3,664 matches
-
Acest discurs este reactivat în 1928, când proletariatul occidental este întreținut în ideea unei agresiuni iminente împotriva URSS*, și asta în momentul când prin politica sa de colectivizare* forțată, Stalin este de fapt în război cu propriul său popor. Secțiile IC trebuie să stea de gardă în jurul „patriei celor ce muncesc”. 1 august - aniversarea primului conflict mondial - este instituită zi de luptă contra războiului, ocazie de mobilizare contra intențiilor belicoase puse pe seama învingătorilor, Franța fiind „promovată” în 1931 la rangul de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
conflict mondial - este instituită zi de luptă contra războiului, ocazie de mobilizare contra intențiilor belicoase puse pe seama învingătorilor, Franța fiind „promovată” în 1931 la rangul de pericol principal. Lupta pentru pace și apărarea URSS Date fiind tensiunile din Extremul Orient, IC organizează la Amsterdam, între 27 și 29 august 1932, Congresul contra Războiului; el este marcat și printr-o formidabilă campanie de agit-prop* inițiată de comunistul german Willi Münzenberg. Iar când, la Geneva, are loc o conferință asupra dezarmării, Marcel Cachin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
semnat pe 29 octombrie 1932. Chiar și după accederea lui Hitler la putere, cuvântul de ordine „Contra naționalismului antifascist care pregătește războiul” figurează printre sloganele difuzate cu ocazia zilei de 1 august 1933. După apropierea antigermană dintre URSS și Franța, IC pune surdină activităților Comitetului contra Războiului și Fascismului (Amsterdam-Pleyel), cu o orientare prea manifest comunistă și creează Adunarea Universală pentru Pace, plasată sub auspiciile securității colective și ale Societății Națiunilor. Bucurându-se de autoritatea nominală a lui Pierre Cot și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
că „fermitate nu înseamnă război”, mizând pe virtuțile descurajării oferite de existența unui instrument militar împotriva căruia s-au declarat până la o dată recentă. O anumită clarificare se schițează în etapa inaugurată în august-septembrie 1939 prin încheierea pactelor germane-sovietice*. URSS și IC îi denunță la unison pe „ațâțătorii la război” anglo-saxoni, în vreme ce Molotov înfierează imaginare ambiții imperialiste ascunse sub masca antifascismului occidental. După înfrângerea Franței, în iunie 1940, cadrul genral rămâne neschimbat: nici vorbă să fie salutată rezistența britanică a unui Churchil
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comuniști, el rămâne animat de intenții „imperialiste”), iar PCF îi denunță pe francezii care, la Vichy ca și la Londra, ar vrea să vadă Franța reintrând în război. Numai că degradarea relațiilor germano-sovietice devine perceptibilă când, pe 26 aprilie 1941, IC abandonează prioritatea acordată până atunci luptei pentru pace. Odată cu atacul german contra URSS, toți comuniștii se mobilizează într-un război total contra ocupantului, readucând în actualitate sloganele cele mai șovine ale războiului din 1914-1918: „Fiecare să omoare măcar un fritz
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
roșie. Primind în ea atât diverse elemente antisociale, cât și rămășițe ale trupelor comuniste în derută și, mai ales, câțiva dintre iscusiții lor comandanți, Peng Dehuai și Zhu De. Manevrând între rivalii locali, conducerea partidului de la Shanghai și Internaționala Comunistă* (IC), întărindu-și puterea prin jafuri și prin epurări* violente, Mao reușește să întemeieze în 1931 Republica Sovietică din Jiangxi care va servi ca model pentru restul țării. Ascensiunea lui rămâne totuși incertă: statul major al partidului se repliază la Jiangxi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
nu-și păstrează și nu-și întărește influența decât datorită bolii lui Zhou Enlai, a lipsei de energie a lui Zhang Wentian, a erorilor lui Zhang Guotao și controlului comunicațiilor radiotelegrafice cu Moscova, care-i asigură o legătură privilegiată cu IC. Lupta pentru puterea supremă în sânul PCC Ajuns la Shenxi, Mao se străduie mai întâi să-și întărească poziția la Yan'an, care va deveni capitala comunismului chinez până în 1949. Apoi, cu ajutorul lui Zhou Enlai, el gestionează incidentul de la Xian
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lui Zhou Enlai, el gestionează incidentul de la Xian din decembrie 1936, astfel încât să slăbească poziția lui Cian Kai-șî în Frontul Unit Antijaponez, fapt care aduce un aflux de recruți înspre comuniști. Cu multă perspicacitate și abilitate, Mao se înfruntă cu IC pentru a păstra independența PCC în interiorul acestei noi alianțe. în decembrie 1937, IC îl trimite la Yan'an pe Wang Ming, secretar al IC și lider al „bolșevicilor” chinezi - un grup de comuniști formați la Moscova și destinat să preia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
