1,191 matches
-
și în timp, nu-și mai păstrează acel caracter ingenuu... Și totuși această primă impresie pe care locurile natale ale lui Cioran mi-au lăsat-o, este de neșters în memorie. R.B.: Poate tocmai pentru a conserva această amintire "pitorească, idilică" a Rășinarilor, poate tocmai pentru a nu o deteriora, dar concomitent pentru a investiga în profunzime locurile, doriți să faceți o a doua călătorie într-acolo... nu ca invitată a unui colocviu, ci pur și simplu, particular... F.T.: Colocviul a
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
avut o copilărie fericită, Rășinarii au fost un paradis pentru el.V-ați simțit de altfel, la rîndu-vă, fericită la Rășinari, la Sibiu, în prima călătorie. Nu vă temeți că mergînd a doua oară într-acolo, toate aceste amintiri, aproape idilice, s-ar putea spulbera? F.T.: Într-un mod cu totul ciudat nu resimt deloc această teamă.Tot ceea ce s-ar putea întîmpla mai rău, ar fi ca ploaia să cadă în șuvoaie, fără întrerupere.Dar oamenii, oamenii pe care i-
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
tocmai această întîmplare m-a încîntat. Cred că dacă Cioran ar fi trăit întîmplarea, s-ar fi amuzat copios. Si mai cred că tocmai acest lucru îmi place: idila își are fisurile ei. Atunci cînd m-am referit la aspectul idilic al locurilor, nu m-am gîndit la caracterul armonios, perfect al lucrurilor, ci la autenticitatea lor, la pregnanța autenticității. Totul mi s-a părut autentic, chiar și fisurile... R.B.: Am putea îndrăzni chiar o paralelă, pornind de la fisurile statuii, de la
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
de familie, se știe, valoare majoră în societatea americană. Enid , mama, e bovarică, un rezervor nesfârșit de nevroze burgheze și idei prefabricate, obsedată de a-și vedea copiii realizați, viața conjugală armonioasă, căminul un paradis etc. Ceea ce-i cangrenează viața idilică sunt depresiile, realitatea care, deși refuzată cu obstinație, își cere zgomotos dreptul la cuvânt: copiii - departe de casa părintească, un soț bolnav de Parkinson și pradă demenței senile galopante, așadar, o povară greu de îndurat, o casă care se prăbușește
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
portretizat pe mulți dintre contemporanii săi de seamă. Din grafica lui strălucită, continuă să ne privească Delavrancea, Coșbuc, Șt. O. Iosif, Minulescu și, firește, Caragiale. Scrie dl Tătaru: "...Asemenea lui Caragiale, Iser ne apare ca un nesentimental, un adversar al idilicului și pitorescului căutat, un polemist și un spirit satiric, un artist care înfățișează figuri dramatice din lumea satului românesc [...], un observator lucid al realității, transsubstanțiată, în opera sa, iubirii esențiale, un pictor preocupat de natura umană, surprisă în tipicitate și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16042_a_17367]
-
sexului a devenit o formă de comerț, un indice consumist, adică o marcă a secolului incipient. în comparație cu expoziția non-stop a lubricității la care asistăm, amoralismul literelor interbelice nu ni se prezintă oare inocent, erotomania de odinioară nu ni se pare idilică? "Multe femei, poetese (îndrăznețe, de nu mai îndrăznețe decît bărbații) scriu Ťpoeme nerușinateť, versuri menstruale, orgasmice (Floarea }uțuianu, Marta Petreu, Ruxandra Cesereanu, Dora Pavel etc.), dar sînt și destui bărbați închinători ai Venerei - Ștefan Agopian, Emil Brumaru (...), Horia-Roman Patapievici (eseistul
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
care sunt obligați să iasă înfruntînd riscurile judecății publice pentru a salva fiecare pe dimensiunea lui lumea lui Who. Whovillul are ceva fragil și demodat, este și puțin caricatural, un oraș unde tehnica pare să fi rămas la o mecanică idilică de ceasornicar. Whovillul seamănă cu un patriarhal oraș de provincie, din care nu lipsește însă sarea și piperul unui individ punk, singurul dispus să-și afirme salutar diferența și să petreacă sărbătoarea centenialului în underground. La îndemnul primarului și în
Elefanții și particulele elementare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8408_a_9733]
-
Faulkner și Pynchon. în Mid-West-ul patriarhal și conservator, d-na Zarifopol-Illias a reușit, prin nenumărate eforturi și dăruire personală, să creeze un program de studii românești și să consolideze catedra de limba și cultura română. Casa ei, situată într-un idilic cartier al Bloomington-ului (oraș în care locuiesc, de altfel, mai mulți români celebri, între care Matei Călinescu, Virginia Zeani și Ciprian Foiaș) reprezintă, după cum spunea Sorin Antohi, care m-a premers cu câteva zile pe aceleași plaiuri, "o Românie ideală
Chibiț în Dupont Circle by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17136_a_18461]
-
