938 matches
-
împărțit după rigorile cultului în pronaos, naos și absida altarului, a fost acoperit cu o boltă semicilindrică. În urma operațiunilor de reparație, pronaosul a fost tăvănit. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, biserica a fost pictată în interior. Iconografia cuprinde următoarele teme: Pilda Fecioarelor, scene din vechiul testament, Sf.Gheorghe, Intrarea în Ierusalim sau Sf. Ilie. În naos, pe boltă regăsim zugrăviți Sfinții împărați Constantin și Elena, scene din viața Domnului nostru Isus Cristos, Maica Domnului sau Cina cea
Biserica de lemn din Porumbeni () [Corola-website/Science/320731_a_322060]
-
câte patru pe fiecare parte) cu arcuri ușor frânte, separate între ele de stâlpi încorporați în zidurile laterale. Bolta altarului este semicilindrică înspre vest și are formă de semicalotă pentagonală (cu legături spre cele cinci laturi ale absidei) înspre est. Iconografia bisericii din Dolheștii Mari este printre cele mai vechi ansambluri de pictură murală păstrate pe teritoriul fostului Principat Moldova. Prof.dr. Vasile Drăguț a înscris pictura murală a bisericii dolheștene, alături de cea a Bisericii "Înălțarea Domnului" din Lujeni (executată după 1453
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
tencuiți cu un amestec de lapte de var fin, legat de lungi filamente mătăsoase de in. Pictura originară este păstrată în prima nișă a peretelui sudic al pronaosului, unde se află și mormântul hatmanului Șendrea. Ea este considerată unică în iconografia moldovenească , fiind legată stilistic de picturile din biserica domnească de la Curtea de Argeș, realizate în secolul al XIV-lea. Frizele cu figuri au proporții diferite, iar în rândul de jos personajele sunt redate în întregime. Pe peretele vestic al pronaosului se află
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
Satului „Dimitrie Gusti”. Arhitectura se încadrează în stilul vechilor biserici moldovenești din lemn. Pictura din interiorul bisericii se înscrie în canonul erminiilor bizantine. Construcția are mai multe inscripții în grafie slavonă, slavo-română sau română care se adaugă celor slavonești de la iconografie. A existat și un program de restaurare al bisericii de lemn care a debutat prin anul 2007. Biserica veche a fostului sat Răpciuni din comuna Ceahlău constituie subiectul unui studiu numit "Biserica salvată din lac". Studiul rezultat, coroborat cu descrierea
Biserica de lemn din Răpciuni () [Corola-website/Science/321664_a_322993]
-
de cult. Este de remarcat mulțimea de inscripții cu litere slavone, aflate pe grinzi, la ușa de la intrare, sub streașină sau pe icoane. Biserica are mai multe inscripții în grafie slavonă, slavo-română sau română care se adaugă celor slavonești de la iconografie. Multe dintre inscripțiile din pridvor sunt realizate cu vopsea neagră (chinovar) și sunt consemnări ale unor evenimente importante din viața satului, ca o cronică a așezării, menite să rămână mărturie pentru generațiile următoare: „intrarea muscalilor” în Moldova în 1828, când
Biserica de lemn din Răpciuni () [Corola-website/Science/321664_a_322993]
-
de lemn (catapeteasma, strana arhierească, 14 strane obișnuite, două iconostase, două analoghii și balustrada de la loja corului) a fost confecționat de sculptorul danez Peer Merloe la Mănăstirea Văratec. Pereții interiori ai bisericii au fost pictați de Petre Remus Troteanu (1885-1957). Iconografia lăcașului de cult este considerată unicat în lume pentru că, în semn de doliu etern pentru moartea poetului Mihai Eminescu, ctitorii au hotărât ca sfinții pictați să poarte aureole negre, în locul celor aurii. O altă ciudățenie este considerată o frescă în
Biserica Sfinții Voievozi din Ipotești () [Corola-website/Science/320902_a_322231]
-
