962 matches
-
are și un supliment denumit Historia Special care apare pe piață o dată la 3 luni (Martie, Iunie, Septembrie, Decembrie). Spre deosebire de revista lunară acest supliment este dedicat integral unui singur subiect: fie el un personaj, un eveniment sau un fenomen istoric. «„Historia Special” este un nou proiect editorial marca „Historia”, cu o frecvență trimestrială. Este un număr dedicat unei singure teme, care nu va înlocui ediția obișnuită a revistei „Historia” din luna respectivă, ci o va completa. Numărul 1 al „Historia Special
Historia () [Corola-website/Science/320667_a_321996]
-
apare pe piață o dată la 3 luni (Martie, Iunie, Septembrie, Decembrie). Spre deosebire de revista lunară acest supliment este dedicat integral unui singur subiect: fie el un personaj, un eveniment sau un fenomen istoric. «„Historia Special” este un nou proiect editorial marca „Historia”, cu o frecvență trimestrială. Este un număr dedicat unei singure teme, care nu va înlocui ediția obișnuită a revistei „Historia” din luna respectivă, ci o va completa. Numărul 1 al „Historia Special” are ca subiectul: „Dușmanului de clasă, de la caricatură
Historia () [Corola-website/Science/320667_a_321996]
-
singur subiect: fie el un personaj, un eveniment sau un fenomen istoric. «„Historia Special” este un nou proiect editorial marca „Historia”, cu o frecvență trimestrială. Este un număr dedicat unei singure teme, care nu va înlocui ediția obișnuită a revistei „Historia” din luna respectivă, ci o va completa. Numărul 1 al „Historia Special” are ca subiectul: „Dușmanului de clasă, de la caricatură la plutonul de execuție”. Au mai existat în istoria revistei „Historia” numere tematice (iunie 2011: 70 de ani de la intrarea
Historia () [Corola-website/Science/320667_a_321996]
-
istoric. «„Historia Special” este un nou proiect editorial marca „Historia”, cu o frecvență trimestrială. Este un număr dedicat unei singure teme, care nu va înlocui ediția obișnuită a revistei „Historia” din luna respectivă, ci o va completa. Numărul 1 al „Historia Special” are ca subiectul: „Dușmanului de clasă, de la caricatură la plutonul de execuție”. Au mai existat în istoria revistei „Historia” numere tematice (iunie 2011: 70 de ani de la intrarea României în cel de-Al Doilea Război Mondial; mai 2012: 200
Historia () [Corola-website/Science/320667_a_321996]
-
teme, care nu va înlocui ediția obișnuită a revistei „Historia” din luna respectivă, ci o va completa. Numărul 1 al „Historia Special” are ca subiectul: „Dușmanului de clasă, de la caricatură la plutonul de execuție”. Au mai existat în istoria revistei „Historia” numere tematice (iunie 2011: 70 de ani de la intrarea României în cel de-Al Doilea Război Mondial; mai 2012: 200 de ani de la anexarea de către Imperiul țarist a Basarabiei; noiembrie 2012: 70 de ani de la bătălia de la Stalingrad), dar acestea
Historia () [Corola-website/Science/320667_a_321996]
-
în cel de-Al Doilea Război Mondial; mai 2012: 200 de ani de la anexarea de către Imperiul țarist a Basarabiei; noiembrie 2012: 70 de ani de la bătălia de la Stalingrad), dar acestea au înlocuit ediția din luna respectivă. Începând cu decembrie 2012, „Historia Special” va fi un produs de sine stătător, cu o identitate editorială clară, bine delimitată: toate paginile revistei vor trata o singură temă (un personaj, un moment controversat, un eveniment de actualitate, cu rădăcini în istorie). Aceasta, pentru că unele subiecte
Historia () [Corola-website/Science/320667_a_321996]
-
