13,415 matches
-
și respectul de sine ale unei societăți lucide, a conducerii sale prezumptiv responsabile. Pînă și sovieticii - cer iertare pentru acest blasfemic termen de comparație! - își cinsteau scriitorii, artiștii, savanții, e adevărat că, în zdrobitoarea majoritate a cazurilor, în schimbul unei adeziuni ideologice, în-tr-o manieră însă ce proba, fie și într-o zonă distorsionată, alienată, nevoia proprie oricărei civilizații de a-și recunoaște și susține structura intelectuală. Or ce se petrece în proaspăta noastră, atît de prosperă pentru unii, democratură? Reflectoarele viclean orientate
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
comunist l-a tratat cu toate onorurile pe marele scriitor, aproape septuagenar în momentul introducerii cenzurii și a realismului socialist. Autorul Luminii vine de la răsărit s-a numărat printre puținii intelectuali importanți care n-au suferit din cauza rigorilor politice și ideologice. Din contra, el a profitat, și material, și moral, de pe urma lor. Operele publicate de Sadoveanu după război sînt, cu excepția unei povestiri din volumul Fantezii răsăritene (scrisă, totuși, înainte) și a romanului Nicoară Potcoavă, lipsite de orice valoare. Au fost, cu
Sadoveanu, azi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15808_a_17133]
-
sînt deocamdată mai tăcute ca lebăda. Inițiativa redatorilor Provinciei este bine venită. Articolele semnate de Bakk Miklos, Traian Ștef, Gabriel Andreescu, Borbély Zsolt Attila, Kántor Zoltán, Al. Cistelecan, Molnár Gustáv, Daniel Vighi și Ovidiu Pecican sînt foarte interesantă, veritabilă confruntare ideologică pe o temă de actualitate. Doar COTIDIANUL (din 8 mai) se referă la dezbatere, reluînd o parte din contribuții. Poate că pînă ce Revista revistelor va ajunge la tipar vor mai apărea ecouri. Ar fi de dorit. Cronicarul se mărginește
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16151_a_17476]
-
ce Revista revistelor va ajunge la tipar vor mai apărea ecouri. Ar fi de dorit. Cronicarul se mărginește să semnaleze chestiunea. Rezumatul cel mai exact al confruntării îl face Bakk Miklos: "...Modernitatea a dublat relația noastră interpretativă - și în consecință ideologică - cu națiunea ca o comunitate avînd rădăcini care se întind pînă departe. Ea a generat confruntarea între două idei: aceea a asocierii alese pe deplin conștient și voluntar, a cărei moralitate constă (tocmai) în libertatea aderării, și aceea a comunității
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16151_a_17476]
-
sau antipolitică." Și totuși! Studiul încearcă să demonstreze că în 19 trandafiri există un astfel de cifru, și anume o dată, 23 august 1944, neexprimată niciodată ca atare în textul povestirii lui M. Eliade, așadar ascunsă, dar extrem de importantă ca semnificație ideologică, morală, literară, pentru personaje și pentru mersul acțiunii. M. Eliade însuși l-a lăsat pe M.C. să creadă în existența calendarului ascuns, după ce, cu decenii în urmă, o lectură mai veche a lui M.C. a ignorat cu desăvîrșire posibila iradiație
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16182_a_17507]
-
grotești prin care a trecut creația literară la noi după cel de-al doilea război mondial din cauza încercărilor autorităților de-a o folosi ca mijloc de propagandă, ca și ingenioasele forme de disimulare utilizate de scriitori pentru a supraviețui terorii ideologice sunt înregistrate accidental și superficial de istoricul literar. Mulți scriitori din această epocă au - așa cum apar în cartea lui Dumitru Micu - aerul unor oameni fericiți și fără griji. La toate acestea se adaugă comprimarea, în 15 pagini finale, din 384
UN SISIF AL ISTORIEI LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16186_a_17511]
-
o facă totdeauna. Ar mai fi de precizat un lucru: dacă regimurile democratice din Occident (care nu erau neapărat, toate, de dreapta) i-au supravegheat, la un moment dat, pe intelectualii de stînga, ele n-au procedat așa din rațiuni ideologice, fiindcă, de exemplu, ar fi considerat că dreapta e bună, iar stînga e rea. Rațiunile țineau de siguranța națională. Stînga a fost însă mereu prada ușoară a propagandei comuniste. O carte cum e aceea a lui Koch (care nu i-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16199_a_17524]
-
să făptuiască așa-numita "materialitate a istoriei" - deconstructivismul nu caută să descopere literaturitatea unui text, ci literaturitatea limbajului, prin literaturitate înțelegîndu-se structura, dar și capacitate performatoare, vitalitate, trecere aproape insesizabila a cuvintelor în fapte. În vreme ce pentru o critică sociologizanta sau ideologică, literatura reflectă fenomene exterioare de fapt ei, pentru deconstructivism ea le modelează. Altfel spus: Hillis Miller nu contestă relevanță literaturii în chestiuni mai generale precum istorie, societate, sau identitate, numai că premisa lui și a metodei pe care o reprezintă
Deconstructivismul - un nod de legătură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16217_a_17542]
-
