925 matches
-
celorlalți sau care își epuiza forțele prin fapte eroice eșua atunci când era pus] în practic] de un rege semidivin, ea ar duce, evident, la un eșec și pentru oamenii de rând. Nu era acceptat] nici m]car simplă bucurie zilnic], hedonist] de a tr]i și de a iubi, recomandat] de hangiț]. Dac] nici nemurirea și nici secretul tinereții nu puteau fi atinse de om și doar moartea îi aștepta, cum ar trebui s] tr]im? Principiile etice care au dat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pe acțiunea în beneficiul material și spiritual al celorlalți. Însuși Buddha este descris ca fiind o persoan] preocupat] de fericirea și bun]starea oamenilor. În general, etică budist] deține o poziție utilitarist], ins] aceast] caracteristic] nu este una de natur] hedonist] (tipurile de utilitarism sunt discutate în capitolul 20, „Utilitatea și binele”). În mod cert, Buddha ar adopta o atitudine critic] fâț] de interesul pentru senzualitatea pur] și fâț] de orice încercare de a reduce pl]cerea la o simpl] practic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
tipurile de utilitarism sunt discutate în capitolul 20, „Utilitatea și binele”). În mod cert, Buddha ar adopta o atitudine critic] fâț] de interesul pentru senzualitatea pur] și fâț] de orice încercare de a reduce pl]cerea la o simpl] practic] hedonist]. Pe m]sur] ce individul avanseaz] pe calea meditației, acele st]ri de concentrare profund] numite jh³nas, vor fi asociate unor st]ri de fericire și pl]cere care dep]șesc lumea real], fiind mai degrab] st]ri de beatitudine
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
normal hedonismului (ideea c] pl]cerea este sau ar trebui s] constituie țelul tuturor acțiunilor omului). În raport cu st]rile jh³nas, concepte precum hedonismul și eudemonismul (în cadrul c]ruia „fericirea” îndeplinește același rol pe care îl are „pl]cerea” în concepția hedonist]) nu mai cunosc o aplicabilitate precis] în sfera eticii occidentale. Budismul poate fi asociat atât eticii consecințialiste, deoarece include idealul de fericire suprem], cât și eticii sociale de natur] utilitarist], datorit] preocup]rii pentru bun]starea material] și spiritual] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi presupus doar: „Ce anume face viața pl]cut]?”, aceasta ar fi extrem de lipsit] de interes deoarece aproape orice poate fi inclus în aceast] descriere. Poate, cel mai important lucru ar fi sugestia c] Socrate a adoptat o poziție foarte hedonist], fapt care reprezint] o presupunere cu certitudine fals]: dac] el a murit pentru credințele sale, nu pl]cerea de a o face a reprezentat motivația. (Protagoras lui Platon indic] o modalitate prin care p]rerile sale ar putea fi reprezentate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
reprezint] o presupunere cu certitudine fals]: dac] el a murit pentru credințele sale, nu pl]cerea de a o face a reprezentat motivația. (Protagoras lui Platon indic] o modalitate prin care p]rerile sale ar putea fi reprezentate în termeni hedoniști, dar Socrate cel istoric nu poate fi limitat la aceast] presupunere.) Doar Epicur, dintre toate personalit]țile marcante, identific] eudaimonia cu pl]cerea; pentru ceilalți r]mane o intrebare deschis] dac] pl]cerea este m]car o parte a vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ideea c] virtuțile (aretai) socratice sunt indispensabile pentru a duce o viat] bun]. Cu exceptia momentului când el se îndreapt], în mod surprinz]tor, spre a aduce un elogiu vieții intelectuale pure, aceasta p]rând a fi poziția lui Aristotel; și hedoniștii, ca și Epicur, insist] asupra faptului c] aceste „virtuți” cardinale își merit] locul, în m]sura în care contribuie la pl]cerea privit] că un întreg. Dac] pl]cerea este singurul scop rațional din viat] și dac] poate fi definit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
form] de societate politic] care presupunea o implicare individual] rezonabil], cât și în cea în care aceasta reprezenta o reacție împotriva formelor persuasive mai puțin raționale, pe care teoreticienii retorici ai vremii o ridicaser] deja la nivel de art]. Doar hedoniștii și-au declarat retragerea din sfera politicului, ca fiind mult prea periculos; toți ceilalți v]d omul, pentru a folosi celebra expresie a lui Aristotel, ca pe un „animal politic” sau mai degrab] că pe o creatur] destinat], prin natura
