14,500 matches
-
compromis, într-un stat comunist, gîndind liber. Să dea Dumnezeu să ne compromitem și noi la fel. Cea mai compromisă persoană a fost Iisus Hristos. El n-a avut imagine, imaginea lui s-a făcut cioburi și așa a apărut icoana. El ne-a lăsat moștenire icoane de întrupare a adevărului. În perioada comunistă, Biserica trebuia anulată. Acum trebuie compromisă." (p. 84) În al cincilea rînd, cu Dan Puric avem cazul rarisim al unui actor care devine mare numai atunci cînd
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
liber. Să dea Dumnezeu să ne compromitem și noi la fel. Cea mai compromisă persoană a fost Iisus Hristos. El n-a avut imagine, imaginea lui s-a făcut cioburi și așa a apărut icoana. El ne-a lăsat moștenire icoane de întrupare a adevărului. În perioada comunistă, Biserica trebuia anulată. Acum trebuie compromisă." (p. 84) În al cincilea rînd, cu Dan Puric avem cazul rarisim al unui actor care devine mare numai atunci cînd încetează să joace teatru. Căci pe
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
ar zice astăzi, o oră după miezul nopții. Vodă era cu ghicelic de noapte pe cap și cu o scurteică lungă de pambriu verde, îmblănită cu pacea de samur; o făclie galbenă ardea într-un sfeșnic mare de argint dinaintea icoanelor" - Clucerul Alecu Gheorghiescu). Peste cîțiva ani, aflat în culmea gloriei și convins că va mai domni încă multă vreme de acum încolo, același personaj parcă e altul: ,în sala de bal, vodă, îmbrăcat cu giubea albă, hanger de brilianturi la
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
fotografie de grup pe care iese în evidență cercul negru al unui chip barat: este cel al lui Ahmeteli, regizorul împușcat. Altundeva, într-o biserică, sunt scoase la lumină fragmente de fresce acoperite cu var alb de către ocupantul sovietic; o icoană tulbură tocmai pentru că figura centrală a dispărut, din ea mai văzându-se doar câteva pete răzlețe. Absențele acestea dau întreaga măsură a masacrului și, în același timp, dezvăluie proporțiile unui imaginar rănit. Astfel, dincolo de orice discurs, trăiești experiența concretă a
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
timp am predat la o școală generală (între 1980 și 1989), în clase nu se afla, firește, decât portretul Tovarășului, deasupra tablei, mai întâi cel Ťîntr-o urecheť, apoi cel la care se vedeau ambele urechi, plus o cravată argintie" (Despre icoanele din școli, în Jurnalul Național, 19.12.2006). Și alte amintiri evocă funcționarea defulatorie a echivocului lingvistic: " Apoi a fost celebra fotografie într-o ureche" (intervenție a Corinei Șuteu, într-un dialog despre poezie, pe site-ul revistei Cuvântul); "acea
Într-o ureche, într-o dungă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7789_a_9114]
-
Trei scurte imagini care acum și-au definit relația și și-au găsit armonia. În 1998, tot într-un decembrie, cînd îi decernam Premiul Tofan pentru personalitatea artistică a anului și îi făceam laudatio pe scena Teatrului Bulandra de la Grădina Icoanei, am făcut în discurs o pauză. O tăcere suficient de lungă ca să nu și-o explice nimeni. Eram însărcinată și, atunci, acolo, lîngă Radu Beligan, copilul meu a mișcat pentru prima dată. Peste cîteva luni, după ce ne-am întors de la
Radu Beligan - 90 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7792_a_9117]
-
de aur care luminau cele mai tainice cotloane ale bălții. Trebuia să fie o vidră năzdrăvană, căci ea singură venea în pușca vînătorului. Venea legănîndu-și ușor trupul sprinten și fața îi era blîndă ca a unei mame sau a unei icoane... La apropierea vidrei, fu pătruns de o căldură binefăcătoare și se înveseli ca și atunci cînd îl întîmpina copilul său cel mic. Crîngașu încercă să întindă mîna, dar mîna îi era parcă de plumb... Un suspin adînc, și vînătorul nu
