1,026 matches
-
mai multe magazii și câteva dughene de tăbăcărie, cu aer Împuțit. Nimeri Într-o zonă labirintică, unde pereții caselor păreau că se amestecă. O umbră imensă căzu dintr-o dată deasupra lui. Se lipi brusc de un zid rece, perdeluit cu iederă. Șira spinării Îi fu străbătută de același tren de gheață, care-l bloca pe de-antregul. Înțelese În câteva clipe cât de aproape era de Câinele Negru. Una dintre labe se afla chiar În dreptul ochilor săi. Imensă, puternică, Înnegrită de un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
acesta Îi simțise prezența ori, pur si simplu, Îl evitase. Era totuși Îngrijorat că ceva se schimbase În atitudinea lui, În „jocul lor fascinant și periculos”, cum Îl numea el. Rămase o vreme cu privirea ruptă, ascultând foșnetul vag al iederii. Tristețea Îl răscoli dintr-o dată și o beznă rece i se revărsă Înspre marginile ființei. Vântul răcoros Îl făcu să tresară din acea somnolență Încordată. Amurgise de-a binelea, iar el știa acum că niciodată nu fusese atât de târziu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
libelulei. Era lipsită de viață. Preotul-călugăr a dus-o Într-un loc ferit, departe de ochii lumii (Începuse să-și schimbe culoarea, Învinețindu-se treptat). A ales grăbit un spațiu umbros, sub gardul Înalt, străjuit de plopi și acoperit cu iederă, pe care l-a aghezmuit bine. Apoi a Îngropat cu grijă și În mare secret ființa aceea ireală. Acolo, În locul acela, a crescut curând un trandafir albroziu, strălucitor, de o frumusețe nemaivăzută. Era un trandafir agățător, care s-a Întins
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
norilor, Unde v-ați dus? Șoptiri aeriane Pătrund din mal în mal Ș-a stelelor icoane Pre fiecare val. De ochii tăi cei plini de-amor Aminte mi-am adus. O stelelor, stelelor, Unde v-ați dus? {EminescuOpIV 399} Cum iedera se leagă De ramuri de stejar, Mi-a fost odată dragă Și dragă-mi este iar. De brațul tău cuprins cu dor Aminte mi-am adus. O brațelor, brațelor, Unde v-ați dus? {EminescuOpIV 400} CĂTRE MERCUR Horațiu, Ode, III
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ani, iar persanul era cu doar patru zile mai mic. Ei doi, judecați laolaltă, făceau cât jumătățile aceluiași fruct. Când venise, Omar îi plantase caiși și o salcie lângă iaz. Acum toți erau pomi cu coroană și doar labirintul de iederă se vedea ca o inimă sfârtecată de ulii în câmp: îți spunea despre cum îi mințiseră zilele, nopțile, anii și cum dincolo de speranță nu fusese nimic. Intraseră pe sub o boltă gătită cu buchete mari de verdeață și ieșiseră într-un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
După ce începuse măsurătorile, scriind pe pământ zvastici, sinusoide și semne, toți cei care se opreau la garaj ori intrau în bistrou bănuiau că o luase razna. Angajase mai mulți neghiobi și munceau cot la cot până când, la un asfințit, descărcară iedera. Erau tufe mari, cât un stat de om, de un verde închegat și întunecos. Le înfipse în amalgamul de linii, curbe și zvârcoliri, până ce o inimă albă apăru ca un miez în pâine, în mijlocul labirintului. Chiar acolo, în centru, ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Godun, când ajunsese aproape. — E un labirint, îl asigurase Omar, pariez că ai să te încurci încercând să îi dai de capăt! — E noapte, zic să facem asta în plină zi, ripostase gazda. Se dusese vestea de labirint. Labirintul de iederă sau „grădina arabului“ devenise un loc mai știut decât fuseseră vreodată benzinăria cu bistroul ei elegant ori spălătoria, garajul și câmpul întreg, cu Veterinara sosind pe cal. Prins între tunele și bolți și întortocheli vegetale, spațiul se lărgise de zeci
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
tuia lângă parapetul ce despărțea labirintul de lan și arbuștii rămâneau verzi și iarna. În încâlceala de fibre și frunze cu zimți începeau să se-adune fluturi, iar localul „La Homar & Godun“, care devenise „La Teroristu’“, acum devenea „Labirintul de iederă“. Veterinara, în șa, dispărea ca o fata morgana a câmpului. Omar o ducea cu privirea până departe, pe granița lanului mișcător, unde totdeauna părea că se termină lumea. Când i se pierdea cu totul din ochi, un tremur fierbinte îl
