1,093 matches
-
îmbrăcați excentric, sau peisaje cu fabrici melancolice, cu hornuri uriașe, peste care trecea în zbor un purceluș înaripat. Vocabule misterioase se încrucișau în cursul discuțiilor la care asistam absent: "Inagada Davida", "Led Zeppelin", "Samba pa Ti", "Imagine". Se murmurau refrene hipnotice și se recitau versuri aspre: Nu cred în Hitler / Nu cred în Zimmermann / Nu cred în Beatles / Cred doar în mine / în Yoko și-n mine / Asta-i realitatea / Visul s-a terminat." Aduceau magnetofoanele în clasă, le cuplau la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
că am schimbat de multe ori cuvinte neatente. Ea se simțea oarecum atrasă de mine pentru că o interesa literatura și, mai ales, pentru că unii mă considerau drept "foarte bun", drept o valoare, ceea ce a avut întotdeauna pentru ea un efect hipnotic. Cumpărasem odată Luceafărul, care pe drum mi se cam udase sub stropii mari ai unei ploi de toamnă; în lumina cenușie din clasă desfăcusem pe bancă paginile cât un cearceaf și citeam atent o traducere din Sandburg. Ea a venit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care simți că nu-l vei mai avea niciodată. Priveam cireșul amar, ridicîndu-se peste toți ceilalți pomi plini de clei din curte, și mă săgeta amintirea foișorului și-a serii trecute, când Egor se balansa înaintea mea ca o cobră hipnotică. Ieșeam la poartă și priveam în josul străzilor: cozile zmeelor agățate de sârmele de telegraf fluturau singuratice în aerul galben și câte o turturică oprită pe stâlp le privea cu un singur ochi. O așteptam pe Ester, mă întrebam ce rol
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
literalmente de rugină, jantele strâmbate ale fostelor roți, ferestrele fără parbriz. Dar, în interior, sticleau fantastic mii de lumini verzi, roșii și albastre, în locul unde fusese altădată bordul mașinii. Se aprindeau și se stingeau ritmic, exercitând asupra saxofonistului un efect hipnotic. Se apropie și privi înăuntru. Acolo se afla arhitectul. Corpul său, care trebuie să fi cântărit cel puțin patru sute de kilograme, ajunsese să umple literalmente, cum umple melcul o cochilie, diform, gol și alburiu, căci hainele plesniseră de mult pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
limba italiană și note de Alexandra-Maria Cheșcu) are, acum, forma unui roman, păstrând totuși câteva pasaje de „poezie“. Ce vă va plăcea la această lectură, dincolo de stilul impecabil și de construcția proaspătă, e fascinația pe care o degajă. Ritmul e hipnotic, personajul principal, un „oaspete“, cum îl numește Pasolini, exercită aceeași putere asupra cititorului ca și asupra personajelor din poveste. Te țintuiește cu privirea, te manipulează cu mintea. Totul apare în cadre și detalii, „ochiul“ se fixează în real, unde zăbovește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
din orbite, profetici, ca să privească pe câțiva din față), eu sau unul din voi... d-ta, de pildă, nu vom mai fi în viață.” Profeția se îndeplinește, căci unul din elevi se îneacă, iar eroul are impresia că a „lucrat hipnotic: Deci eu i-am sugerat să moară, chiar dacă logic n-am avut nici o răspundere.” Vestea că Irina a murit îi dezlănțuie imaginația eroului care într-o viziune de un romantism macabru, își închipuie că merge la miezul nopții să o
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
o direcție care face din obiectul dorinței o nouă dorință, o prelungire a dorinței în propria sa stare nedefinită, cu un scop care apare ca ceva ce „poate“ fi finalizat, dar care, în același timp, scapă și devine evanescent, ireal, hipnotic, fără priză. În ce fel vegetalul poate fi conceput și imaginat ca dorință? În felul în care grăunța poartă în ea dorința frunzelor, în felul în care grăunța simte în ea o mișcare oprită, o pornire, care rămâne numai pornire
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
acest cârnat nu era singur; era înșirat pe o funie de cârnați, mulți, legați cap la cap. „Ajutați-mă!“ a gâfâit amicul nostru, și ne-am strâns roi în jurul lui, ca și cum nu s ar fi simțit bine, în timp ce el trăgea hipnotic de colacul de cârnați, până și l-a înfășurat ca un brâu, sub pelerină. Culmea! Nimeni n-a observat nimic, deși operația asta neașteptată ne-a costat eforturi mari. Și tot așa, în ritm de dans - pentru că ajunsesem să ciugulim
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