evidență, fiind echivalată zeiței egiptene Hathor. Unii cred că aceasta este Athirat/Așratu sub numele ei ugaritic Qodesh. Această Qudshu pare să fie distinctă de atât Aștart cât și Anat deoarece aceste zeițe apar sub propriile lor nume și în iconografie foarte diferită, apărând in cel puțin o pictură ca fiind reprezentate ca așezate lângă Qudshu. Dar în perioadele persane, elenistice și romane ale Egiptului era o puternică tendință către sincretism al zeițelor, iar Athirat/Așrtum pare să fi dispărut atunci
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
o varietate de interpretări, Mark S. Smith conchide că „Pe scurt, asumând datarea corectă a acestui stâlp în secolul al zecelea, stâlpul atestă politeismul din zonă.” Alt exemplu de politeism din Levantul de Sud a fost descoperirea unei combinații de iconografii și inscripții la un centru religios/loc de poposire pentru călători de la Kuntillet Ajrud, în nordul deșertului Sinai, care datează din secolul al VIII-lea î.e.n. Printre multe alte artefacte se afla un mare vas de păstrat care a atras
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
religios/loc de poposire pentru călători de la Kuntillet Ajrud, în nordul deșertului Sinai, care datează din secolul al VIII-lea î.e.n. Printre multe alte artefacte se afla un mare vas de păstrat care a atras multă atenție. Fața vasului conține iconografie arătând trei figuri antropomorfice și o inscripție care se referă la „Yahweh ... și a sa așerah”. Inscripțiile conduc la identificarea rapidă a două din figurile care stau în prim-plan ca reprezentându-l pe Iahveh și soția lui, Așerah, dar
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
S. Smith, John Day, și Andre Lemaire, văd așerah din aceste inscripții obiect de cult, arbore stilizat sau loc de închinare prin care binecuvântările lui Iahveh erau comunicate, mai degrabă decât o zeiță care ar putea funcționa drept soție. „Nici iconografia nici textele nu ne pot obliga să interpretăm relația dintre ‘Yahweh ... și a sa așerah’ din Epoca Fierului IIB în sensul unei relații (determinată sexual) dintre două forțe care ar fi împerecheate și să ne oblige astfel să acceptăm că
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
o profundă apreciere și de o plată pe măsură. Operele acestei “prime școli de la Fontainebleu” se remarcă prin folosirea intensă a materialului denumit stuc ( muluri și rame de tablouri) și a tehnicii frescei dar și prin ingenioasele compoziții bazate pe iconografii alegorice și mitologice. Motivele decorative ale Renașterii, grotești, antrelacuri și putti, sunt frecvente ca și un anume grad de erotism. Siluetele sunt elegante și dovedesc influența tehnicilor proprii manierismului italian, lui Michelangelo, Rafael și în special lui Parmigianino. Primaticcio a
Școala de la Fontainebleau () [Corola-website/Science/315347_a_316676]
-
glob imperial”. În cursul ceremoniilor de încoronare ale monarhilor britanici, un astfel de glob este folosit și în contemporaneitate. Acest simbol creștin de autoritate, care era utilizat în Evul Mediu, se regăsește și în prezent pe unele monede, precum și în iconografie. Simbolizează dominația temporală - și nu numai spirituală - a lui Isus Hristos asupra lumii. În iconografia occidentală, imaginea lui Hristos purtând în mână un glob este cunoscută sub denumirea de Salvator Mundi, „Mântuitorul Lumii” / „Salvatorul Lumii”. În : „glob”, „sferă”. Cuvântul latinesc "cruciger
Globus cruciger () [Corola-website/Science/322005_a_323334]
-
este folosit și în contemporaneitate. Acest simbol creștin de autoritate, care era utilizat în Evul Mediu, se regăsește și în prezent pe unele monede, precum și în iconografie. Simbolizează dominația temporală - și nu numai spirituală - a lui Isus Hristos asupra lumii. În iconografia occidentală, imaginea lui Hristos purtând în mână un glob este cunoscută sub denumirea de Salvator Mundi, „Mântuitorul Lumii” / „Salvatorul Lumii”. În : „glob”, „sferă”. Cuvântul latinesc "cruciger" este compus din substantivul "crux, crŭcis": „cruce” și din verbul "gĕrō, gĕrĕre, gessī, gestum
