1,611 matches
-
pentru a apăra marea noastră națiune"18. Această viziune a unui președinte agitînd pumnul dreptății în direcția celor patru cavaleri ai Apocalipsei nu este nicicum moștenirea realismului gîndirii politice a lui James Madison, a înțelepciunii lui Abraham Lincoln sau a idealismului lui Franklin D. Roosevelt. Președintele Bush vorbea probabil în numele preistoriei americane, de la o tribună înălțată în pădurea crudă a puritanismului și neafectat de prea multe lecturi, afișîndu-și propria ignoranță ca fiind virtutea unei forțe morale deosebite. După chipul și asemănarea
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Germania va decide în această privință. Există e adevărat o butadă care spune că Europa e a francezilor și a englezilor, dar, în spate, nemții sunt cei care muncesc. Dar și germanii au demonstrat în istorie că au pusee de idealism, de teribilism, nu dăunătoare, ci catastrofale, astfel încît nu se poate miza numai pe Germania. Dezvoltarea durabilă este un concept anglo-saxon, nu aparține nici spiritului latin, nici celui asiatic, nici celui german. A se vedea, în acest sens, remarcabila stabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
argumentării de la hipotextul filosofic la hipertextul diegetic trimite la ceea ce în termenii lui Christophe Cusset se numește homotaxă. Ea facilitează vizualizarea, de către lector, a celor doi poli intratextuali și subliniază ralierea naratorului la teza kantiană, fie și trecută prin experimentele idealismului magic, german (H. Sanielevici apud Ioana Em. Petrescu). Repetiția este dominantă în raport cu diferența, aceasta din urmă marcată cel mult de registrele discursive deosebite (filosofic/narativ). Ca o paranteză, nu neapărat în rostul ei curent, ci mai ales în cel literar
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a pus bazele conceptului de societate deschisă (embrionul modelului democratic euro-american al prezentului). Marea revelație a lecturilor acelei perioade a fost o spun fără ezitări Theodor Adorno, principalul estetician al echpei frankfurteze. De la deconstrucția pozitivismului și a diverselor variante de idealism, pe care filozoful o face, alături de Max Horkheimer, în Dialectica Iluminismului (1947), pînă la teoria "falsității întregului" din Minima Moralia (1951), noțiunea totalizării, din Dialectica negativă (1966), "prismele" Criticii culturale și societății (1955) sau sugestia capacității artei de a exprima
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
combinat cu identitatea ab origine, mediată de empiric. Astfel, stipulează Adorno, în toate dimensiunile propriului proces productiv, arta are o condiție dublă, fiind simultan entitate independentă și fapt social, în sensul durkheimian al termenului. O idee, să recunoaștem, care pune idealismul hegelian în joncțiune cu pragmatismul marxist. Adorno face, de altfel, în estetica sa, o veritabilă istorie implicită a teoriilor asupra artei, punînd în contrast filozofi și gînditori, destul de greu de relaționat, în condiții obișnuite (legătura dintre "dezinteresul" artistului, con ceptualizat
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a descompune materialul, pentru a scoate la iveală spiritualul, de a dizolva prezentul, pentru a reinstaura trecutul primordial al lumii. Zborul devine, astfel, o cale exterioară de căutare a Luminii, așa cum Tăcerea devine o cale interioară. Iar "acest tip de idealism vitalist și nu raționalist, cred că este unul dintre elementele identitare ale poetei"53. Cunoașterea poetică inițială care se realizează, printr-o "retorică a lirismului, descinzând din patosul etic al lui Nicolae Labiș, în care elanurile temperamentale se structurează, în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și preocupări cotidiene, de o acuitate imposibil de ignorat, cum o știu toți cei care au trăit acele timpuri. E o zonă tul bure în care destinele celor doi se despart, fără ca vreunul din ei să-și dea seama ; între idealismul curat, dar monomaniac al lui Andi, care își dorea cu ardoare să scape spre lumea nouă și să ofere familiei un alt orizont, pe de o parte, și sensibilitatea complicată a lui Carmen, dublată de un pragmatism tipic feminin și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
afirmă că "eu cred că noi toți derideeni și pragmatiști deopotrivă ar trebui să încercăm să ieșim din limitele slujbelor noastre prin estomparea totală a distincției literatură-filosofie și prin promovarea ideii de "text general" nediferențiat, linear"311. În eseul "Nineteenth-Century Idealism and Twentieth-Century Textualism", Rorty nuanțează foarte mult o serie de idei privitoare la discursul științific, filosofic și literar, aducând în același timp critici conceperii actuale a "textului universal". Dacă secolul al XIX-lea deținea o disciplină considerată a fi arhitectonică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