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
el pe lințoliu și, mai devreme, pe Drumul Crucii, pe năframa Sfintei Veronica, nu este consecința unui act mimetic, reflectare mecanică sau simplu rezultat al unei dexterități omenești, ci implicare directă și miraculoasă a chipului sfînt în propria sa imagine. Icoana lui Iisus care înseamnă, de fapt, Icoana însăși, adică arhetipul ei, este izvorîtă din substanța dumnezeiască a Mîntuitorului și mijlocită de natura sa materială și omenească. Reprezentarea schematică, atemporală și nemișcată, fără detalii anatomice și fără capricioase sugestii psihologice, trimite
Imaginea, între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7983_a_9308]
-
Drumul Crucii, pe năframa Sfintei Veronica, nu este consecința unui act mimetic, reflectare mecanică sau simplu rezultat al unei dexterități omenești, ci implicare directă și miraculoasă a chipului sfînt în propria sa imagine. Icoana lui Iisus care înseamnă, de fapt, Icoana însăși, adică arhetipul ei, este izvorîtă din substanța dumnezeiască a Mîntuitorului și mijlocită de natura sa materială și omenească. Reprezentarea schematică, atemporală și nemișcată, fără detalii anatomice și fără capricioase sugestii psihologice, trimite fără dubii la spiritul hipostaziat. Care prin
Imaginea, între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7983_a_9308]
-
câștiga prezidențialele. Dacă-l ținem aici, nu. Dl Klaus Iohannis este un portret, noi îl vedem acolo. Nu a trecut prin mașinăria de demascări. Dl Klaus Iohannis este în situația cumplită, cea mai grea pentru un candidat la președinție, este icoană. Orice se va spune în perioada următoare despre Klaus Iohannis, va intra ca în brânză în gloria lui", a declarat, duminică seară, Ion Cristoiu.
Ion Cristoiu nu-l votează pe Klaus Iohannis la prezidențiale. Vezi motivul by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/80015_a_81340]
-
din toate câte am găsit/ să iau, să-ncerc, să gust, s-arunc/ și-n ziua-ngustă și vastă în același timp/ să mă prefacă-n prunc". Urmând pe firul biografiei, învățătoarea, care vă rămâne, în linia valorilor sufletești, întâia icoană." Și aici, pe spațiul acelui timp al copilăriei, să vină poetul de-acum cu puterea lui de a-și aminti tot, așa cum a fost, dar mai ales cum ar fi putut să fie. "Copilăria mea în viile i.a.s.
Actualitatea by Valeriu Barbu () [Corola-journal/Journalistic/8002_a_9327]
-
cu Monica năvălind în urma ei. Fetița, "cu cozile blonde fluturându-i pe spate ca niște cozi de smeie în bătaia vântului", îmbrăcată într-o vaporoasă rochiță albastră, crescuse în absența lui, încât abia o recunoaște. Apoi mult încercatul îngenunchează la icoana Maicii Domnului, mulțumindu-i "pentru toate, toate". El rămâne profund impresionat de versurile Monicăi, în care intuiește o vocație autentică, având izvoare din familie: "Și am simțit atunci, înfiorat, că sunt în fața unui fenomen de sensibilitate lirică ereditară, care vine
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
cu alte exigențe, cu o altă conștiință de sine și cu un alt sentiment al istoriei. Omul public, fie el politician sau doar o variantă tîrzie de erou civilizator, iese din fumul lumînărilor și din aerul greu de tămîie, lasă icoana în funcția ei strict liturgică și își secularizează prezența, imaginea și memoria. în orizontul simbolic al orașului apare acum, fie trecînd prin cimitir, fie coborînd direct din marile piețe occidentale în micile și indecisele noastre scuare, statuia, chipul recognoscibil al
Monumentul public între artă, magie și propagandă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6893_a_8218]
-