Globus cruciger () [Corola-website/Science/322005_a_323334]
-
un glob. În timpul expansiunii creștinismului, în secolul al V-lea, globul a primit o cruce, simbolizând lui Dumnezeu asupra lumii întregi.Globul, în mâna împăratului, semnifică și proveniența divină a puterii pe care acesta o exercita. Mai simbolic încă, în iconografia medievală, talia obiectelor reprezenta importanța lor relativă: din acest punct de vedere, crucea este imensă, iar globul cu adevărat mic, totul simbolizând prioritatea lui Dumnezeu asupra problemelor omenești. "" apare pe coroanele regale din Europa, indiferent dacă este vorba de coroane
Globus cruciger () [Corola-website/Science/322005_a_323334]
-
de Sud-Est. Toate acestea sunt străbătute de o forță animistă halucinantă- pe măsura unei misiuni profetice radicale și intransigente, care urmărește, pe de-o parte, transmiterea unui mesaj escatologic puternic și urgent și pe de altă parte, constituirea unei noi iconografii religioase și a unui topos al salvării.Magda Cârneci (...)Proiecția mesianică a lucrărilor lui Marian și Victoria Zidaru tinde, în fond, către un proiect de inginerie socială, o „plastică socială” tipică pentru arta timpului nostru, cel puțin de la Joseph Beuys
Marian Zidaru () [Corola-website/Science/316848_a_318177]
-
caută să-i aducă o corectare, o completare esențială: „Sintagmei pure” i se caută o fructificare semnificativă pe măsură, ordinii elementare i se caută o întrupare figurală, sintaxei i se caută un vocabular, abstracției i se conferă o necesară, vitală iconografie. Prispa, Vatra, Fântâna, apoi Trepte, Praguri, Cupole și Cetăți, Tronul și Scutul și Cartea sunt serii tematice propunând în înlănțuirea lor un progam coeret și aureolat de perenitatea tradiției, alternativă posibilă și cu grad sporit de obiectivitate în fața dezlănțuitei subiectivități
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]
-
al școlii de zugravi din Nicula, care au îngemănat precum în "Încoronarea Fecioarei" din Biserica din Țânțari (1820), atât unele elemente datorate legăturii picturii autohtone cu arta apuseană a barocului venită în Ardeal prin catolicism, cât și linia esențială a iconografiei tradiționale răsăritene. Meșteșugul zugrăvelii a fost în casa lui Ioan Popp o îndeletnicire cu care s-au ocupat toți membrii familiei, exact ca în casele țărănești de iconari. Copiii au fost ucenicii care au umplut cu culoare figurile de sfinți
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
excepție iese în evidență, "Învierea lui Isus" care este datată în anul 1881. O constatare importantă din punct de vedere iconografic în ce privește complexul de picturi murale de la Săcele, este înlocuirea în totalitate a reprezentărilor de tip bizantin cu motive ale iconografiei occidentale. Există doar trei excepții întruchipate de trei icoane ale Adormirii Maicii Domnului. Izvoarele cele mai prolifice de inspirație ale lui Mișu Popp au fost xilografiile făcute după desenele realizate de Gustave Doré în vederea ilustrării Noului Testament. Există copii directe
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
cu două bucăți de formă elicoidală, de dimensiuni diferite, suprapuse, iar pe cea mică (superioară) era reprezentată o coroană cu 7 țepi, iar dedesubt reprezentat un copac. Pictura din interiorul bisericii: în altarul de sec.XIV, un crist unicat în iconografia noastră, se desfășoară pe toata suprafața intradosului bolții altarului, sub Crist se află proorocii, iar sub prooroci, îngerii, Sf. Bartolomeu ducându-si pielea pe băț, ierarhi și scena pelicanului, sf. Ierarh Nicolae binecuvântând pocalul în care se află Crist copil