slăbească poziția lui Cian Kai-șî în Frontul Unit Antijaponez, fapt care aduce un aflux de recruți înspre comuniști. Cu multă perspicacitate și abilitate, Mao se înfruntă cu IC pentru a păstra independența PCC în interiorul acestei noi alianțe. în decembrie 1937, IC îl trimite la Yan'an pe Wang Ming, secretar al IC și lider al „bolșevicilor” chinezi - un grup de comuniști formați la Moscova și destinat să preia controlul PCC în numele și în folosul lui Stalin*. El este însoțit de Kang
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
aduce un aflux de recruți înspre comuniști. Cu multă perspicacitate și abilitate, Mao se înfruntă cu IC pentru a păstra independența PCC în interiorul acestei noi alianțe. în decembrie 1937, IC îl trimite la Yan'an pe Wang Ming, secretar al IC și lider al „bolșevicilor” chinezi - un grup de comuniști formați la Moscova și destinat să preia controlul PCC în numele și în folosul lui Stalin*. El este însoțit de Kang Sheng, care tocmai a epurat secțiile PCC din URSS. Pentru Mao
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care se cuvine a fi studiat, cam ca un Aristotel sau un Montesquieu. MARXISM-LENINISM → LENINISM/MARXISM-LENINISM/STALINISM MIȘCAREA COMUNISTĂ INTERNAȚIONALĂ începând din 1919, mișcarea comunistă a fost gândită într-o dimensiune mondială și a fost organizată în consecință: Internaționala Comunistă* (IC) a fost constituită ca un pact mondial al revoluției. Dizolvată în 1943, IC a fost parțial înlocuită, în 1947, de Kominform*, care masca în realitate o aservire mai directă și mai strânsă ca oricând a partidelor comuniste față de URSS avându
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
MARXISM-LENINISM → LENINISM/MARXISM-LENINISM/STALINISM MIȘCAREA COMUNISTĂ INTERNAȚIONALĂ începând din 1919, mișcarea comunistă a fost gândită într-o dimensiune mondială și a fost organizată în consecință: Internaționala Comunistă* (IC) a fost constituită ca un pact mondial al revoluției. Dizolvată în 1943, IC a fost parțial înlocuită, în 1947, de Kominform*, care masca în realitate o aservire mai directă și mai strânsă ca oricând a partidelor comuniste față de URSS avându-l în frunte pe Stalin*. Moartea acestuia lasă mișcarea comunistă cu atât mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comunismului din această zonă, prin prioritățile politicii sovietice și prin strategia statelor decolonizate. Dacă, după 1917, obiectivul prioritar al bolșevicilor îl constituie Europa*, Orientul - Asia* și Orientul Mijlociu - e considerat drept un câmp de acțiune privilegiat. în septembrie 1920, Internaționala Comunistă* (IC) organizează Congresul Popoarelor din Orient, la Baku, în Azerbaidjan. El reunește 2.850 de delegați, din care numai trei veniți din țări arabe. Zinoviev lansează cu această ocazie o chemare la „războiul sfânt” contra imperialismului britanic. A reduce influența britanică
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
marile negocieri care, între 1918 și 1923, se încheie cu împărțirea Orientului Mijlociu între Franța și Marea Britanie, îndeosebi prin sistemul mandatelor asupra rămășiților Imperiului Otoman (Palestina, Trarsiordania, Liban, Siria, Irak). în toată această perioadă , Orientul Mijlociu ține deci aproape exclusiv de IC. încet-încet, au apărut și aici partide comuniste, dar ele au mari dificultăți în a se implanta în mod durabil. în țările supuse unei puteri coloniale, ele depind de partidul comunist din metropolă - PCF* sau PC din Marea Britanie - și sunt supuse
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
caracteristică sociologică va marca în mod durabil istoria comunismului din Orientul Mijlociu care va fi dublu suspectat de a se afla în slujba străinătății, atât ca minoritar, cât și ca agent al Moscovei. în sfârșit, schimbările brutale de linie impuse de către IC partidelor comuniste din zonă le divizează pe acestea din urmă, uneori până la sciziune. Cazul PC din Palestina (PCP), afiliat în 1924 la IC, este emblematic din acest punct de vedere. Conducerea lui este compusă în întregime din evrei. IC îi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
atât ca minoritar, cât și ca agent al Moscovei. în sfârșit, schimbările brutale de linie impuse de către IC partidelor comuniste din zonă le divizează pe acestea din urmă, uneori până la sciziune. Cazul PC din Palestina (PCP), afiliat în 1924 la IC, este emblematic din acest punct de vedere. Conducerea lui este compusă în întregime din evrei. IC îi ordonă să se arabizeze, dar cadrelor sale, nevorbind araba, le este greu să se implanteze în societate, în vreme ce antisionismul lor le desparte de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de către IC partidelor comuniste din zonă le divizează pe acestea din urmă, uneori până la sciziune. Cazul PC din Palestina (PCP), afiliat în 1924 la IC, este emblematic din acest punct de vedere. Conducerea lui este compusă în întregime din evrei. IC îi ordonă să se arabizeze, dar cadrelor sale, nevorbind araba, le este greu să se implanteze în societate, în vreme ce antisionismul lor le desparte de societatea evreiască. în 1929, ca o consecință a strategiei „clasă contra clasă”, PC impune arabizarea PCP