somoni ce urcă în amontele rîului, valuri de turiști aflați în căutare de suveniruri bucolice. Cum dincolo de parcarea chinoviei mașinile nu mai au unde înainta, vizitatorilor nu le mai rămîne decît să-și imortalizeze chipul în cadre fotografice, să pupe icoanele de preț, să arunce un ochi la mormîntul lui Ștefan și apoi să ia calea întoarsă, cu conștiința că și-au îndeplinit capriciile vilegiaturii. Din acest motiv, sub unghiul migrărilor estivale, Putna nu se deosebește cu nimic de celelalte mînăstiri
Colocviul de la Putna by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6923_a_8248]
-
să ținem trează conștiința rădăcinilor și credinței noastre. De aceea, producătorii vin cu struguri, cu faguri de miere, cu prune, pentru ca bucureștenii să poată împărți la biserică, după slujbă. Mai mult, în lada de zestre a bunicii, bucureștenii vor găsi icoane pictate pe sticlă și pe lemn, cruciulițe de lemn, daruri ce le pot face persoanelor importante din viața fiecăruia“, a precizat Daniela Popa, manager Media Link Business, organizatorul târgului. Povestea Năvalnicului va fi povestită și repovestită de Rodica Țiplea, gospodină
Obiceiuri strămoşeşti de Sfântă Maria Mare la târgul de la ASAS () [Corola-journal/Journalistic/69257_a_70582]
-
între timp a rămas cu un fel de ștampilă, ca și când valoarea literară sau importanța sa culturală pentru români nu ar trece de nivelul Pe lângă plopii fără soț și a romanțelor îngânate de români pribegiți, inculți și neciopliți, pe scurt o icoană culturală locală irelevantă pentru străini. Argumentul irelevanței este greu de acceptat altfel decât prin contaminare emoțională. ICR-ul are menirea constitutivă să reprezinte cultura română, în ansamblul ei, cu ceea ce a avut și are valoros și identificabil românesc. Patrimoniul cultural
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
folclorul românesc cel promovabil și reprezentativ! Tema ar merita discutată mai pe larg; globalizarea îmbină tot mai mult cultura cu turismul, cultura într-o definiție mai largă incluzând artiștii populari, artizanii, turismul cultural, agroturismul etc.) Pentru promovarea lui Eminescu ca icoană recognoscibilă internațional nu există în prezent nici o strategie culturală. ICR ar fi trebuit de mult să fie numit "Institutul Eminescu", după modelul Institutului Goethe, ceea ce ar produce cel puțin recognoscibilitatea numelui său ca fiind legat de România. Eficacitatea unei astfel
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
interesant al iconarilor invitați, atât din unghiul meștesugului, cât și din perspectiva contextului în care ei s-au format și au lucrat. De la studii de artă, la descoperiri și dezvoltări autodidacte, de la tentația picturii occidentale, la descoperirea autenticității trăite a icoanei ortodoxe, drumul lor dezvăluie căutări și reconstituiri personale ale meșteșugului Icoanei. Ca și în seriile precedente, portretul iconarului va fi dublat de atelierul său, într-o construcție expozițională mai apropiată demersului eseului și al experimentului. Finisajul expoziției - desfășurat în cadrul Zilelor
MTR organizează expoziţia Portret/Atelier () [Corola-journal/Journalistic/81390_a_82715]
-
perspectiva contextului în care ei s-au format și au lucrat. De la studii de artă, la descoperiri și dezvoltări autodidacte, de la tentația picturii occidentale, la descoperirea autenticității trăite a icoanei ortodoxe, drumul lor dezvăluie căutări și reconstituiri personale ale meșteșugului Icoanei. Ca și în seriile precedente, portretul iconarului va fi dublat de atelierul său, într-o construcție expozițională mai apropiată demersului eseului și al experimentului. Finisajul expoziției - desfășurat în cadrul Zilelor Muzeului Țăranului - va fi însoțit de lansarea celor trei caiete Portret
MTR organizează expoziţia Portret/Atelier () [Corola-journal/Journalistic/81390_a_82715]