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324485_a_325814]
-
fost inițiatorul mai multor congrese științifice, a ținut prelegeri și a scris pe larg despre ornitologia americană și europenă și despre alte ramuri ale istoriei naturale. Între 1832 și 1841, Bonaparte și-a publicat lucrărarea sa despre animalele din Italia, "Iconografia della Fauna Italica". De asemenea, a publicat "Specchio Comparativo delle Ornithologie di Roma e di Filadelfia" (Pisa, 1827), unde a prezentat o camparație între păsările de latitudine din Philadelphia și speciile italiene. A participat în apărarea Romei împotriva celor 40
Charles Lucien Bonaparte () [Corola-website/Science/323589_a_324918]
-
cea dintâi soră a unui împărat roman care a primit acest titlu de onoare; la început, Marciana a refuzat această onoare, însă cumnata sa, împărăteasa Plotina a insistat, iar Marciana a acceptat acest titlu. În calitate de "Augusta" a făcut parte din iconografia imperială oficială, iar statuia sa a fost așezată pe Arcul de Triumf al lui Traian de la Ancona, împreună cu cele ale împăraților Traian și Plotina. A călătorit, însoțindu-l pe Traian și sfătuindu-l asupra deciziilor pe care trebuia să le
Ulpia Marciana () [Corola-website/Science/323077_a_324406]
-
Ea este o piatră de clasă II, formată probabil prin reutilizarea unui monolit din epoca bronzului. Datarea ei nu este certă, fiind propuse numeroase date, începând cu secolul al VIII-lea. Asocierea cu Máel Coluim a fost propusă pe baza iconografiei gravurilor. În ce privește chestiunea presupusului pelerinaj al lui Máel Coluim, pelerinajele la Roma sau călătoriile în alte locuri îndepărtate, nu erau ceva neobișnuit. Thorfinn Sigurdsson, Cnut și Mac Bethad au fost menționați cu siguranță. Se știe că Rognvald Kali Kolsson a
Malcolm al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/324251_a_325580]
-
bisericile din Homorod, Mugeni, Drăușeni, iar multe asemănări stilistice se regăsesc și în picturile din Slovacia. Se speculează ideea că Ioan Apafi ar fi donatorul acestor picturi. Spectaculoasele motive picturale ale stilului gotic internațional, au fost realizate în jurul anului 1400. Iconografia frescelor glorifică pe Fecioara Maria, careia îi este dedicată biserica, dar urmăresc în ansamblu viața lui Isus. Scenele pictate în corul bisericii din Mălâncrav sunt caracterizate printr-o mare detașare de constrângerile picturii bisericești și ele sunt un rafinat exemplu
Biserica fortificată din Mălâncrav () [Corola-website/Science/326806_a_328135]
-
Vatra Dornei (1962) și a întreprins cercetări de geomorfologie aplicată în sprijinul sistematizării urbane și rurale din Moldova (1964). Printre alte contribuții se numără cele din cadrul studiului geomorfologic al teraselor văii Moldovei dintre Păltinoasa și Timișești (1983) și cele din cadrul iconografiei geografice a României (1960). A realizat lucrări și asupra apelor subterane.
Constantin Martiniuc () [Corola-website/Science/324619_a_325948]
-
Pe pereții absidei altarului se regăsesc chipurile sfinților Vasile cel Mare și Nicolae, ale „Arhanghelilor Mihail și Gavriil”, completate de siluetele unor sfinți episcopi (astăzi ilizibile) și diaconi, precum și de reprezentarea unui „Iisus euharistic”; tâmpla dezvăluie privirii o scenă tipică iconografiei bizantine „Mandylionul”, încadrat de alte două scene reprezentative: „Buna Vestire” și „Nașterea Domnului”. Nava este păstrătoarea minunatei frize a ctitorilor. Tabloul votiv de pe peretele sudic, în care donatorii, frații Vladislav și Miclăuș, prezintă Sfântului Ierarh Nicolae, macheta bisericii, se particularizează
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]