3,902 matches
-
primul pat de lângă ușă și fără să mă vadă cineva și mai ales să mă audă, mi-am tras nasul discret, pentru că lacrimile mi le înghițise el, spre fericirea mea. -Puneți rucsacul sub pat! am auzit iarăși vocea care părea hotărâtă să mă urmărească. L-am împins cu piciorul sub pat și am rămas în picioare cu privirea pierdută spre fereastră, fără să incerc să privesc spre tovarășa instructoare, cum auzisem deja că fetele o strigau. Nu știu cât am stat, dar numai
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
ca o minune dumnezeiască, în clipa în care comisia intra în dormitorul nostrum eu aranjam ultimul pliu. Am respirat ușurată și i-am întors rânjetul vecinei. Eram umflată ca un balon; ofensată de răutatea ei și de indiferența celorlalte, dar hotărâtă ca trebuie să mă evidențiez și să le arăt că, indifferent de vârstă, poți să fii la fel de capabilă ca una mai mare. Controlul a trecut prin drepturile paturilor și fericită ascultam cum lăsau observații în urma lor. Instructoarea nostră mi-a
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
peste el și le lasăa la alții! i-am răspuns grăbită și fericită că mă vedeam mai frumoasă în rochia bleu cu cocoșei roșii. -Plec după Mia la vie! Mi-a spus tataie că păzește cu Mița! i-am spus hotărâtă. Mamaie vorbea, iar eu închideam poarta în urma mea fericită că nu-mi văzuse vânătaia de la picior, căci în mod sigur m-ar fi bandajat, cum avea obiceiul, cu o bucată de pâine înmuiată în vin. Nu-mi păsa că îl
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
Vei merge cuminte după mine. Nu vreau să te mai rătăcești. Vezi bine ce se poate întâmpla. Bătrâna a nechezat ușor a aprobare și l-a urmat cuminte. Băiatul ținea lanțul strâns în mâna sa micuță și mergea cu pas hotărât ocolind lăstărișul prea des ori prea înalt, încercând să se protejeze, dar s-o ferească și pe ea de zgârieturi. Referință Bibliografică: BĂTRÂNA (1) / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 478, Anul II, 22 aprilie 2012. Drepturi de
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
în tăcere. -Vin la tine să-ți văd pisicile, după ce îmi termin lecțiile! i-am spus când am plecat de la școală. -Să nu vii, că mi-a murit bunica! a răspuns cu o mutră schimbată pe loc. Am plecat acasă hotărâtă să-mi termin lecțiile repede și să dau o fugă cu Nuța și cu Gigi să-i vedem pisicile pe care le hrăneam, în secret, de mai bine de două luni. Imediat după masă mi-am început lecțiile. În ziua
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
cu cocoșul sub braț, care se zbătea ca un nebun. -Mamaie, i-am șoptit când a intrat să întețească focul, ăsta o să lase cocoșul să-i scape. -Fane, a strigat mamaia din bucătărie, lasă, mă, că îl țin eu! Și hotărâtă să termine cât mai repede toată povestea, a ieșit în curte cu cel mai mare cuțit pe care îl avea. Cu chiu cu vai, Fane ajutat de mamaie a reușit să-i taie gâtul. Dintr-o dată am simțit că mi
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
despre mine, tataie își dorise toată viața, în secret, să aibă cui să povestească, plin de importanță, despre copilăria lui. În sufletul lui mai trăia copilul orfan, desculț, mereu înfometat și nemângîiat. “Tataie este un copil bătrân!” mi-am spus hotărâtă să-l ascult. -Tataie, de unde știi să citești și să scrii? l-am întrebat pentru prima dată cu o sinceră curiozitate. Mândru de întrebarea mea am simțit că tataie își căuta iarăși cuvintele să mă convingă și în același timp
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
Un preot distins al cultului ortodox și un om al culturii înțelepte, un slujitor al Bisericii și al poporului român. Apoi mai rămâne în sufletul nostru prin caracterul, onoarea și demnitatea lui, apoi vocea sa caldă dar în același timp hotărâtă și fermă; după aceea cultura teologică și nu numai cu care a fost înzestrat datorită muncii și tenacității prea cuvioșiei sale; luciditatea și spiritul său critic însoțit de foarte multă înțelegere și condescendență; pe urmă spiritul de disciplină, în primul
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/357704_a_359033]
-
un pantalon alb și o bluză bleu de bumbac, sandale albe, ușoare și o geantă albă. S-a îmbrăcat repede, pieptănându-și părul castaniu-roșcat, lejer, spre spate și, înarmată cu o pereche de ochelari de soare, ieși din apartament grăbită, hotărâtă să afle ce-o interesa atât de mult... “- Doamna Romaș... canu..., trebuie... Iertați-mă! Trebuie... să știți... că este... bine... feti...ța...” Aceste cuvinte ale doctoriței Străinu îi răsunau Emanuelei în urechi, constituind în acest moment cheia, singurul indiciu, care
