1,300 matches
-
afectivă. Nu întâmplător, chiar în momentul când Andrei încearcă să-și găsească liniștea sufletească pe malul unui lac din împrejurimi, de pe oglinda apei coboară Marta (în altă variantă, Yvette-Lisette), femeie cunoscută înainte de Mab și de care se despărțise după o idilă platonică, speriat de dorința imperioasă a fetei de a-și sacrifica fecioria în noaptea unei nunți cât mai apropiate. Văzându-l nehotărât, Marta își pierde răbdarea și dă buzna într-o seară la el în cameră cu gândul de a
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mincinoase. În final, Diomo aduce lui Lulù vestea că aventurile ei ajunseseră să fie cunoscute de toată lumea, inclusiv de Andrei, și îi propune să plece împreună în străinătate, reputația femeii ("dama de la hotel Astoria") fiind definitiv compromisă. Realist, "grecul" sancționează idila dintre cei doi îndrăgostiți care nu făceau decât să se înșele unul pe celălalt. Resemnată, Lulù se pregătește de plecare. Aceasta este povestea, căreia Lovinescu îi adaugă la ediția din 1929 (ca un preambul la ciclurile romanești din deceniul al
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
volatiliză. Secretul său nu va fi cunoscut niciodată. VRĂJITOAREA Bătrânul prinț având relații extraconjugale, cu o femeie dintr-un sat de la poalele munților, i-se născu o fetiță. Satul a rămas necunoscut pentru veșnicie. Nedorind să se afle despre această idilă a sa, prințul a dus femeia cu copila în cealaltă parte a țării, dându-le în grija unui păstor bogat, plătindu-l cu bani grei. Copila creștea văzând cu ochii. Mama și păstorul care acum îi era tată, o iubeau
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
dragoste confundă unii jarul cu cenușa. Iubește, dacă vrei să reziști în zona sublimului. Bărbații cărunți se uită la femeile frumoase precum infirmii spre Everest. Dragostea îl poate face și pe olog să uite cârjele pe bancă în parc. În idilele întâmplătoare, bărbații sunt atât de grăbiți, de parcă ar suferi de grave deranjamente stomacale. Ca orice comoară, femeia este greu de păzit. Firesc ar fi ca salvarea să ne vină de la iubire. Pentru că ea ne-a exmatriculat din Rai. Iubirile mari
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Căsătoria pare o derivă necesară după zburdălniciile juvenile. S-a îndrăgostit de gropițele ei din obraji. Dar a luat în căsătorie toată fata. Îndrăgostiții se consideră scăpați de sub cenzura timpului. Iubirea toarnă elixir și în clipele cândva banale. Într-o idilă, fiecare vine cu dezamăgirile sentimentale anterioare. Ecologia iubirii a fost întotdeauna mai mult o nostalgie. Ca și iubirea, arta trebuie trăită, nu povestită. Incalificabil! Practicăm iubirea fără să-i cunoaștem definiția. Absența iubirii garantează cenușiul vieții. Cel mai exact diagnostic
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de cocor care nu poate pleca în țările calde. Creația înseamnă ferment generator de inedit. După acordarea premiilor literare, se dezlănțuie canonada frustraților. Sunt incinerate cărțile periculoase epocii. Niciodată - cele mediocre. Marii artiști sunt bântuiți de obsesii, nu doar de idile. Altădată numai poeții boemi aveau aspect de boschetari. Acum... Arta ne - ar putea înnobila măcar o parte din timpul risipit. Nu - i accept pe toți oniricii. Unii parcă au mâncat găini zăpăcite. Mă tem că drumul de la Bach spre manele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
gândindu-ne la noi, Îmbrăcați într-o spumoasă idee nebună, Ce ar fi să rămânem împreună? Ce ar fi să spunem un DA mare iubirii? Ce ar fi, așa necunoscuți, să ne ținem de mână, Doi străini îmbrățișați de o idilă străbună, Poate ne știm de mult, dar noi nu ne amintim, Poate de mult, de mult noi ne iubim, Poate Dumnezeu așa a vrut sa fim, Poate există un destină. E așa frumos ca să visezi iubirea, Zi de zi o
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
în două emisfere despărțite de corpul calos al Dâmboviței, aveam în sfârșit un București al meu, un oraș personal, pe măsura mea, în al cărui centru nu mai erau nici mama, nici amanta, ci eu însumi, scriitorul care genera orașul. Idila mea cu acesta a fost idila mea cu iluzia poeziei. Eram singur ca un câine, hoinăream jigărit câte o vară întreagă, halucinând, prin fața Continentalului și Palatului Telefoanelor, pe la Athenee Palace și prin față la Cinema Patria, făcând imagini peste imagini
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