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care se suprapune cu întrebarea modern] legat] de sursele cunoașterii morale, a devenit, în mod inevitabil, o preocupare major] a filosofilor greci, cu atat mai mult cu cât și ei aveau tendința de a sublinia cât era de greu. Doar hedoniștii o considerau ușoar]: o „acțiune corect]” ar fi pur și simplu ceea ce era perceput, în general, ca fiind corect, ins], având în vedere c] se putea justifica doar prin contribuția sa la pl]cere, orice nel]muriri puteau fi soluționate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aspectelor pozitive ale unor st]ri precum frumusețea, pl]cerea, prietenia și cunoașterea. El a sustinut c] acțiunile drepte sunt cele care aduc cel mai mare bine, ap]rând astfel o versiune a utilitarismului care o dep]șea pe cea hedonist]. Spre deosebire ins] de kantianism și utilitarimul clasic care susțineau c] ofer] o procedur] rațional] de rezolvare a disputelor morale, perspectivele intuiționiste se bazeaz] în mod esențial pe pretenții de introspecție și nu ofer] metode de rezolvare a dezacordurilor. 2
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
simplu ar fi s] aloc]m o greutate egal] preferințelor individuale și apoi s] alegem rezultatul care ofer] gradul cel mai înalt de satisfacere a preferințelor. O astfel de metod] este echivalent] cu utilitarismul preferințelor. (Dac] am adopta o psihologie hedonist] a acțiunii am alege în acest caz utilitarismul clasic. O detaliere a acestor forme de utilitarism poate fi întâlnit] în capitolul 10, „Utilitatea și Binele”). Aceast] schem] ajut] la identificarea diferențelor principale dintre dreptul natural și rivalii s]i moderni
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și este influențat de ideile utilitarismului timpuriu având că principali adepți pe Hobbes și Hume, care așeaz] pe picior de egalitate utilitatea și caracterul folositor în scopul promov]rii pl]cerii și evit]rii suferinței; este ceea ce se numeste utilitarism „hedonist”. Aceast] versiune a fost supus] parodierii din partea celor cu înalte concepții etice sau cu o gândire sofisticat]. Imaginea unei mulțimi necontrolate de ușuratici în c]utare de pl]ceri nu este tocmai una încânt]toare. Asemenea imagini caricaturizate ar avea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
oamenii s] îmbr]țișeze hedonismul, sau chiar mai mult, s] militeze pentru acest lucru în virtutea caracterului logic al teoriei pe care o promoveaz]. Cu toate acestea, imaginea de mai sus este o exagerare, ca toate imaginile caricaturizate, de altfel. Utilitarismul hedonist nu face asemenea afirmații, ci doar propune (cum procedeaz] și Bentham, de altfel) ideea empiric] potrivit c]reia oamenii prezint] o tendinț] natural] spre hedonism, tendinț] influențat] de pl]cere și suferinț] și de care ar trebui s] țin] cont
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
S-ar putea afirmă cu cinism c] toate aceste acțiuni binevoitoare sunt orientate spre anumite scopuri personale ulterioare, sau chiar și numai pentru a ne ușura conștiința. Totuși, indiferent de satisfacția obținut], aceasta nu poate fi exprimat] în termeni pur hedoniști. În același fel, atunci cand un alerg]tor de curs] lung] se zbate pan] la moarte pentru a dep]și recordul de timp sau cand niște prizonieri prefer] s] îndure chinuri groaznice decât s] își tr]deze camarazii, a asocia satisfacția
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un alerg]tor de curs] lung] se zbate pan] la moarte pentru a dep]și recordul de timp sau cand niște prizonieri prefer] s] îndure chinuri groaznice decât s] își tr]deze camarazii, a asocia satisfacția lor unei pl]ceri hedoniste ar fi din nou o greșeal]. Teoria modern] asupra utilit]ții, care poart] amprenta viziunii microeconomice, explic] aceste situații în termenii „satisfacerii preferințelor”. Atâta timp cât o persoan] are preferințe care dep]șesc sau se opun unor simple pl]ceri hedoniste, satisfacerea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ceri hedoniste ar fi din nou o greșeal]. Teoria modern] asupra utilit]ții, care poart] amprenta viziunii microeconomice, explic] aceste situații în termenii „satisfacerii preferințelor”. Atâta timp cât o persoan] are preferințe care dep]șesc sau se opun unor simple pl]ceri hedoniste, satisfacerea acestora reprezint] o surs] de utilitate pentru persoana respectiv]. Teoria nu face nici o precizare privind o preferinț] anume, fie c] este vorba despre utilitarismul orientat spre preferințe, fie despre hedonist. Este mai degrab] o teorie preocupat] de consecințele morale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dep]șesc sau se opun unor simple pl]ceri hedoniste, satisfacerea acestora reprezint] o surs] de utilitate pentru persoana respectiv]. Teoria nu face nici o precizare privind o preferinț] anume, fie c] este vorba despre utilitarismul orientat spre preferințe, fie despre hedonist. Este mai degrab] o teorie preocupat] de consecințele morale care decurg din aceste preferințe. În acest sens, binele, la nivelul fiec]rui individ, înseamn] satisfacerea preferințelor personale, indiferent care ar fi ele. Cei cu pretenții intelectuale rafinate ar putea spune
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