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
îmi dau seama că nu pot defini lucrurile. Dar nu știu de ce n-a mai venit la mine... Corneliu Codreanu era și el o figură foarte interesantă; și atrăgea ca și Arsenie Boca: avea ceva atractiv, ceva puternic ... același spirit hotărât și sigur. Alegea o cale și gata; mergea pe ea. Impresionau amândoi prin forma lor hotărâtă de a fi. Era un dar al lor. Cred că este o oarecare asemănare între ei, parcă erau o piatră, o stâncă”. Despre Corneliu
DESPRE PĂRINTELE PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE – TEOLOGUL (1903-1993) ŞI RELAŢIA SA CU PREACUVIOSUL PĂRINTE ARSENIE BOCA IEROMONAHUL (1910 – 1989)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357834_a_359163]
-
cum observ că este, cu mulți copii la joacă, este posibil să o găsesc zgâriată, lovită... Mai știi? Dar în parcare nu sunt copii care se joacă? - Nu! Acolo nu au voie chiar deloc. Sunt câțiva posesori de mașini foarte hotărâți și severi, care au luat atitudine. Nu permit nimic... Aici! Au urcat în tăcere treptele până la etajul unu. Deși avea cheile în mână, Iuliana a preferat să sune. Doamna Luiza Dobrescu a deschis imediat, de parcă ar fi fost înapoia ușii
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
Un preot distins al cultului ortodox și un om al culturii înțelepte, un slujitor al Bisericii și al poporului român. Apoi mai rămâne în sufletul nostru prin caracterul, onoarea și demnitatea lui, apoi vocea sa caldă dar în același timp hotărâtă și fermă; după aceea cultura teologică și nu numai cu care a fost înzestrat datorită muncii și tenacității prea cuvioșiei sale; luciditatea și spiritul său critic însoțit de foarte multă înțelegere și condescendență; pe urmă spiritul de disciplină, în primul
PRO MEMORIA – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/357835_a_359164]
-
jos, cărora le-a închinat cu dragoste și dăruire toată viața și munca sa, Părintele Ioan Marina avea strânse legături și cu intelectualii vremii, în rândurile cărora, de asemenea, era cunoscut și bine apreciat. Prin muncă fără contenire, prin voință hotărâtă, prin clarviziune și realism, dublate de cinste, demnitate și moralitate exemplară, el s-a înălțat în elita clerului de mir, din care s-au recrutat arhierei de mare valoare ai Bisericii noastre. Nu avea adversari sau dușmani, ci era unanim
1977)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357836_a_359165]
-
început a sfintei sărbători, să fiu lângă fiul meu și să îți cer și ție și lui iertare... - Măi femeie, să nu începi..., a încercat nea Petrică să spună ceva, dar Ioana, cu mâna ridicată și cu vocea mult mai hotărâtă, l-a întrerupt curajoasă: - Să vă cer iertare și să te rog..., dacă vrei...dacă poți, Petrică, să..., să..., să mă primești acasă... Într-o tăcere profundă, nea Petrică a ridicat paharul, l-a privit lung și, în liniștea instaurată
DARUL DE CRĂCIUN (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357980_a_359309]
-
dincolo de stele“. Împăcată cu sine, împăcată cu Dumnezeu, care a condamnat-o la vremelnicie („Sunt atât de tristă, Doamne“, poeta vorbește de Pretinsa moarte, negându-i acesteia autenticitatea, din moment ce destinul omului echivalează cu căutarea divinității și găsirea ei, în clipa hotărâtă. Fiindcă „Viața asta ( ... ), totuși, trecătoare“ „e un tren cu lungi vagoane“, care „te duce către stația finală“, Titina Nica Țene ne îndeamnă să găsim în noi puterea de a primi Bucuria lucrurilor simple, de a lăsa fericirea să vină la
IMUNITATE ABSOLUTĂ SUB CUPOLA TIMPULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358062_a_359391]
-
favoare pe care ți-o oferă meseria e greu să te gândești că există în lume și alte puncte pe hartă unde să te simți împlinit profesional și spiritual. De ce nu am ales un alt drum și am rămas un hotărât și împătimit localnic al orașului Timișoara? Am fost convins că locul meu e aici și regret că nu mai am mult timp să mai pot face ceva pentru el, să mai pot contribui cât îmi permite sănătatea la creșterea și
INTERVIU CU MAESTRUL FRANCISC VALKAY, BALERIN, COREGRAF, REGIZOR ŞI PROMOTOR CULTURAL de GEORGE ROCA în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358071_a_359400]
-
în armată ... Voluntar mă duc! ... Și flăcăul dă să plece, lăsând fata în neputința de-a înțelege dacă Ion glumește și-acum, sau îi chiar serios. Cu mâna la gură, a îngrijorare, Ruxandra îl oprește cu vocea ei dulce dar hotărâtă: - Gata, Ioane! Tu sfârșești cu șaga, eu sfârșesc cu tânguiala!...Stai serios să videm ce-o mai rămas di făcut la pozna asta a noastră! Și ceea ce-au mai pus ei la cale repede nu era mare lucru de-mplinit