înfrățiseră. Spațioasa sală destinată ceremoniei oficiale era decorată cu o pictură murală având o lungime de 30 de metri, înfâțișând o câmpie feerică brăzdată de ape licăritoare și o pădure verde luxuriantă. Un întreg perete era ocupat de această artă hipnotică, această pictură fantastică, vibrantă, care părea un fel de portal spre o lume înverzită preistorică, în care privitorii ar fi putut păși firesc la libera lor alegere. Era ceva ireal. Stăteam așezați unii în fața celorlalți, pe o parte delegația americană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
nu e un motiv suficient de bun ca să deranjezi un bărbat de statura lui Ray Dieterling. Eu am să-l Întreb pe Ray despre el și am să-ți relatez totul. E suficient? Ed se uită la machetă. Efectul era hipnotic: L.A. crescuse imens, iar Exley Construction Îl Înconjura. MÎinile tatălui său - de data asta blînd. — Fiule, ai ajuns foarte departe și meriți respectul meu fără rezerve. Ai Încasat mult pentru Inez și pentru oamenii aceia pe care i-ai omorît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Dawn, primul album scos de Pink Floyd, s-ar putea să alcătuiască iluminările fragmentare ale lui Syd Barrett și anotimpul său încă nu de tot în infern. La nivel iconic, metamorfoza șocantă a lui Barrett ține tot de schizofrenie: de la hipnoticul și frumosul bărbat brun, cu ochi puternici și cu părul aproape electrizat, trecând apoi la cel cu metehne schizo, tuns chilug, care își rade inclusiv sprâncenele, ajungând la bătrânul decăzut (ce avea să moară de cancer la pancreasă filmat clandestin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
Navagio Acum treisprezece ani am făcut obsesie pentru o epavă îngropată în nisip și pentru un golf camuflat între stânci uriașe, din insula grecească Zakynthos (a hiacintuluiă, numită de venețieni și Zante. Era prin 1995, când am zărit uriașa reclamă, hipnotică de-a dreptul, în centrul Atenei. Obișnuiam să stau în amurg și să privesc cu obstinație respectiva reclamă, întrebându-mă cam chinuitor dacă eu voi ajunge vreodată în acel loc. Și iată că, în 2007, am ajuns (întrucâtvaă în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
un lucru: astăzi televiziunea, imaginea în general, e omniprezentă. Obositor de omniprezentă. Povestea pe care am ales să o spun s-a întâmplat într-o lume „fără imagini“, ternă, unde informația venea pe calea undelor. Se spune că imaginea e hipnotică și te domină, dar iată un caz în care sunetul exercită un soi de atracție irezistibilă. Am vrut să fac acest pariu: să vorbesc în imagini despre radio.“ Decembrie 2007: Dan Lungu Cea mai recentă carte a sa, Sunt o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
cum nu ai fost niciodată? lansă Ofelia ultimul argument, punându-și palmele pe pieptul lui și lipindu-ise de trup, privindu-l în ochi aproape lăcrimând. Tainicele cărări ale iubirii Eugen rămăsese blocat de gestul ei neașteptat și de privirea-i hipnotică. Înghiți în sec și, acoperindu-i palmele cu palmele lui, încercă să le îndepărteze cu toată blândețea de care era în stare. Deschise gura, dar nu mai apucă să vorbească. - Hei! Bună ziua, lume bună! răsună vocea veselă a doctorului Emilian
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Am să-ți spun eu care este, zise Beth. Am verificat: este Norman Harrison Johnson! „Nu, Își spuse el. Nu, nu, nu! Nu poate fi adevărat!“ — Știu că e greu de acceptat, continuă Beth cu vocea ei domoală, răbdătoare, aproape hipnotică. Și te Înțeleg. Dar dacă ai să stai să judeci, ai să-ți dai seama că tu ai vrut să se ajungă aici. Tu ai vrut ca eu să Înțeleg asta, Norman. Păi, doar cu câteva minute În urmă mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
însemnări disparate și am scris chiar aceste cuvinte : „Coregrafie aerată. oameni, oameni. Bună ziua, bună ziua. Cîte zece cuvinte schimbate la fiecare întîlnire, nu mai mult. Priviri calme. ritual. scuar izolat de lume. Un adăpost antiatomic la suprafață. Bănci proaspăt vopsite. spațiu hipnotic”. am mai stat pe bancă vreo jumătate de oră sperînd, ca un spectator după antract, că partea a doua a spectacolului va fi mai palpitantă. Dar nu, oamenii continuau să iasă în același ritm, să se plimbe în același ritm
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
reușit să-l conving să-mi răspundă. Și acum când îl întreb cum îl cheamă îmi spune același lucru: Nu sânt nebun. Eu nu sânt nebun". Parcă nu mai cunoaște alte cuvinte. I-am spus sorei să mărească doza de hipnotice. Trebuie să-i zdrobesc această încăpățînare. Nu vrea. Anume îmi spune "eu nu sânt nebun" ca să mă înnebunească pe mine. Da, trebuie să zdrobesc voința acestui catâr nebun. Cu hipnotice îl voi face să-mi spună cum îl cheamă. 17