actuale a "textului universal". Dacă secolul al XIX-lea deținea o disciplină considerată a fi arhitectonică pentru întreaga cultură, și anume filosofia, în contemporaneitate ea și-a pierdut autoritatea, cultura noastră fiind una a suspiciunii generalizate. În plus, "acolo unde idealismul secolului al XIX-lea voia să substituie un anumit tip de știință (filosofia) cu altul (științele naturii) drept centrul culturii, textualismul secolului al XX-lea vrea să plaseze literatura în centru și să trateze știința și filosofia, în cel mai
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Kant spera, dimpotrivă, ca prin cooperare să se ajungă la pace, dîndu-se statelor o nouă rațiune de a fi. Istoria europeană, după ce pentru o lungă perioadă de timp a confirmat pesimismul hegelian, încercă de la jumătatea secolului XX să dea dreptate idealismului kantian. Dar nimic nu este sigur niciodată. Pentru moment este vorba de a menține echilibrul precar, de a evita ca prea multă centralizare să asfixieze cetățeniile naționale și ca prea multe tensiuni să facă din cetățenia europeană o simplă aspirație
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
lupta pentru existență, fie de alte seducții, mai "lucrative". Pentru ideile lui Guénon, A. Manolescu și F. Mihăescu, prefațatorii lucrării de la (9a), preiau termenul atât de drag autorului "nonuman". Acestui termen îi este asociat termenul de "transcendent", des folosit de idealismul modern pentru a separa lumea simțurilor de lumea inteligibilă. Apropiați de acest termen sunt "transcendental" și "transcendentalism". Medievalii foloseau termenul "transcendental" pentru atribute care nu făceau parte din cele zece categorii aristotelice, cum sunt unul, adevărul, binele. Im. Kant l-
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
om înțelept", susținută de raționalismul iluminist din secolele al XVII-lea-al XIX-lea. La baza crizei europene stă "un raționalism care a pierdut drumul adevărat" (Idem. p. 52) Acestui raționalism i se adăuga naiva credință în obiectivitate, pe care idealismul german de după Kant nu l-a putut depăși. Din perioada prefilosofiei parvine această credință. Atunci erau frecvente noțiunile de "lume obiectivă", "adevăr obectiv", iar interesul teoretic era îndreptat spre corporalitatea din ordinea spațio-temporală universală. Aceiași termeni se foloseau și în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
caracter public și material. Benjamin vorbește, de exemplu, de „unersättliche Materialhunger“ a lui Fuchs. Asumarea istoriei în cadrul unei experiențe cu caracter dialectic, necontemplativ, este posibilă plecând de la o astfel de înțelegere a obiectelor, iar nu de la „traducerea“ lor speculativă, specifică idealismului german sau esteticii romantice. Activitatea de colecționar este pentru Benjamin o exemplificare, dar și o critică a acestei viziuni materialiste asupra istoriei și asupra obiectul artistic. Câteva gesturi definesc această activitate și fac din ea o formă a experienței. În
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
trecutului ca materialitate, ca mod de producere și public. Materialismul istoric își găsește aici, cum spuneam mai sus, o confirmare și, deopotrivă, o critică. Mai exact, se evită transformarea acestuia în ideologie, într-o „mare narațiune“ de felul celei caracteristice idealismului german. Foamea de obiecte a colecționarului îl plasează pe acesta în afara oricărei reprezentări ideale, „metafizice“, suprapuse materialității, precum și în afara fascinației fetișului mărfii. El însuși colecționar, Benjamin preia o serie de gesturi descrise mai sus și le asumă din nou ca
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
aceea a simbolistului elvețian, Arnold Böcklin și a secesionistului Franz von Stück, ultimul abordând o tematică decadentă. Naturalismul lui Zola, respectiv realismul lui Courbet, corespondentul său în pictură, sunt respinse ca prozaice, istoriste, mercantile, în vederea înlocuirii lor cu un nou idealism. Argumentul pictorului devine cu atât mai interesant cu cât sugerează o schimbare de gust nu la nivelul unui eșantion elitist, ci al unui public definit printr-o umanitate generică, rezultată probabil din laboratorul modernității europene. "Omul de azi e sătul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pierdut, de acuzația de monstruozitate și brutalitate. Tabloul nu are nimic monstruos, cuplul damnat Adam și Eva întoarce spatele Paradisului la porțile căruia veghează un înger înarmat. Cele două trăsături, mai ales prima, introduc în scenă decadentismul cel puțin tematic. Idealismul în pictură are ca reper o nouă modalitate de reprezentare sensibilă a ideii, păstrând ceva din dimensiunea abstractă, imaterială a ei. Stück este elogiat pentru "o imaginație fantastică à la Edgar Poe"3. Asociația nu este nicidecum accidentală, de la început