calos al Dâmboviței, aveam în sfârșit un București al meu, un oraș personal, pe măsura mea, în al cărui centru nu mai erau nici mama, nici amanta, ci eu însumi, scriitorul care genera orașul. Idila mea cu acesta a fost idila mea cu iluzia poeziei. Eram singur ca un câine, hoinăream jigărit câte o vară întreagă, halucinând, prin fața Continentalului și Palatului Telefoanelor, pe la Athenee Palace și prin față la Cinema Patria, făcând imagini peste imagini, jubilând și aplecîndu-mă în vântul de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de nevoia de a cântări din ochi o încărcătură, a măsura un client, a tria mărfurile la prima vedere. Ca și cum un minim de bunăstare ar fi fost necesar pentru fericirea de a vedea, plăcere întru totul domestică, la fel de îndepărtată de idilă și de tragedie. Această repatriere a infinitului, această domesticire a imaginarului, iată reușite pe care le-a făcut posibile întâlnirea între individualitățile libere și un început de siguranță colectivă. Apărut la flamanzi (belgienii de azi), peisajul s-a dezvoltat în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
întrunire amicală de scriitori pentru a demonstra ușurința cu care Bolintineanu putea compune șiruri nesfârșite de versuri pe teme istorice. În sfârșit, mai puțin înveninate și mai bine realizate artistic sunt cele câteva poezii în care-l pastisează pe Coșbuc (Idilă), pe Alecsandri (În gondolă, Tricolorul) sau pe Eminescu și eminescianismul (Elegie, Steaua). Esențial însă de reținut, este că parodiile constituie în ansamblul operei caragialiene manifestări ale libertății creatoare, ale spiritului de frondă impulsionat de o conștiință estetică subordonată unui cert
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și nebănuita ei "virilitate" care-l vlăguiește pe Prichindel. Sub învelișul incontestabil de onorabil al fantasticului de tip folcloric, textul caragialian dezvăluie o surprinzătoare scenă erotică 82, perfect camuflată prin metafora călătoriei nocturne, echivalenta mult mai subtilă a acrobațiilor din idila lui Stamate. Fragmentul următor este elocvent în acest sens: Baba, adică fata de-mpărat, or zâna, cum poftiți, era departe cu Prichindel. Alerga ușor ca vântul de parcă n-atingea pământul; îi zbura pe dasupra capului lui Prichindel părul ei bălan
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
86 Un argument în sprijinul acestei ipoteze, mai precis, un indiciu legat de existența intenției care justifică termenul de parodie în acest sens, poate fi descoperit într-o scrisoare în care Urmuz își exprima nu doar deziluzia legată de respectiva idilă nefructificată, ci și o perspectivă denigratoare asupra iubirii, demascată și demonetizată ca simplu pretext pentru efuziuni literare: "cred că amorul pur, ideal... rămâne un simplu deziderat, o aspirație fără obiect concret și definitiv, admirabil pretext și mare nerv pentru realizarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
e de frică! -Capra-i pentru...săritură! SCUZE SLAVE Scuze! Prietene ...latin: Nu prea-i adevăr în vin! Vinu-i slab, iar eu cred că, Adevăr mai mult e-n...vodcă! VIS UTOPIC Undeva, într-o cireadă, Vrând viței normal-să ,,facă", O idilă se înnoadă: Bou bătrân c-o stearpă vacă! UNUI PESCAR EPITAF Pe sub frunzele de plaur, Ai pus plase pân-acum; Scumpul ,,peștișor de aur", S-a prins azi, în mod postum ! EVRIKA! Cine m-a pus să mă-ntrec, Ca-notând
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
De un sort, Din ....import! Din Vest aduseseră...fițe, Le crescuseră...apetisante cornițe, Văzându-se peste-atâta ciopor, Ca un adevărat berbec senior, Nu putea sta...degeaba, Iubăreț, și-a făcut cu răspundere...treaba, Cheltuind tinerețe și bani, Mergând din idilă n...idilă, Negândind ce va fi ...peste ani, Ca un berbec De...prăsilă, Zevzec! N-a prevăzut că mâine-poimâine, V-a avea nevoie de casă și... pâine! În ghiftuială berbecu-trăia, în huzur, Cu umbră, mâncare și oi împrejur; Și...cum
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
sort, Din ....import! Din Vest aduseseră...fițe, Le crescuseră...apetisante cornițe, Văzându-se peste-atâta ciopor, Ca un adevărat berbec senior, Nu putea sta...degeaba, Iubăreț, și-a făcut cu răspundere...treaba, Cheltuind tinerețe și bani, Mergând din idilă n...idilă, Negândind ce va fi ...peste ani, Ca un berbec De...prăsilă, Zevzec! N-a prevăzut că mâine-poimâine, V-a avea nevoie de casă și... pâine! În ghiftuială berbecu-trăia, în huzur, Cu umbră, mâncare și oi împrejur; Și...cum adesea adevărul
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