revistei vor trata o singură temă (un personaj, un moment controversat, un eveniment de actualitate, cu rădăcini în istorie). Aceasta, pentru că unele subiecte au nevoie de spații ample pentru a fi discutate, mai mult decât oferă, număr de număr, dosarul „Historia”; dar și pentru că nu dorim să ne lipsim cititorii de ediția obișnuită a revistei, cu rubricile care au intrat deja în conștiința celor care ne urmăresc: Actualitate, Din Muzee, Dosar, Patrimoniu, Din Arhive, Propagandă, Istorii recuperate, Istoria sportului, Istoria modei
Historia () [Corola-website/Science/320667_a_321996]
-
pentru originea numelui, cele mai multe putând fi respinse ca fanteziste pe motive lingvistice sau istorice, în timp ce câteva au o oarecare plauzibilitate. Nici una nu are vreo dovadă concludentă. Fapt este că în anul 43 d.Hr. romanii îl numeau Londinium. În conformitate cu legenda "„Historia Regnum Britanniae”" ("„Istoria Regilor britanici”") de Geoffrey of Monmouth, Londra a fost întemeiată de Brutus din Troia după ce i-a învins pe giganții Gog și Magog și a fost cunoscută ca „Caer Troia”, „Troia Nova” (denumiri în limba latină pentru
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
University. Din 1967 a deținut poziția de "The Henry Putnam University Professorship", până la retragere, în 1973. "Transcribing Bach", The Nation 131, no. 3415 (Dec. 17,1930): 684, 686 1934 1935 1936 1937 1940 1941 1948 Sch?einrich. The Christmas Story. Historia von der Geburt Jesu Christi. New York: G. Schirmer 1949. (Edition) Sch?einrich. Weihnachts-Historie (The Christmas Story). The Cântată Singers and Orchestră Conducted by Arthur Mendel. R.E.B. Editions 3. Rowayton, Connecticut, 1950. (LP) (Recording) Rothschild, Fritz. The Lost Tradition în Music
Arthur Mendel (muzicolog) () [Corola-website/Science/317443_a_318772]
-
si de o frumusețe aparte ce îl particularizează dar și îl așază în rândul istoricilor noștri de artă, de bună tradiție." Prof. univ. dr. Marcel Știrban ― recenzie la cartea Secvențe din artă plastică blăjeana, sec. XVIII-XX, în Studia Universitatis Babeș-Bolyai, Historia, 1-2, 1993. "[...] cartea dr. Cornel Tatai-Baltă se citește cu multă plăcere, aș zice: dintr-o suflare. Stilul este alert, fluent, ferit de convulsiuni și de tensiune, dar nu lipsit de accente, puse cu abilitate și cu inspirație [...] profesorul Cornel Tatai-Baltă
Cornel Tatai-Baltă () [Corola-website/Science/317456_a_318785]
-
Cu timpul clavus și-a pierdut importanța. Apoi, clavus a devenit mai elaborată: pentru cavaleri era o bandă îngustă care se întindea peste fiecare umăr, până la tivul de pe tunică sau de pe dalmatica descinsă. Folosirea unei clavi purpurie este atestată în „Historia Augusta” și pe picturile de la Dura-Europos. Clavi erau țesute în fabrici în timpul manufacturii. La mons Claudianus, majoritatea clavi-lor de pe fragmentele textile aveau o lățime cuprinsă între 1 și 4 centimetri. Clavi erau uneori decorate și unele exemple erau largi de
Îmbrăcămintea în armata romană () [Corola-website/Science/321453_a_322782]
-
Rachel Ruysch (1664-1750), care a devenit ulterior o pictoriță renumită. În acea perioadă Maria Sibylla Merian își câștiga existența realizând ilustrații pentru diferiți editori; astfel, ea a creat 127 de planșe pentru traducerea în limba franceză a lucrării "Metamorphosis et historia naturalis insectorum" de Jan Goedart (1620-1668). În perioada petrecută la Castelul Waltha, Maria Sibylla Merian îl cunoscuse pe Cornelis van Sommelsdijk, fost guvernator al Surinamului (pe atunci colonie olandeză, cunoscută sub numele de "Guyana olandeză"). Acesta îi arătase colecția sa
Maria Sibylla Merian () [Corola-website/Science/328968_a_330297]
-