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pildă. Arta lui Moreau ar fi una intelectuală, idealistă și ezoterică, deschisă unei hermeneutici adecvate, presupunând un anumit estetism ermetizat. Anecdotica și alegorismul se văd înlocuite de simbol, ideismul pe care-l solicita Albert Aurier artei simboliste se conjugă cu idealismul și intelectualismul, tranzitivitatea cu ermetismul, banalul cu misterul. În stilul criticii poetice care l-a consacrat, Karnabatt trece în revistă caracterele unei mutații de proporții, pe care o suportă convențiile picturii academice, având ca rezultat o artă simbolistă. "În locul anecdotei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simboliști germani aflați la confluența cu romantismul. Caracterul simbolist al artei lui Ștefan Popescu rezidă din ciocnirea celor două registre. Pe de altă parte, nu trebuie uitat că acesta se formează într-un mediu socialist care cocheta cu un anumit idealism și cu simbolismul înțeles adesea în latura sa avangardistă, complicitate încărcată de ambiguitate. Deși realizează o încadrare corectă, utilizând ca repere pentru decorativismul cu note "romantice" al lui Ștefan Popescu pe Moreau și Böcklin, Paul Constantinescu consideră această influență drept
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
relevă caracterul subiacent mitologic sau folcloric al unei compoziții precum Muzica. Expoziția deschisă la Sala Ateneului durează din 19 noiembrie până pe 20 decembrie, iar pictorul expune 85 de lucrări. Criticul face un portret al artistului la tinerețe elogiindu-l pentru idealismul său, constantă a virtuților emblematice ale noii generații, care se transferă uneori și artei ei. Remarcă patru ipostaze ale unei picturi cu un castel breton, intitulate " Palatul alb", în jurul căreia criticul compune o lume adecvată de frunți gânditoare înclinate spre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o imaginație debordantă. Însă nu totdeauna izolarea în turnul de fildeș rămâne unica posibilitate. Spre exemplu, implicarea lui Eminescu în viața politică a societății, prin intermediul publicisticii sale extrem de virulente, indică o altă trăsătură a acestui erou: vizionarismul său și reflectarea idealismului în propuneri de coloratură utopică, dar adecvate sensibilității romantice pe portativul ideologic al gândirii conservatoare. Ștefan Petică, Traian Demetrescu cultivă un socialism utopic, Alexandru Bogdan- Pitești cochetează cu anarhismul, fapt care-i și aduce expulzarea definitivă din Franța. Se impune
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sale. VIII.2. Ștefan Luchian între secesionism și impresionism După cel de-al Doilea Război Mondial, critica îl recuperează pe Luchian și pe o serie de alți pictori, sub semnul realismului și tematicii sociale, în dispută cu diferite forme de idealism, minimalizând, sau chiar făcând abstracție de influența pe care o are asupra pictorului perioada müncheneză, unde artistul face cunoștiință cu Jugendstil-ul, care marchează o perioadă a creației sale, ca ulterior să disemineze în elemente disparate, ocazionale. Putem lua în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-a, înființată pe 14 iulie 1889 la Paris. Noua societate a fost deja acuzată că este nepatriotică, pentru că a fost înregistrat cuvântul internațional în statutele ei, referitor la expoziția de pictură". Conferențiarul subliniase ideea că orientarea societarilor este una "idealistă" "Idealismul în artă este drapelul nostru" și nicidecum revoluționară, așa cum avea să lase impresia drapelul roșu arborat de membrii societății la prima expoziție. Expoziția internațională a societății este deschisă pe 26 februarie 1898 la hotelul "Union" cu 156 de lucrări, dintre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a IX-a Expoziție internațională de arte frumoase din München. Expozițiile vor ilustra mai multe direcții, simbolistă, decorativistă în sensul neobizantinismului sau Art Nouveau-ului, și Secession-ului, impresionistă și postimpresionistă. Aceste direcții nu pot fi reduse maniheist la realism și idealism, chiar dacă, spre deosebire de idilismul estetizant, arcadic, cu note simboliste al lui Loghi, Verona, Strâmbu și Vermont, vor interveni prin contrast ilustrările "realiste" cu priză la social și la eveniment; spre exemplu, reprezentarea Răscoalei din 1907 la Octav Băncilă. Pe un ton
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Europa, dezlănțuind un infern de foc și metal, de gaze asfixiante, pustiind cîmpiile, distrugînd orașele, aruncînd în aer populațiile civile. Războiului-Suicid, căruia îi pune capăt nu Revoluția rusă, ci intervenția americană, îi succede o Pace în care se amestecă haotic idealismul și cinismul, dreptul învingătorului și dreptul popoarelor, dezechilibrele ucigătoare și reechilibrările explozive. Europa va ieși din ororile războiului și din absurditățile păcii nu domolită, ci convulsivă. Subordonarea statului-națiune față de partidul unic va da naștere totalitarismului în URSS, în Italia, și
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
lucrări de întrajutorare 28 etc. Echivalența între naționalismul extrem și românism se face în aceeași manieră ca în discursul legionar, cu referințe istorice și simbolice 29. Noua Dreaptă oferă publicului său ceea ce lipsește PRM și PNG: un aer proaspăt, de idealism, departe de scandalurile politicii autohtone; o structură informală, flexibilă; o mobilizare a tinerilor care de această dată fac parte din electoratul cultivat, cu educație superioară (acea nișă de neatins pentru Becali și Vadim). Astfel, plaja de susținători ai extremei drepte
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]