și... pâine! În ghiftuială berbecu-trăia, în huzur, Cu umbră, mâncare și oi împrejur; Și...cum adesea adevărul e...dur: După un număr de ani și de zile, De cât a băut și-a mâncat, Atât de mult s-a-ngrășat! Încât de idile, Ca un...batal a...uitat ! Falnicul berbec de alt'dat, Netrăind cumpătat, Deveni gras și foarte umflat; Doarme prea mult, meditează, Pe unde apucă-înoptează, Viața? Nu-l prea...interesează; A ajuns -mi-e milă că spun Pe deasupra la toate, De nimic
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Teoretic, știa cum e treaba, Dar avea un principiu azi demodat De la părinții părinților lui, Din îmbătrânitul sat, De Istorie așezat, Lângă Vaslui: După ce te-ai cununat Abia ai mușcat Din ,,măr"! Și-l mănânci tot! Altminteri te considerăm idiot ! Idila șuie s-a terminat, La modul nu tocmai ciudat; Codana școlită a plecat Spre...,,lumea bună", Și după un an, poate-o lună, A văzut-o timidul băiat, La plajă, în bar, pe terase La brațul mai multor...golani, Iar
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
în pelerinaj în fiecare an pentru a omagia zeii ce s-au întrunit pe acest platou ca să creeze soarele și luna. "Al cincilea soare" ar fi strălucit prima oară aici... Soarele care încălzește acum piatra și șopârlele, ca într-o idilă arheologică... Săpăturile sunt departe de a fi terminate. Pe măsură ce avansează, sunt descoperite alte edificii, fundații de temple, palate sacerdotale, coloane sculptate, fragmente de fresce, obiecte de ceramică, de os, măști funerare din piatră. Unii cred că Teotihuacanul a fost abandonat
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
într-o zi o revistă - pentru că o făcea pe Lisa să se simtă ca Maica Tereza. Dar, pentru moment, Trix avea alte idei în cap. Tipul cu peștii fusese dat afară, pentru a-i face loc lui Kelvin, și o idilă de birou era pe cale să înceapă. Acesta era un „secret“. Când ușile liftului se deschiseră, Lisa îi dădu un cot lui Ashling și spuse ascuțit: — Ia uite cine e aici! Era Clodagh, care părea foarte emoționată. —Ce vrea? întrebă Lisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mult îmi doresc ca zvonul legat de Johnny Vogel să fie adevărat. Departamentul Arestări mi-ar fi adus faimă în zonă ca polițist. Departamentul Arestări ar fi însemnat să port haine normale, dar fără costum și cravată, ar fi însemnat idile amoroase și un număr de kilometri per diem parcurși într-o mașină fără însemnele poliției. Cei de la Arestări urmăreau indivizi cu adevărat periculoși, nu bețivani gălăgioși și labagii exhibiționiști din fața stabilimentului Midnight Mission. Departamentul Arestări însemna să lucrezi în biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Uneori Își deschidea inima și povestea În fața soției și a prietenilor despre propriile sale cuceriri. Vorbea cu voioșie, cu bun-simț, fără să-și bată joc de iubitele lui, fără să le divulge identitatea și fără să se laude, expunând desfășurarea idilei cu umor și nostalgie, ca un om care știa deja de mult cât de amestecate Între ele sunt iubirea și ridicolul. Cât de dependenți de regulile fixe ale ritualului sunt atât victima, cât și seducătorul; cât de copilărească era dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
altă parte - mi-e jenă să-ți spun asta, dar simt că vreau să-ți povestesc absolut totul - cu opt ani În urmă, vara, m-am dus să stau trei săptămâni la verișoara mea din Amsterdam și am avut o idilă amețitoare cu un ofițer de securitate de la ambasadă, blond și prostănac, cu aproape douăzeci de ani mai tânăr decât mine. Un tip care s-a dovedit foarte curând a fi un idiot narcisist. Un adevărat armăsar În pat, dacă Înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
arcuire ușoară, un tremur, deși ea nu Înceta să vorbească, să se necăjească, să-și explice unde greșise, cum Îl făcuse pe Yeri să o deteste, cu ce păcătuise față de soțul și de copiii ei, mărturisind În Întuneric că În afară de idila de la Amsterdam mai avusese două aventuri, cu doi dintre prietenii lui, istorii stupide și neplăcute, dar care o făceau de fapt să merite din plin ceea ce i se Întâmplase. Între timp degetul său găsi ritmul corect, oftaturile ei Începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
înainta și înainta, chila tăia valurile și trasa o urmă dinspre pupă, care încremenea și se stingea, iar lacul rămânea ca un ochi închis cu reflexe lunecoase și apa întunecată. Nici constructorii de stâlpi nu mai erau constructori de stâlpi; idila podețului care ducea în larg la o platformă păzită de animale sălbatice, unde oamenii, despărțiți de uscat, se ocupau cu olăritul, țeseau și plăsmuiau unelte, fumul vetrei urca în slava Domnului, la cer, această idilă a fost spulberată de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]