tocmai această comuniune tainică cu Pămîntul-mamă, cu ființa telurică primordială, al cărei răsuflet dă farmec naturii". AL. Cistelecan își îngăduie a cîrti împotriva acestui "clișeu" ce pare a avea atributul evidenței: ""Legarea de glie" e, însă, la Pillat, un pact ideologic, nu și un racord cu pămîntul ca entitate imaginativă, ca principiu imaginant și structurant al viziunii. Pămîntul său e mai curînd dogmatic decît spontan, cultivat printr-un demers strîns al ideologiei și rareori el este, în substanța sa, o centrală
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
de vedere, Al. Cistelecan se adresează nivelelor "pulsatile", "sub-ideologice" "sub-ideatice" și "sub-formale" ale textului. Delicios detectivistic, d-sa declară: "Curiozitatea ne mînă să vedem dacă imaginația spontană (nu cea comandată) a poetului vine să umple și să susțină acest cadru ideologic și simbolic, ori dimpotrivă, îl contrastează". O "curiozitate" oarecum retorică, deoarece planul de acțiune e prestabilit, vizînd demolarea "stereotipiei interpretative" bazate pe teluric. Cele mai interesante eforturi ale exegetului de a-și valida opinia sînt cele ce rezultă dintr-un
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
lui Al. Cistelecan, se cade a menționa cooperarea, în cadrul său, a două registre. Unul este grav-speculativ, abstras și extatic, fragil în elevația sa, ușor prețios în conceptualismul său baroc, care introduce sintagme precum "oceanificarea cosmosului", "acvificarea cerului", "apa conceptuală", "apa ideologică", "teologia apei", "timpul acvatic", "acvificarea formei", "apă paradisiacă" etc. E un etaj al contemplației, etajul de sus, de unde se vede infinitul. Situîndu-se la acest nivel, exegetul, își creează, spre a-l parafraza, un centru de comandă vizionară al întreprinderii d-
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
și pe genuri. Abia în timpul din urmă, lectura postmodernă a literaturii a readus în discuție și alte criterii, unele abandonate în trecut, altele noi, și a retrezit interesul pentru periodizarea istoriei literaturii. În plus, au dispărut anumite reticențe de natură ideologică, vinovate și ele de raritatea istoriilor literare (ca să nu zic absența) în anii comunismului. La acestea, trebuie adăugată o modificare de perspectivă: îndepărtarea de anumite fenomene creează acel efect de masificare și stilizare de care vorbea T. Vianu capabil să
Periodizări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16267_a_17592]
-
grupul și-a propus, prin expresii diferite - de la pictură la instalație - și din perspective diferite, să iasă din crisparea strictă a limbajului și din dogma ceva mai largă a tot felul de propoziții tabuizate și de materiale sanctificate prin decrete ideologice și prin liturghii propagandistice. Unul dintre expozanți, să-i zicem Gelu, pentru că oricum nu contează, a realizat, de exemplu, o compoziție cu bustul lui Eminescu pe fundalul tricolorului, iar pe brațul sacru din imagine a tatuat, evident tautologic, așa cum se
Victimele tricolorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16262_a_17587]
-
aveți și o solidă pregătire muzicală. Cum ați folosit în poezie această pasiune pentru muzică? Ca și poezia pentru copii, muzica a însemnat pentru mine un refugiu în "obsedantul deceniu", întrucât notele păreau a scăpa de tutela politicii și a ideologicului, "do major", de exemplu, putea însemna și "trăiască", și "jos tirania"... Ce-i drept, și în acest domeniu s-au găsit "îndrumători" care să desfigureze stilistic creația, impunând un tonalism primitiv, obligativitatea inflexiunilor folclorice etc. Despre refugiul în literatura pentru
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
mai sistematic la limba rusă. Marginalizată și supusă programatic unor distorsiuni care vizau păstrarea și exacerbarea caracteristicilor regionale, varianta cultă a limbii române din Basarabia s-a îndepărtat de varianta literară comună, folosită ca limbă oficială pe teritoriul României. Țelul ideologic subiacent acestui proces l-a reprezentat șubrezirea temeiului lingvistic al sentimentului etnic și al conștiinței apartenenței naționale a populației românești din ținuturile de dincolo de Prut. Acest proces de involuție a fost întrerupt de cursul istoric declanșat de evenimentele politice de după
Româna de dincolo de hotare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16247_a_17572]
-
realitate este vorba, așa cum am arătat de nenumărate ori, exclusiv de faza ultimă a creației și biografiei marilor scriitori pe care îi numiți, ca și a altora cîțiva (T. Arghezi, Camil Petrescu, Tudor Vianu), fază circumscrisă, din păcate, unor compromisuri ideologice. Compromisuri incontestabile, pe care n-are rost a le ocoli ori "justifica" într-o manieră stîngace, dintr-o pietate greșit înțeleasă ori în baza unui discurs inerțial. Ele trădează o deficiență morală, transpusă în texte de circumstanță, propagandistice, componentă a
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
ori materie, mai multe manuale, G.C. iarăși n-are habar. Nostalgia diavolului unic de care suferă G.C. nu poate fi ușor explicată. Prozatorul G.C. era considerat o promisiune a generației '80, el fiind un an încă tînăr, negrevat de moșteniri ideologice funeste. Cît din această promisiune a devenit certitudine, asta nu este o problemă a Cronicarului, ci a criticilor literari. Cronicarului i se pare de aceea mai nimerit, lăsîndu-l pe diavol în plata cui se cade, să se gîndească la explicații
