rănile bătrânului.): Aici n-ai nimic... Nici aici... Ia să văd... (Îi încearcă încheieturile.) Dar ești teafăr. Te-ai julit doar puțin, la cot și la genunchi... ȘEFUL GĂRII: Ce știi tu? Mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Dar ești teafăr. Te-ai julit doar puțin, la cot și la genunchi... ȘEFUL GĂRII: Ce știi tu? Mi s-au rupt toate... pe dinăuntru... Sunt făcut praf... pe dinăuntru... Ah, ah... Vine sfârșitul lumii... Mi s-au înmuiat picioarele... HAMALUL (Discret, către CĂLĂTOR.): Domnule, eu cred că ăștia s-au bătut... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Furios, către ȘEFUL GĂRII și CASIER.) Haimanalelor! V-ați bătut și ați răsturnat drezina... Vreți să mă țineți aici, să mă închideți aici... Vreți să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
spui tu? Ce spui, fetițo? Unde s-a lăsat frigul? IOANA: Da, da s-a lăsat... Și se lasă și noaptea, nu vedeți că se lasă noaptea? ȘEFUL GĂRII: Nu se poate! Nu! V-am lăsat singuri aici și voi... HAMALUL: Ba nu, domnule. Și peronul a început să sune altfel și chiar șinele de cale ferată... Iar el (Arată spre CĂLATOR) a văzut ceva care se mișcă prin iarbă... ȘEFUL GĂRII (Către CĂLĂTOR.): Ați văzut dumneavoastră ceva prin iarbă, ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se mișcă prin iarbă... ȘEFUL GĂRII (Către CĂLĂTOR.): Ați văzut dumneavoastră ceva prin iarbă, ceva care se mișcă prin iarbă? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Am văzut, am văzut și câteva picături de apă care s-au prelins acolo, pe linia orizontului... HAMALUL (Lovind cu ciocanul în șine.): Ia ascultați cum sună... (Lovește.) Auziți? (Se aude ecoul.) Ei? Am avut noi vreodată ecou? N-am avut niciodată ecou... ȘEFUL GĂRII (Sare de pe bancă, fără nici un semn că ar fi rănit sau obosit.): Ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CĂLĂTOR.) Fă și tu! Aaaa... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Aaaa... (Un ecou deosebit de frumos.) Aaaa... (Ceilalți rămân o clipă într-o contemplație profundă.) IOANA: Ce frumos... Cum poți să faci așa de frumos? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu știu... Aaaa... (Ecou profund.) HAMALUL: Aaaa... (Ecou.) Vedeți? Aaaa... (Ecou.) Eu nu sunt vinovat! (Fericit, dansând dement în jurul personajelor.) Nu sunt vinovat cu nimic! Nu sunt! Eu nici nu sunt! CASIERUL: Aaaa... (Ecou.) Aha! (Ecou.) Ahaaa... (Ecou.) Și-a revenit... (Ecou: reveniiit.) Ha, ha... (Ecou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Ecou: reveniiit.) Ha, ha... (Ecou: haaa... ha...) (Personajele vorbesc în același timp și ecoul devine tot mai puternic, tot mai prelung.) ȘEFUL GĂRII (Fericit.) Aaaa... Și-a revenit! (Ecou: reveniiti.) Gata! (Ecou: gataaa...) IOANA: Ce frumos! Ce frumos! (Ecou: frumooos...) HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Domnule, suntem salvați... (Ecou: aaațiii...) ȘEFUL GĂRII (Nu se mai satură să se asculte pe sine.) Aaaa... Aaaa... Aaaa... (Îi privește pe rând în ochi și spune.) Aaaa... (E fericit și senin.) Aaaa... Aaaa... CASIERUL. (Rivalizând cu ȘEFUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]