Corona Ferrea") a fost utilizată pentru încoronarea regilor longobarzi, dar și de către urmașii acestora ca regi ai Italiei, vreme de secole. Sursele primare pentru regii longobarzi anterior cuceririi france sunt anonima "Origo Gentis Langobardorum" din secolul al VII-lea și "Historia Langobardorum" a cronicarului Paul Diaconul din secolul al VIII-lea. Primii regi (așa-numiții pre-Lethingi) enumerați în "Origo" sunt aproape sigur legendari. Controlul regilor longobarzi asupra celor două regiuni majore ale regatului — "Langobardia Major" situată în nordul Italiei (la rândul
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
acest spital, dar mai târziu cantitatea a crescut la 25 kg. Dacă planta trebuia mai întâi înmulțită se poate data introducerea cartofului în Spania undeva în jurul anului 1569. La început cartoful nu era răspândit. În 1653, Bernabé Cobo editează lucrarea "Historia del Nuevo Mundo". Din această carte, în 1915, Jiménez De La Espada citează o scrisoare a lui Diego Dávilla Briceños (care a stat 45 de ani în Peru) care spunea că "dacă am cultiva cartoful la fel și în Spania [ca
Istoria cartofului în Europa () [Corola-website/Science/323402_a_324731]
-
de Silvry, care era și el bolnav. Câțiva tuberculi obținuți prin înmulțire au ajuns la grădina botanică din Viena, potrivit botanistului Carolus Clusius, care era custode al acestei grădini din 1573. În 1576 publică "Rariorum aliquot stirpium per Hispanias observatarum historia" și în 1601 "Rariorum plantarum historia" în care descrie planta. Botanistul englez William Turner (decedat în 1568) nu cunoștea cartoful, deși călătorise prin toată Europa. Primul englez care scrie despre cartofi este John Gerard, care, în 1596-97, îl descrie în
Istoria cartofului în Europa () [Corola-website/Science/323402_a_324731]
-
bolnav. Câțiva tuberculi obținuți prin înmulțire au ajuns la grădina botanică din Viena, potrivit botanistului Carolus Clusius, care era custode al acestei grădini din 1573. În 1576 publică "Rariorum aliquot stirpium per Hispanias observatarum historia" și în 1601 "Rariorum plantarum historia" în care descrie planta. Botanistul englez William Turner (decedat în 1568) nu cunoștea cartoful, deși călătorise prin toată Europa. Primul englez care scrie despre cartofi este John Gerard, care, în 1596-97, îl descrie în lucrarea sa "Great Herball, or Generall
Istoria cartofului în Europa () [Corola-website/Science/323402_a_324731]
-
în care descrie planta. Botanistul englez William Turner (decedat în 1568) nu cunoștea cartoful, deși călătorise prin toată Europa. Primul englez care scrie despre cartofi este John Gerard, care, în 1596-97, îl descrie în lucrarea sa "Great Herball, or Generall Historie of Plantes" sub denumirea "Papus orbiculatus". În 1599 el adaugă și denumirea "Bastard potates". În 1633 împreună cu Thomas Johnson, o rescrie sub denumirea "The Herball or Generall Historie of Plantes". În această carte John Gerard apreciază în mod eronat țara
Istoria cartofului în Europa () [Corola-website/Science/323402_a_324731]
-
care, în 1596-97, îl descrie în lucrarea sa "Great Herball, or Generall Historie of Plantes" sub denumirea "Papus orbiculatus". În 1599 el adaugă și denumirea "Bastard potates". În 1633 împreună cu Thomas Johnson, o rescrie sub denumirea "The Herball or Generall Historie of Plantes". În această carte John Gerard apreciază în mod eronat țara de origine a cartofului, precizând că a primit cartoful din Virginia sub denumirea "Batata virginiana sive verginionorum et Poppus". Acest cartof era adus în Anglia de Francis Drake
Istoria cartofului în Europa () [Corola-website/Science/323402_a_324731]
-