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16306_a_17631]
-
explicită și chiar enunțată programatic, pe jumătate ușor de citit în chiar discursul expozițional, privește în esență confirmarea ideii de continuitate și a coerenței proiectului personal. Acest tip de atitudine este simultan unul de natură artistică și unul de natură ideologică. În condițiile unei enorme democratizări a limbajelor, ale profundelor modificări de interese în spațiul simbolic și ale diversificării comenzilor și a resurselor de finanțare, artistul și opera lui au devenit acum cu totul altceva decît în urmă cu treizeci de
Tradimensione la Roma by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16339_a_17664]
-
lîngă datele sale ereditare, pe lîngă acea ,,presiune originară" a dublei tentații Orient -Occident, pictura de șevalet din România a suportat și succesive ,,presiuni de context", acele intervenții brutale născute din convulsiile istoriei mici și din bovarismele pseudoteologale de natură ideologică și politică. Generații la rînd, începînd cu acelea interbelice și sfîrșind cu cele născute în deceniile 6-7, și-au tot modificat percepțiile și retorica în funcție de agresivitatea sau de toleranța cenzurii, de formele pe care le-a îmbrăcat intervenția directă a
Tradimensione la Roma by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16339_a_17664]
-
numi-o Kurt Lewin), urmînd a fi reinterpretată în cadrul aparatului legitimator al noii realități (respectiv "schimbarea" și "reînghețarea"). În cîmpul literar, un astfel de operator al aparatului de legitimare este "valorificarea critică a moștenirii literare", care constă într-o lectură ideologică a patrimoniului literar și a comportamentului socio-politic al autorilor cu intenția de a-i repudia sau a le deturna sensul creației/ vieții lor și a-i introduce selectiv ("opere alese" ideologic) în noul canon. Este o cenzură à rebours, care
Scriitorul, personajul și socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16328_a_17653]
-
critică a moștenirii literare", care constă într-o lectură ideologică a patrimoniului literar și a comportamentului socio-politic al autorilor cu intenția de a-i repudia sau a le deturna sensul creației/ vieții lor și a-i introduce selectiv ("opere alese" ideologic) în noul canon. Este o cenzură à rebours, care gestionează vizibilitatea socială pe de o parte prin încarcerarea operelor în fonduri secrete (după ce se procedase o vreme la topirea cărților), reeditarea preferențială și selectivă, iar, pe de altă parte, prin
Scriitorul, personajul și socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16328_a_17653]
-
în afara unor interese și tendințe înguste de grup, de trib, etnie, etc. care vin în contradicție cu cele general umane, el se transformă într-o rotiță a imbecilității (uneori și a cruzimii) colective. Faptul că au existat atîtea mari mișcări ideologice care au reușit cu ușurință să domine mințile unor largi categorii sociale, inclusiv ale intelectualilor, se explică cel puțin în parte prin această miopie și abdicare a inteligențelor, care a avut și poate încă să mai aibă consecințe din cele
Abdicarea inteligențelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16347_a_17672]
-
stringente ale prezentului în general (a fost o partizană inteligentă și nuanțată a mișcării feministe italiene), și ale literaturii în special. De la debut și până acum, fără a se eclipsa, așadar, din viața jurnalistică sau a se izola de frământările ideologice ale intelectualității italiene, Dacia Maraini a mai publicat alte treisprezece romane: L'età del malessere (Vârsta neliniștii) - premiul internațional al editorilor, Formentor, A memoria (Din memorie), Mio marito (Soțul meu), Memorie di una ladra (Memoriile unei hoațe), Lettere a Marina
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
participat la multe întruniri, am făcut parte din "grupurile de autoconștiință", din grupurile care se ocupau de analiza istorică, din grupurile de teatru, din cele politice. Dar atunci când feminismul a devenit un partid, ceea ce uneori s-a întâmplat, un sistem ideologic, un sistem de intoleranță, atunci întotdeauna am rupt-o la fugă. Pentru că nu-mi plac ideologiile, nu-mi plac mănăstirile, nu-mi plac toate locurile în care se stabilește că adevărul e unul singur, și că toți cei care nu
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
în urma unui accident cerebral, la numai 54 de ani, lăsînd un gol imens în peisajul liricii românești. Vîrstele liricii sale sînt, cum se știe, trei: cea dintîi parnasiano-simbolistă, cea de-a doua tradiționalist - chtonică (cînd a fost și colaboratorul neafiliat ideologic al Gândirii) și cea neoclasică de la sfîrșit. Esențială, sub raport poetic, a rămas lirica sa chtonică, în spațiul căreia credea că va rămîne pentru totdeauna (de aceea, în 1932, în ale sale vestite Mărturisiri și a repudiat ferm creația sa
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]