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a transmis cu multă fereală, când Omar ajunsese la Teheran, că Nooshin atârnase sub pod o după-amiază întreagă și că orfanii de la școala martirilor o strigau și o jeliseră până seara. Pentru a doua oară, în câmp, lângă labirintul de iederă apărură topometriștii. Prima dată veniseră pe zăpadă și picioroangele aparatelor lor lunecau pe crusta îngroșată a iazului înghețat ca lăboanțele unei lișițe caraghioase, ce nu știe decât mersul pe apă. Dar acum era vară, grâul îți ajungea pân’ la brâu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ca o ploaie pe timp de secetă. Era frânt. Își anulă orice întâlnire cu vreun client și se duse spre casă, dar nu se urcă în mansarda lui, nici nu se îndreptă înspre câmp, ci o luă către labirintul de iederă, ca și cum ar fi fost chemat. Ajutorul lui, care, la garaj, deretica o mașină pe rampă, îl văzu, dar se mulțumi să ridice din umeri. În definitiv, în ultimul timp erau atâția vizitatori care își petreceau ziua să se joace în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de-a v-ați ascunselea, încât nu-i mai păsa. Omar se-avântă ca un înotător într-un râu. În labirint era cald și, brusc, se simți ca mai demult, în deșert, când nu era vânt. Îi păru că și iedera, și arbuștii, ca și celelalte încrengături crescuseră alandala. „Ce uituc și nepriceput!“, se gândi. „Să mă bag aici fără să fi băut niciun strop de apă!“ Începu să grăbească pasul și se pomeni că aproape aleargă printre șerpuirile de lăstari
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ce am să cumpăr cu bani? Dar Omar vorbea singur. Nu m-aștept să-nțelegi, tu ai altfel de sânge! Era întâia oară, în zece ani, când îi spunea asta și parcă îl tăiase în două. Intră în labirintul de iederă, lăsând lucrul neterminat la garaj, fereastra deschisă în mansardă, o felie de pâine cu unt pe o farfurie și apa în cadă, gata pentru spălat. — Asta-i bună! se supără grasul. Acum, că băiatul și fata au mai crescut, mi-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că e Farah în acea unică fotografie rămasă, ci un înger timid și asexuat, cu bărbia înclinată spre umăr. Ca în ziua când poposise pe ogoarele lui Godun, câmpia îi părea un suspans continuu. Nici copacii și nici labirintul de iederă nu slăbiseră foarte mult din încordarea acestei întinderi. Vilele noii democrații, risipite aiurea, ca niște grăunțe scăpate dintr-un buzu nar rupt, aduseseră doar dezordine. Un drum asfaltat le-ar fi arătat calea, dar șoseaua întârzia. Nimeni nu mai credea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la el, dar nu-l întrebau ce caută. Foile îngălbenite foșneau mai departe. Cârciumarul își spunea că nu se face să-i superi decât cu bani și privea mai departe, răbdător, prin ferestrele deschise, zidul verde din față, acoperit cu iederă. De afară se auzea fierberea orașului, stins ca într-o apă. Ușile se deschideau și se închideau, veneau alți oameni, salutau cu voce tare, dădeau mâna cu funcționarii, apoi plecau cu treaba făcută. Se apropia prânzul, și el tot lângă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
plecăciuni mari. Se uita cârciumarul. Calea negustorilor se schimbase. Pe părți se sădiseră pomi tineri, tei și castani, cu tulpini subțiri, săpați cu grijă la rădăcini! Se înălțaseră case noi, cu câte două caturi, tencuite frumos, cu balcoane pline de iederă. O umbră plăcută plutea deasupra trotuarelor. Glasul mulțimii acoperea această larmă de sărbătoare. - Uite, Stere! se mira nevasta și tăcea gîndindu-se la vorbele bărbatului, care-i aducea aminte câteodată că trebuie să pună ban pe ban, să se ajungă și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pantofilor în același timp, se lăsau pe vine, săltau din buric și făceau cu ochiul crailor. Aceștia aruncau cu piese de cinci lei pe scenă și clipeau la muieri. In jurul lămpilor se strânseseră țânțarii. Răcoarea toamnei acoperea boschetele de iederă roșie și leandrii țepeni de la intrare. - Pă care-o iei, Nicule? întrebă Mînă-mică. - P-a din dreapta, de are aluniță la genunchi. - Mama lor de coarde, mi-a venit zbânțul... 282 Se ridicară clătinîndu-se și se apropiară de scenă. Șantezele începură
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dădea și ea aere; se potriviseră perfect ca stil. Cam după o oră am ieșit și m-am ghemuit pe bancă, desenând schițe pentru mobile. Panorama mișcătoare de pe fundalul decorului pentru Virginia Woolf era năpădită de un strat gros de iederă artificială, luminat slab, pentru a reprezenta peretele grădinii văzut prin fereastra din spate. Când mi-a arătat locurile, Bez îmi spusese cât de mult costase acea cantitate de iederă de plastic - aproape o mie de lire - și, după ce mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