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
alte cuvinte. I-am spus sorei să mărească doza de hipnotice. Trebuie să-i zdrobesc această încăpățînare. Nu vrea. Anume îmi spune "eu nu sânt nebun" ca să mă înnebunească pe mine. Da, trebuie să zdrobesc voința acestui catâr nebun. Cu hipnotice îl voi face să-mi spună cum îl cheamă. 17 decembrie Roșcovanul nu mai vorbește deloc. S-a încovoiat, nu mai protestează, nu mai urlă. Tace. Acum câteva zile, plângea, se ruga, mă implora să-l cred că nu e
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Tace. Acum câteva zile, plângea, se ruga, mă implora să-l cred că nu e nebun. A început să se zbată. Să strige. Să țipe. Nu mai murmura ca la început. I-am dat o doză și mai mare de hipnotice. Acum e ca un om zdrobit. Privește în gol. Parcă e drogat. De fapt e chiar drogat. De ce mă mir? Nu eu am cerut să i se mărească dozele? A coborât în el ca într-un mormânt. A cedat. Nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
crezut cine știe ce bătrân comunist din tagma lui Iliescu care încă mai păstrează carnetul de partid în buzunarul de la piept, cel din dreptul inimii. Năstase vorbea și dormea. Ochii săi mici îngropați în chifteaua feței brun-roșiatice aveau asupra mea un efect hipnotic. Cu un ultim efort, l-am privit pe ministrul de Externe, care se afla așezat la dreapta prim-ministrului, apoi din nou pe acesta, am suspinat și mi-am sprijinit fruntea de lemnul lucios al mesei. A fost un gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
nu este jucat niciodată de femei. Și este de ajuns să privești un singur dans al lui Bando Tamasaburo, cel mai renumit dintre toți actorii specializați în onnagata, pentru a realiza că îți este, practic, imposibil să te sustragi forței hipnotice pe care această feminitate înscenată o degajează: de la delicatețea ireală a micilor pași care par să plutească peste suprafața scenei, până la fluturarea imperceptibilă, dar cât de elocventă, a genelor, subliniată de privirea timidă, și, totuși, muiată într-un strop de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
experiența copleșitoare a alterității, comparabilă cu aceea a întâlnirii cu fantoma. Pădurea cufundată în noapte din Visul..., teritoriu peste care domnește „regele umbrelor”, se dovedește a fi, așa cum am văzut deja, spațiul tuturor capcanelor alterității. Privirea îndrăgostită și forța aproape hipnotică cu care personajele sunt „răpite” de imaginea „celuilalt” atunci când o au în fața ochilor sunt, desigur, opera unei abile manipulări a magicianului Oberon și a spiridușilor aflați în slujba sa. Terenul e însă pregătit cu grijă: încă din prima scenă, dualitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
era preluată de saxofon, iar saxofonul se lansa într-un șir de variațiuni, revenind mereu la acorduri tot mai simple, apoi la tema de bază, în timp ce contrabasul și trompeta se avântau în triluri din ce în ce mai complicate. Trecerile muzicale aveau un efect hipnotic asupra ascultătorilor. Jumătate din sunete erau urâte și stranii, ceea ce-l făcu pe Danny să-și dorească revenirea temelor simple și frumoase. Asculta, uitând de paharul cu băutură și încercând să descifreze muzica, să prevadă încotro se îndrepta. Tocmai avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fac, asta este!Ă. Dar Șeherezada și eventuala ei influență tămăduitoare prin învăluire epică reprezintă un proiect mult mai ambițios și spectaculos. Căci Șeherezada alungă prin intermediul poveștilor tocmai moartea. Ea nu povestește pur și simplu, ci inventează într-un continuum hipnotic, astfel încât să amăgească moartea, să o păcălească și să o amâne cât mai multă vreme. Oare nu tocmai acesta este scopul nostru, al tuturor? Șeherezada este un trickster călit prin tocmai probele narative de încercare la care este supusă, ca să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
ȘI A REDUTABILULUI SLATER; WADE TRASK LEGAT DE UN SCAUN LA UN CAPĂT AL MESEI; ȘI MARELE JUDECĂTOR, IMACULAT, ÎMBRĂCAT ÎNTR-UN COSTUM ALB, CARE TOCMAI ÎNTORCEA CAPUL ÎN DIRECȚIA LUI. "Acum!", își spuse. Ținti capul dictatorului cu neutralizatorul special hipnotic și trase. Diametrul fasciculului emis nu depășea grosimea câtorva molecule, totuși capul celuilalt avu un ușor recul. Probabil că îi dăduse senzația unei contracții musculare, fiindcă Marele Judecător nu păru deloc să fi simțit lovitura. Marin așteptă. Gazul acționa asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]