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
PCP. Or, asta se întâmplă în contextul în care, în luna august a aceluiași an, are loc o acțiune armată antievreiască a arabilor soldată cu 133 de morți și 300 de răniți în tabăra evreiască și 67 de partea arabă; IC caracterizează conflictul drept „mișcare antiimperialistă”. Comuniștii evrei care au colaborat cu Haganah pentru a proteja populația evrească sunt acuzați că se află sub influența sionistă. IC face uz de întreaga-i autoritate pentru a arabiza conducerea PCP, ceea ce duce la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de morți și 300 de răniți în tabăra evreiască și 67 de partea arabă; IC caracterizează conflictul drept „mișcare antiimperialistă”. Comuniștii evrei care au colaborat cu Haganah pentru a proteja populația evrească sunt acuzați că se află sub influența sionistă. IC face uz de întreaga-i autoritate pentru a arabiza conducerea PCP, ceea ce duce la o primă sciziune între evrei și arabi, în 1937, urmată de o a doua, definitivă, în 1943. Comuniștii din Palestina se vor sfâșia din nou între
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
august 1914, odată cu primul război mondial, voința internaționalistă a socialiștilor dispare în fața sacrei Uniuni. Confruntându-se cu „falimentul” celei de-a II-a Internaționale și cu recrudescența revoluționară care zdruncină Europa în 1918, Lenin creează, în martie 1919, Internaționala Comunistă* (IC), partid internațional format din secțiuni naționale supuse unei discipline stricte. Internaționalismul - sub forma pro-bolșevismului - devine atunci mijlocul prin care numeroși socialiști își marchează refuzul șovinismului de război și motivul adeziunii la comunism - cum s-a întâmplat și în timpul înființării PCF
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
culminează în timpul colectivizării*, Marii Terori*, deportărilor* în masă și sovietizării* regiunilor anexe Uniunii Sovietice între 1939 și 1945. Aceste practici ultranaționaliste, asemănătoare rasismului*, sunt reproduse de Mao Tzedun* în Tibet* și de khmerii roșii*. Dacă, în țările coloniale și semicoloniale, IC ațâță pasiunile naționaliste, în Europa, ea adoptă niște poziții mai ambigue. Exacerbează frustrările provocate de tratatul de la Versailles în Germania, unde PC german rivalizează cu naziștii pentru cucerirea claselor de mijloc; astfel, la 20 iunie 1923, kominternistul Karl Radek aduce
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al khmerilor roșii* și al PC cambodgian ajuns la putere, clandestini în propria lor țară, deoarece nu apar în fața populației decât sub numele de „Angkar” - „Organizația”. Internaționala Comunistă și modelul de organizare leninist După ce a creat în 1919 Internaționala Comunistă* (IC), al cărei rol era reunirea partidelor comuniste din toată lumea, Lenin îi impune modul de organizare prin cea de-a 12-a din cele 21 de condiții de adeziune la IC, edictate în 1920: „Partidele [...] trebuie să fie edificate pe principiul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de organizare leninist După ce a creat în 1919 Internaționala Comunistă* (IC), al cărei rol era reunirea partidelor comuniste din toată lumea, Lenin îi impune modul de organizare prin cea de-a 12-a din cele 21 de condiții de adeziune la IC, edictate în 1920: „Partidele [...] trebuie să fie edificate pe principiul centralizării democratice. în vremurile noastre de război civil îndârjit, Partidul Comunist nu va putea să-și îndeplinească rolul decât dacă este organizat în modul cel mai centralizat, dacă se admite
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
centralizat, dacă se admite o disciplină de fier asemenea disciplinei militare [...]”. Iar a 3-a condiție ordonă „să se creeze pretutindeni, pe lângă organizația legală, un organism clandestin, capabil să-și facă la momentul decisiv datoria față de revoluție”. încă din 1920, IC este condus de un Comitet Executiv (CEIC) care definește și implementează o linie politică generală, cu sprijinul principalilor șefi sovietici, ei înșiși membri ai Politburo ai PCUS - Zinoviev, apoi Buharin și, în sfârșit, Molotov. Primele patru congrese ale IC stabilesc
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1920, IC este condus de un Comitet Executiv (CEIC) care definește și implementează o linie politică generală, cu sprijinul principalilor șefi sovietici, ei înșiși membri ai Politburo ai PCUS - Zinoviev, apoi Buharin și, în sfârșit, Molotov. Primele patru congrese ale IC stabilesc o serie de principii în vigoare până la dizolvarea ei, în 1943. în paralel, IC înființează diverse ramuri sectoriale - tineret, țărani, sindicate, sporturi etc. - și incită fiecare PC să facă la fel pentru a crea matricele organizațiilor de masă*. în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]