-
copii de țâță. Cain e slăbănog și îmbătrânit; javre răpciugoase aleargă fidele după procesiunea izgoniților. Poate cea mai interesantă descoperire a fost însă Charles Lameire (1832-1910), pe nedrept uitat, cu o pictură religioasă de mare talie, nu fără influențe de icoane ortodoxe, de fapt o sinteză inteligentă a mai multor discursuri religioase - medievale, renascentiste, bizantine, romantice. F.X. Winterhalter, care e și la Peleș, are un prea-frumos portret al Mariei Rimski-Korsakov. La François Bonvin (1817-1887), în Atributele sculpturii, întâlnești plastice statuete
Un american la Paris by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8140_a_9465]
-
cercetează disponibilitățile ascunse ale substanței și ale limbajului, dispare cu totul orice referent narativ, iar forma care se naște din această realație a artistului cu propriile sale instrumente este realitatea însăși, anistorică, fără trecut și fără viitor, un fel de icoană fără transcendență, adică una în transparența căreia nu intră nu se întrezărește nici o altă realitate descriptibilă. Aici, Florin Mitroi manipulează doar esențe și sugerează existențe fondatoare: cer/ pămînt, întuneric/ lumină, opacitate/ transparență, jos/ sus, gravitație/ imponderabilitate, materie/ spirit. Tonurile terne
Singurătatea lui Florin Mitroi(II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8152_a_9477]
-
evadează subit din propria sa natură și devine hieroglifă, efigie, mit. Materia se preschimbă prompt în concept; cuțitul devine Cuțit, securea, Secure, căucul, Căuc ș.a.m.d. Chipul uman însuși, în special acela feminin, a cărui sursă directă o constituie icoanele populare și pictura populară din zona Olteniei, în special aceea de pe cruci, pe care Mitroi le-a studiat îndelung și profund, deși pare mereu același, reluat pînă la obsesie, este, în fond, obiectul unui comentariu cu totul special asupra Genezei
Singurătatea lui Florin Mitroi(II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8152_a_9477]
-
pandemoniului securistic îl hăituiesc zilnic și peste tot: "La ora 10,00, Stan" a ieșit de acasă și, cu autobuzul 72, a mers la biserica Schitul Darvari, unde a intrat la ora 10,25. Aici, "Stan" a sărutat mai multe icoane, a făcut mătănii, a dat un acatist și, în timpul slujbei, a stat în genunchi."8 Cititorul copleșit de rușine și revoltă, vrea să afle până la capăt adevărul chiar de-i schingiuit și mistificat de "organe". Exegetul îl pune pe gânduri
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
resimțit imposibilitatea coabitării unei arte realiste, de multe ori documentare, așa cum se regăsește sculptura în spațiul său originar, cu aspirația spiritualistă și cu vocația transcendenței din doctrina creștinismului oriental, rezolvă acestă problemă, aparent insurmontabilă, prin preluarea în tridimensional a bidimensionalului icoanei sau prin fuga în gigantism și în alegorie, dacă Brâncuși se adîncește în arhaic sau se înalță pînă simte tactil lumina glacială și eternă a formei pure, Silvia Radu, mînată fatal de aceeași neliniște, găsește o a treia cale. Ea
Silvia Radu sau a treia cale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8083_a_9408]
-
resursa cea mai eficientă a concilierii. Fără a renunța la figurativ, dar și fără a cădea în ego-ul sonor și arogant al acestuia, Silvia Radu s-a întors către expresivitatea crudă, adică necoaptă, și, nu de puține ori, sălbatică, a icoanei populare, fie ea pe lemn sau pe sticlă. Dacă unii dintre îngerii săi expresioniști descind evident din reprezentările fruste ale unei lumi pentru care ordinea vizuală nu este o practică, ci doar componenta strictă a unei irepresibile nevoi interioare, Sf.
Silvia Radu sau a treia cale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8083_a_9408]