de către Balduin de Boulogne însuși. Se știe că avea la dispoziție cel puțin o bibliotecă în Ierusalim, prin care avea acces la scrisori și la alte documente ale cruciadei. Este posibil ca acea bibliotecă să fi inclus, printre altele, și "Historia Francorum" a lui Raymond de Aguilers, ca și anonima "Gesta Francorum", surse de valoare pentru acele episoade ale cruciadei la care Foucher nu participase direct. Cronica a fost divizată de către autorul ei în trei cărți majore. Cartea I descrie pregătirile
Foucher de Chartres () [Corola-website/Science/324386_a_325715]
-
din argilă. Folosirea ușoară a scrierii cu cerneală pe sulurile de papirus a dus la folosirea complicatelor hieroglife pe toată durata civilizației egiptene antice, hieroglife uneori asemănătoare cu benzile desenate din zilele noastre. Plinius cel Bătrân, în opera sa "Naturalis Historia", a descris prelucrarea papirusului de către egipteni: pentru a se obține hârtia, măduva plantei era extrasă și împărțită în mai multe fâșii foarte subțiri. Aceste fâșii se suprapuneau în două straturi, unul orizontal și celălalt vertical. Se obținea astfel un fel
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
000; iar Stefano Gasparri îi situează între 100.000 și 300.000. Ca măsură de prevenție, Alboin și-a întărit alianța cu avarii, semnând ceea ce Paul Diaconul numește un "foedus perpetuum" („tratat veșnic”) și ceea ce în secolul al IX-lea "Historia Langobardorum codicis Gothani" s-a referit la un "pactum et foedus amicitiae" ("pact și tratat de amiciție"), adăugând că tratatul a fost pus pe hârtie. Tratatul prevedea că avarii urmau să ia în posesiune Pannonia și să dea în schimb
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
pe Marius Aventicensis drept sursă de maximă încredere, din cauza datării sale timpurii și a faptului că ar fi trăit în vecinătatea Italiei longobarde. Grigore de Tours a fost și el contemporan și a făcut o prezentare scurtă în a sa "Historia Francorum", care își găsește ecoul mai târziu în cronica lui Fredegar. Totuși, istorici precum Walter Goffart acordă prea puțină încredere acestei versiuni. Alte versiuni, mai târzii, aduc în scenă un alt asasin, în persoana lui Peredeus, care ar fi fost
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
longobard de Trento, începând din anul 569 și pe parcursul perioadei de interregnum al Regatului longobard (575-585), până la 595. Pe parcursul lungii sale domnii, Euin a participat la mai multe războaie. Sursa primară pentru cariera sa o constituie cronica lui Paul Diaconul, "Historia Langobardorum". În anul 584, regii franci Guntram de Burgundia și Childebert al II-lea de Austrasia au invadat partea nord-vestică a Italiei. Fortăreața Anagnis, situată la nord de Trento, li s-a predat, după care a fost devastată de către un
Euin de Trento () [Corola-website/Science/325043_a_326372]
-
Germania de Nord. Welf a fost ctitor al unor biserici. A fost înmormântat în mănăstirea Ordinului Premonstratens din abația Steingaden din Bavaria, pe care a fondat-o împreună cu fiul său, Welf al VII-lea. A fost de asemenea patron al "Historia Welforum", prima cronică medievală dedicată acestei dinastii.
Welf al VI-lea () [Corola-website/Science/325116_a_326445]
-
în Italia și la Montecassino, unde a încetat din viață în data de 13 aprilie într-unul dintre anii cuprinși în perioada 796-799. Supranumele de "Diaconus" arată că ar fi fost diacon. Principala operă a lui Paul Diaconul o constituie "Historia Langobardorum". Este vorba de o istorie incompletă împărțită în șase cărți, care a fost redactată după 787 și oricum, nu înainte de 795/796, probabil în mediul monastic de la Montecassino. Istoria acoperă istoria longobarzilor de la originile legendare ale acestora, din Scandinavia
Paul Diaconul () [Corola-website/Science/324600_a_325929]