și una și alta. Oricum recursul la memoria copilăriei pierdute este devastator pentru maturii de azi și el poate produce o stare de inconfort fiecăruia dintre noi. În descrierea paradisului copilăriei se simte din plin mîna poetei Mariana Codruț. Atmosfera idilică seamănă izbitor cu cea din celebrul poem eminescian Sara pe deal: Noaptea cobora încet, cotropind copacii încordați sub povara frunzișului și a fructelor, oamenii abia își mai zăreau unul altuia fețele și mîinile ducînd lingura la gură. Apoi toți se
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
americană asupra vieții ca o perpetuă provocare, ca un meci de box, cu solidaritățile cutumiare ale unei comunități sudate prin tradiții stricte, cu parfum victorian de comitat uitat de lume, cu o monotonie din care răzbate un izvor de poezie idilică. Dansul în arteziană, stropitul cu apă, micile trânte frățești fără finalitate, rostogolitul prin iarbă sunt perfect cadrabile cu acest gen de lirism pașnic. În mod cert, în seria unor Tarkovski, Bergman, Reygadas, Kim Ki-duk etc., Malick a reușit să realizeze
Noduri și semne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5171_a_6496]
-
Lovinescu ănnoitorul și unele opinii dogmatice. an schimb e relevat că "valoarea antitărănismului din Pași pe nisip stă nu atât an justificări teoretice cât an amplă operație critică pe textele sămănătoriștilor, când a ridiculizat fără drept de apel ăfalsitateaă și idilicul unei literaturi an afară realismului". Termenul final e desigur vetust și nepotrivit. Pentru că Lovinescu nu cerea respectarea canoanelor realismului, cât - prin idilism - carenta obiectivării. Iar Iorga n-ar avea deloc program (pentru că principiul național an artă e de când a apărut
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
aceea mai lesne de perceput. Contaminat de spiritul celei care scrie, România devine un loc în care oamenii țin unii la ceilalți, sînt devotați unor cauze nobile, dispuși să facă sacrificii, tenace și cu credința în Dumnezeu. O imagine profund idilica, dar de un idilism nu numai nesupărător, ci chiar înduioșător de-a dreptul, căci el reprezintă amprenta stilistica, dar și de gîndire, a unei ființe extrem de calde, demne, si curajoasă într-un fel care nu exclude timiditate, încrezătoare la limita
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
mei / ar fi văgăuni în care viperele năpîrlesc,/ mi-aș da foc blestemînd cu o mînă și cu cealaltă / aș stăvili amarul să nu-mi curgă-n blid" (Amintirea poetului). Avem a face astfel cu un final de ciclu. Satul idilic al lui Alecsandri, satul elegiac al sămănătoriștilor, satul metafizic al lui Blaga își încheie sub pana lui Ioan Alexandru periplul poetic prin figura satului catastrofic. În ciuda elanului său proaspăt, a vitalității elementare, pe cartea căreia părea a jura, autorul Vămilor
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
o poveste de dragoste s-a înfiripat între regizor și public. Tind să cred că de aici se trage soarta nedreaptă a ultimului său film: spectatorii, inclusiv cei mai avizați, devin dependenți de un astfel de lungmetraj, ușor de digerat, idilic, care le infuzează viața cu o porție mare de fantezie și apoi îi trimite afară din cinematograf cu instrumente adecvate pentru a depăși rutina zilnică. Amélie îți provoacă imaginația, dar apoi ți-o și satisface, iar publicul iese senin și
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
refacerea punților dintre cei plecați din România la sfîrșitul războiului (în special străini) și foștii lor prieteni sau urmașii lor, rămași în țară. Pe fundalul neutru al Elveției, în care civilizații și limbi diferite se întretaie, personajele evocă o lume idilică, în tușe groase, pasionate. Trecerea fetei prin Zürich, vacanța prelungită dinaintea confirmării diagnosticului (corespunzînd vacanței prelungite pe care a trăit-o mama ei în timpul bombardamentelor, cînd și-a pierdut ambii părinți) este o inițiere simbolică a româncei izolate de restul
Vis cu magnolii în iarnă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14996_a_16321]
-
nu ne lăsăm înșelați! Singură maladie spirituală pe care Noica și-o recunoaște este ahoretia, altfel spus, refuzul constant de a-și da determinații, de a-și construi întreaga viață pe acumulările experienței trăite, pe narcoza acțiunii oarbe. Totuși viziunea idilica a ahoreticului cu privire la adversitatea lumii, capacitatea să de a găsi o împlinire acolo unde viața vine cu înfrîngerile și golul ei, spun ceva despre acest donquijotism nerecunoscut al lui Noica. Așa de pildă, așezarea marginala în viață și în cultura
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
persoane iubite sau antipatizate, văzute cu simpatie sau cu răutate și sarcasm, un mare spectacol de trăiri intense și de idei. Dar să mă întorc la ce începusem să spun despre relația dintre critici și scriitori, de prea puține ori idilică, pentru că intervin mereu neînțelegeri între părți, mai totdeauna așteptând altceva una de la cealaltă. De aici supărările, dezacordul, dezamăgirile. Am mai citat aceste amare reflecții ale lui Pompiliu Constantinescu : „Niciun scriitor nu e mulțumit de niciun critic; fiecare vrea să-și