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
Ruxandra aprobă muțește, lipindu-și de câtea ori bărbia de șiragul de margele, în timp ce-l privea pe sub sprâncene pe băiatul hotărât s-o țină de nevastă, peste orice împotrivire. Iar Catrina, deschise ochii mari ca să se dumirească dacă vorbele acelea hotărâte și așezate, ieșite din gura băiatului ei, nu sunt cumva ale unei năluci care seamănă tare bine cu bărbatul său de pe cealaltă lume. A doua zi, vecinii Catrinei lu' Nică Ionașcu și ai lui Ghiță Pâslă au dat veste, unii
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
s-a întâmplat pe pod, altfel mama ta o să ne ia la bătaie pe amândoi. - Promit, șopti cu toată solemnitatea pe care o cerea momentul. Era pentru prima dată când ea și tatăl ei împărțeau un secret și era foarte hotărâtă să nu scoată nici o vorbuliță despre cum era să îi calce trenul pe pod în timp ce încercau să prindă o știucă grozav de mare. Soarele crud, trecuse demult de ora în care nu lăsa loc umbrelor, semn că amiaza se pierduse
SECRETUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357723_a_359052]
-
pregătire. Alături de cei cinci copii ai mei: Ciprian, Bogdan, Viorel, Paul și Giovanna-Maria - eu așez muzica, pentru că acestea toate, constituie viața mea. Consider că muzica este abecedarul spiritului românesc. Și fără ea, românul n-ar fi român. De aceea, sunt hotărâtă să cânt până în ultima clipă a vieții mele. Talentul și harul l-am transmis fiicei mele, în vârstă de 12 ani, care este elevă la Școala de Muzică „Dimitrie Cuclin” la clasa de flaut și vioară. Și ea îmi moștenește
MARIANA VOICA GRECU AM ÎNVĂŢAT ABECEDARUL SPIRITULUI ROMÂNESC [Corola-blog/BlogPost/358624_a_359953]
-
venit special pentru pământ. Descriindu-mi tatăl aș putea spune că era un bărbat înalt, cu fața roșcovană și părul aspru, tuns scurt, cu o mustăcioară roșcată, á la Hitler, bine legat, cu multă dăruire pentru familia sa, un bărbat hotărât și cutezător. Înainte de a fi obligat să intre în G.A.C., atunci când s-a făcut colectivizarea Dobrogei cu forța, a stat ascuns într-un bordei la lotul nostru de vie situat la 4 kilometri de comună, o perioadă îndelungată. Acasă
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
fragedă pruncie. Iată câteva rânduri care fac parte din primele pagini ale cărții de debut “Iubirile unui pescar “- povești pescărești și de viață. “... Într-o zi, mai mulți copii de vârsta mea, până pe la zece ani, am plecat la lac, hotărâți să ne scăldăm și să prindem pește. Cum la undițele noastre nu venea niciun pește, am început noi să-l prindem cu mânuțele. Aceștia erau de fapt mormoloci de broască, pui cărora nu le dăduseră încă piciorușele. Cu un asemenea
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
Atunci, pentru prima dată, buzele noastre s-au apropiat într-un simplu și scurt sărut protocolar. Dar eu jubilam: începutul fusese deja făcut. Veseli, am stabilit unde să mergem și, ținându-ne de mână, ne-am îndreptat pașii spre destinația hotărâtă. Discuțiile s-au învârtit, mai ales, în jurul ocupației fiecăruia, eu i-am povestit câte ceva despre isprăvile mele pe navă, cînd ieșeam în larg pe mare, sau când aveam misiuni de tragere cu tunul sau cu mitraliera. Astfel, i-am spus
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350679_a_352008]
-
într-o casă străină, lângă mireasa mea frumoasă și iubită ca lumina ochilor, înconjurat de tot felul de cheflii, stolnici și vecini, ce roiau prin jurul camerei, dornici să vadă și să joace “Cămașa miresei”. Bineînțeles că noi am fost destul de hotărâți să nu le dăm această satisfacție de țațe guralive și ne-am culcat liniștiți în dormitorul nostru, îmbrățișându-ne și sărutându-ne ca doi porumbei ce se iubesc, înfrânându-ne poftele stârnite de sângele fierbinte ce dădea în clocot prin
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350679_a_352008]
-
a nu rămâne fără mine, cum se mai întâmplase în câteva excursii precedente. La un moment dat, rămăsesem mult în urma grupului care ieșea deja din parc și Leni m-a strigat, ușor nervoasă: - Haai, Dane, hai! Doi ruși mai tinerei, hotărâți să o ajute, au început să strige și ei: - Haai, Dane, hai! Ochiul atent al lui Leni s-a dovedit decisiv la cumpărături. Ea este cea care, știind că sunt colecționar pasionat, zărea ici și colo câte o halbă de
DOUĂ CAPITALE IMPERIALE de DAN NOREA în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350662_a_351991]