decorului pentru Virginia Woolf era năpădită de un strat gros de iederă artificială, luminat slab, pentru a reprezenta peretele grădinii văzut prin fereastra din spate. Când mi-a arătat locurile, Bez îmi spusese cât de mult costase acea cantitate de iederă de plastic - aproape o mie de lire - și, după ce mi-am revenit din uimire, l-am întrebat dacă aș putea să refolosesc o parte din ea atunci când decorul va fi demontat. Reciclare creativă. Voiam să o vopsesc cu spray-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am întrebat dacă aș putea să refolosesc o parte din ea atunci când decorul va fi demontat. Reciclare creativă. Voiam să o vopsesc cu spray-ul argintiu și s-o agăț printre mobile, chiar să fac găuri prin care să trag iedera astfel încât să pară că a crescut din ele. Pietrele de mormânt erau înfipte într-un covor gros de iarbă, tunsă și îngrijită impecabil, de parcă ar fi fost un gazon scump, Wilton. Dincolo de ele, stejari impunători și, fără îndoială, foarte vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu blocul pentru schițe. Îmi arăți și mie? Sophie îmi luă blocul. — Ah, e minunat, spuse ea cu entuziasm. Ca o pădure suprarealistă. Tot voiam să le pun pe zâne să poarte coronițe, poate pot să le leg cumva de iedera asta pe care o faci. Vreau să fie destul de ciudate. Sophie, cu tunsoarea ei scurtă și asimetrică și urechile mici și ascuțite părea că tocmai a scăpat și ea dintr-o pădure în stilul lui Dali. Purta o vestă pescărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
până la cealaltă, de pe peretele opus. Cele mai multe dintre ele erau goale; decorul pentru Virginia Woolf era fix, singurul lucru care atârna făcea parte din cicloramă, o bară curbată, care ajungea până în spatele decorului, susținând pânza de fond, de care era atârnată iedera falsă, de o mie de lire. Din când în când, barele vibrau ușor, lăsând să pătrundă lumina, care apoi aluneca de o parte și de alta, fără a găsi un mediu prea propice pe metalul lipsit de luciu. Totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
prea poți să spui mare lucru doar uitându-te la ele. În spatele ei, Lurch se prefăcea că-i sucește gâtul unei găini. Muncise din greu la respectivul așa-zis echipament, de câteva ore, mergând până la a șterpeli câteva fire de iederă dintr-un colț al cicloramei pentru mine, a le picta cu sprayul în argintiu și a face găuri în structura mobilului, prin care să le trecem. În mod clar, era inutil să i se explice lui Marie că-i cerusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Pe aceea mi-o oferi Sally, puțin mai târziu, care intră tocmai când Marie pășea de pe un scaun ținut de Lurch pe mobilul propriu-zis. Încolăcindu-se, de încercare, în jurul cablului de oțel, părea că este și ea un fir de iederă, la fel de delicat și de puternic. — Frumos! exclamă Sally, cu o convingere care mă făcu să mă simt bine. Pe bune? întrebă Marie, descolăcindu-se. Arăta frumos? Sau ar trebui să mă aplec pe spate un pic mai mult când fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
parte, ca să pară că am sărit. — Ești bine? întrebă Bez. Nu-l zărisem când intrase. — Ai fost minunată acolo sus. — Mulțumesc. Va trebui să vorbesc și cu Thierry, să rezolvăm niște chestii. Dar, în principiu, e bine, Sam. Ai prins iedera destul de jos ca să nu-mi prind picioarele în ea. — Asta era și ideea. Lurch și cu mine ne uitarăm unul la altul, felicitându-ne reciproc. Marie își dădu la o parte părul care-i picase pe față și apoi suspină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
desen simplu, care devenise din ce în ce mai elaborat pe măsură ce încercam efectele pe care le schițasem după modelul copacilor din cimitir. Înainte, stilul meu se bazase pe meteoriți, comete, planete nedescoperite, înfășurate cu sârmă și atârnate pe ici-colo cu niște inele ciudate. Dar iedera de pe cicloramă pe care o folosisem îmi deschisese o perspectivă cu totul nouă, pentru care aveam sprijinul și ajutorul lui Lurch. S-a dovedit că Lurch are un ochi foarte bun, iar nesfârșitul său entuziasm adolescentin era contagios. Bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]