Scriitori și critici by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5903_a_7228]
-
și pe cei care, de bine, de rău, mai au o pâine pe masă. Ceea ce, în starea de disperare și dezumanizare în care se află nefericiții foști susținători ai lui Iliescu, li se pare a fi chiar Soluția. De la imaginea idilică a ciobănașului care doinea printre oi pe însoritul plai mioritic, ne-am transformat într-o nație de răzbunători. Un fel de Monte-Cristo în zdrențe, care-și închipuie că Vadim e abatele Faria. Din nefericire pentru ei, el e doar temnicerul
Monte-Cristo, varianta în zdrențe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13356_a_14681]
-
prin definiție, deschise, ele nu pot sta sub semnul unui happy-end decît cu riscul de a deveni foarte simpliste sau teziste. M-a surprins, de asemenea, deși poate în mică măsură, să descopăr naivitatea cu care Mc Closkey își reprezintă, idilic, universul feminin, drept un fel de republică compusă din surori și mame, în care relațiile umane se bazează exclusiv pe căldură și dăruire reciprocă. Într-un fel, Mc Closkey este precum emigrantul care, odată ce a pășit pe tărîmul noii sale
O cronică identitară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17132_a_18457]
-
această noapte este preotul/ chemat să rostească îndemnuri cîrpite/ la căpătîiul muribundului surd// o noapte asimetrică o noapte refuzată gloriei/ o noapte în care trecutul și viitorul meu/ dialoghează incoerent ca doi bețivi/ cu proteza dentară pierdută-n pahare" (Poem idilic). Se regăsește în atari versuri ceva din acel bacovian morb al insignifianței împotriva căruia s-a zis că nu e scăpare (un bacovianism informal, degajat, îl bîntuie, după cum au remarcat comentatorii, și pe părintele lui Mopete). Mai precis, o atmosferă
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
stilistice inoportune, nu caută o originalitate stridentă și are un aer de firesc atrăgător. Unul dintre punctele slabe ale romanului este modul în care Daniel Dragomirescu își construiește personajele. Acestea sunt puțin șlefuite, "bidimensionale", fără note individualizante remarcabile și prea idilic prezentate. Par cam multe pentru o scenă îngustă iar lumea în care se mișcă este ternă, lipsită de conflicte notabile, de asperități. Idiosincrasiile țăranilor sunt antrenate doar când vine vorba de diabolicul regim comunist. Aici se folosește un arsenal religios
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
sinucigașe se manifestă autonom față de lumea homerică dominată de valorile masculine războinice. Didona e precursoarea eroinelor moderne, de la Francesca da Rimini la Emma Bovary. Sub semnul ereziei vergiliene se plasează toată literatura europeană modernă fundată pe mitul feminin, de esență idilică și marcată de pierderea tragicului. Radu Petrescu oferă o definiție insolită a tragicului în care nu vede catastrofa eroilor conștienți de a fi depășit prin forța lor vitală o limită determinată de voința altor forțe care acționează asemenea lor, ca
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
mai vechiul rol colonial al omului alb civilizator pe scena Africii negre, - nu lipsită de interes această acuzație, întrucît o anumită frivolitate pare să-l conducă pe tînărul medic scoțian atît la mici aventuri ocazionale, cît și la o viziune idilică -, Idi Amin subliniază că atît el, cît și Uganda sunt reali. Despre ce realitate, însă, vorbește președintele? Așa cum o construiește europeanul civilizat alias Garrigan, Africa (Uganda) este o ficțiune precum era cu un secol și ceva înainte pentru expediționarii în
Un copil al secolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9856_a_11181]
-
se scurtează drumul românilor ce călătoresc dinspre sud-vestul țării spre Europa cu mai mult de-o sută de kilometri. în fine, a venit și ziua inaugurării oficiale. Strângeri de mână între premierii celor două țări, flori, felicitări, șampanie. Totul părea idilic, mai puțin construcția de pe teritoriul românesc. în timp ce ungurii făcuseră, cu exact aceleași sume provenind de la U.E., o adevărată bijuterie, un loc de care să-ți aduci aminte cu plăcere, românii au înalțat, de mântuială, un fel de baracă boită strident
Magul și ciomagul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16657_a_17982]
-
din cauza stigmatului de criminal de război al tatălui, iar fiul cel mare al lui Dumitru Trotir, partizan din Munții Mehedințiului, înnebunește în urma torturilor. Cele trei capitole ale cărții poartă același titlu, Amintiri din copilărie, atîta doar că nimic din tonul idilic al raiului juvenil humuleștean nu e de găsit în ele. Infanții din paginile de aici sunt odrasle chinuite în accepția seacă a termenului, dar detaliul semnificativ e că acestor ființe cu copilăria maltratată le datorăm în mare parte memoria actuală
Adversarul ancestral by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3372_a_4697]