influențați de operă Principia Ethica a lui G.E. Moore, care constituie elementul central al sistemului lor filosofic utilitarist ostentativ. Aceast] abordare întrunește cu atat mai puțin calit]țile unei doctrine morale credibile cu cât se detașeaz] mai mult de utilitarismul hedonist clasic și îmbr]țișeaz] idealul estetic, f]r] a ține cont dac] acest lucru este benefic sau nu ființei umane. Un r]spuns mai conving]tor la aceeasi provocare vine din partea „utilitariștilor materialiști”, care pun accent pe satisfacerea intereselor și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acesteia; un contor, de exemplu, permite determinarea fluxului electric în orice moment, spre deosebire de mintea uman] atât de imprevizibil] și impenetrabil]. Din moment ce utilitatea se refer] în esenț] la o anumit] stare de spirit (lucru cu atat mai evident în cazul utilitarismului hedonist sau al celui bazat pe preferințe: chiar și „satisfacerea dorințelor unui prieten decedat” presupune o considerare a „posibilelor opinii ale acestuia”, în condițiile în care realitatea ar fi fost cu totul altă), interpretarea utilit]ții necesit] o transpunere în gândirea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Pareto; exist] numeroase soluții originale la problema comparațiilor interpersonale privind utilitatea. Mulți recurg la diverse metode tehnice. Totuși, cel mai simplu și în același timp cel mai interesant este s] consider]m c] dificult]țile apar doar în cazul utilitarismului hedonist sau al celui care are la bâz] preferințele, care pretind adoptarea modului de gandire al celorlalți, spre deosebire de utilitarismul materialist, care, dimpotriv], face abstracție de preferințele reale ale individului. Este posibil] cunoașterea intereselor de ordin general ale acestuia din urm], ins
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o proprietate unic] și sui-generis. (Același lucru este valabil și pentru caracterul r]u, drept sau inacceptabil al lucrurilor.) Dar consensul se oprește aici. Naturaliștii au p]reri diferite în privința reducerii la altceva a binelui, r]ului etc. Exist] naturaliști hedoniști care reduc faptele despre caracterul bun la fapte despre pl]cere și durere. (Caracterul bun al prieteniei const] în faptul c] ea conduce la pl]cere.) Exist] și naturaliști aristotelieni care prefer] faptele legate de natură uman] și de progresul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
comercial) care face ca aceste produse să devină extrem de seducătoare pentru consumatori, împrumutul de elemente culturale nespecifice (produse de consum, modele de comportament, stiluri în modă, sărbători etc.) este o practică aproape universală. Împrumutul cultural este dublat de o logică hedonistă (vezi și Baudrillard, 2005), a gratificării instantanee, a căutării noutății și senzaționalului cu orice preț: "mulțumită Hollywood-ului, companiei Microsoft și postului CNN, ele (SUA, n.n.) domină metauniversul imaginilor și informației. Până mai ieri căutau să controleze, azi știu că e
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
pictează întruna, fără program, părîndu-i-se că viața-i prea scurtă pentru a o pierde în fleacuri. Dar același moment îi cere să țină cont de imperativul său. Unul nou, turbulent, contrariant pentru spiritele clasate. E la modă decadentismul, morală a "hedoniștilor cu mustrări de conștiință", căruia Pallady îi plătește tribut pe măsură, însușindu-și forma de dandysm care-i convenea cel mai mult, nu o frondă plebee și păguboasă, ci un aristocratism pe care oricum îl purta în sînge și-l
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Proprium sau al altor părți liturgice. Muzica a obținut astfel un rol principal și domina asupra ritului cultual propriu-zis, care era privat tot mai mult de spațiul său legitim. Liturgia barocă a reprezentat un moment de provocare estetică, o experiență hedonistă și o ocazie pentru a desfăta urechile în detrimentul adevăratului obiectiv: lauda adusă lui Dumnezeu și sanctificarea credincioșilor. Situația muzicală în sine era în sintonie cu trăsăturile „stilului baroc”, chiar dacă nu era compatibilă cu finalitatea liturgiei. Nu ne surprinde, așadar, afirmația
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
stârnind admirația și zavistia bucătarilor cu diplomă. Despre unul dintre acestea am să vă povestesc astăzi.“ Ceea ce urmează este rețeta mielului „gătit haiducește“, rețetă reprodusă de către Radu Anton Roman, ocazie de care profită pentru a polemiza cu „bon-viveur“-ul, „citadinul“, „hedonistul“ său predecesor în ale preparatelor culinare românești, pe care-l acuză de a fi ignorat „matricea sacră, sensul sacrificial, ritualic“ al unor astfel de bucate. Printre altele, îi mai reproșează faptul că nu a văzut în această rețetă decât o
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]