930 matches
-
mașină de luptă bine organizată. a avut un corp pentru a pregăti drumul, un corp pentru a ridica corturile înainte ca trupele să ajungă și un corp pentru a coace pâine. Cebecii cărau și distribuiai armele și munițiile. Trupele de ieniceri au avut propriile lor unități sanitare care foloseau chirurgi musulmani și evrei, care călătoreau cu corpul ienicerilor în timpul campaniilor militare. Acestea au stabilit organizat metode de a trece răniți și bolnavii în spatele liniilor în spitale mobile. Aceste diferențe, împreună cu rezultatele
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
ridica corturile înainte ca trupele să ajungă și un corp pentru a coace pâine. Cebecii cărau și distribuiai armele și munițiile. Trupele de ieniceri au avut propriile lor unități sanitare care foloseau chirurgi musulmani și evrei, care călătoreau cu corpul ienicerilor în timpul campaniilor militare. Acestea au stabilit organizat metode de a trece răniți și bolnavii în spatele liniilor în spitale mobile. Aceste diferențe, împreună cu rezultatele corpului de ieniceri obținute în război i-au făcut pe ieniceri subiect de interes și de studiu
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
propriile lor unități sanitare care foloseau chirurgi musulmani și evrei, care călătoreau cu corpul ienicerilor în timpul campaniilor militare. Acestea au stabilit organizat metode de a trece răniți și bolnavii în spatele liniilor în spitale mobile. Aceste diferențe, împreună cu rezultatele corpului de ieniceri obținute în război i-au făcut pe ieniceri subiect de interes și de studiu al străinilor contemporani. Deși în cele din urmă conceptul de armată modernă încorporează și depășește mai multe caracteristici distinctive ale corpurilor de ieniceri, iar Imperiul Otoman
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
și evrei, care călătoreau cu corpul ienicerilor în timpul campaniilor militare. Acestea au stabilit organizat metode de a trece răniți și bolnavii în spatele liniilor în spitale mobile. Aceste diferențe, împreună cu rezultatele corpului de ieniceri obținute în război i-au făcut pe ieniceri subiect de interes și de studiu al străinilor contemporani. Deși în cele din urmă conceptul de armată modernă încorporează și depășește mai multe caracteristici distinctive ale corpurilor de ieniceri, iar Imperiul Otoman dizolvat trupele de ieniceri, în mintea occidentului ienicerii
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
rezultatele corpului de ieniceri obținute în război i-au făcut pe ieniceri subiect de interes și de studiu al străinilor contemporani. Deși în cele din urmă conceptul de armată modernă încorporează și depășește mai multe caracteristici distinctive ale corpurilor de ieniceri, iar Imperiul Otoman dizolvat trupele de ieniceri, în mintea occidentului ienicerii rămân una din cele mai pregnante simboluri ale otomanilor. Cavaleria ("Kapıkulu Süvarileri Ocağı") era formată din mai multe corpuri, cel mai important corp din cele șase existente fiind spahii
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
i-au făcut pe ieniceri subiect de interes și de studiu al străinilor contemporani. Deși în cele din urmă conceptul de armată modernă încorporează și depășește mai multe caracteristici distinctive ale corpurilor de ieniceri, iar Imperiul Otoman dizolvat trupele de ieniceri, în mintea occidentului ienicerii rămân una din cele mai pregnante simboluri ale otomanilor. Cavaleria ("Kapıkulu Süvarileri Ocağı") era formată din mai multe corpuri, cel mai important corp din cele șase existente fiind spahii, o forță de elită călare. Un alt
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
ieniceri subiect de interes și de studiu al străinilor contemporani. Deși în cele din urmă conceptul de armată modernă încorporează și depășește mai multe caracteristici distinctive ale corpurilor de ieniceri, iar Imperiul Otoman dizolvat trupele de ieniceri, în mintea occidentului ienicerii rămân una din cele mai pregnante simboluri ale otomanilor. Cavaleria ("Kapıkulu Süvarileri Ocağı") era formată din mai multe corpuri, cel mai important corp din cele șase existente fiind spahii, o forță de elită călare. Un alt corp de cavalerie numită
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
alt corp de cavalerie numită "Akinci" aveau rolul de cercetași, făceau incursiuni în teritoriul inamic și făceau jafuri înainte de sosirea armatei regulate. Corpul de spahii au fost fondat în timpul domniei lui Murad I. Deși inițial au fost recrutați ca și ienicerii folosind sistemul de dări umane devșirme, sultanul Mehmed al II-lea a impus selectarea spahiilor doar din rândul etnicilor turci care erau proprietari de pământ în interiorul granițelor imperiale. Corpul de spahii a devenit Spahiilor în cele din urmă cel mai
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
impus selectarea spahiilor doar din rândul etnicilor turci care erau proprietari de pământ în interiorul granițelor imperiale. Corpul de spahii a devenit Spahiilor în cele din urmă cel mai mare din cele șase divizii de cavalerie otomane, fiind omologul călare al ienicerilor, care luptau pe jos. Printre obligațiile spahiilor era și să călărească alături de sultan la parade și ca gardă de corp. La început armata avea un sistem eterogen. Unitățile iregulare mari, slab pregătite, care nu erau suficient de disciplinate aveau rolul
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
ca gardă de corp. La început armata avea un sistem eterogen. Unitățile iregulare mari, slab pregătite, care nu erau suficient de disciplinate aveau rolul de a ocupa atenția marii părți a dușmanului, forța hotărâtoare fiind dată de unitățile de elită: ienicerii și spahii prezentați mai sus. Ienicerii la început foloseau arcuri. La mijlocul secolului al XIV-lea în armata turcă au apărut armele de foc: pușca și tunul, dar ienicerii și-au păstrat încă multă vreme arcurile. Pușca nu a devenit dintr-
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
armata avea un sistem eterogen. Unitățile iregulare mari, slab pregătite, care nu erau suficient de disciplinate aveau rolul de a ocupa atenția marii părți a dușmanului, forța hotărâtoare fiind dată de unitățile de elită: ienicerii și spahii prezentați mai sus. Ienicerii la început foloseau arcuri. La mijlocul secolului al XIV-lea în armata turcă au apărut armele de foc: pușca și tunul, dar ienicerii și-au păstrat încă multă vreme arcurile. Pușca nu a devenit dintr-o dată stăpâna bătăliilor, pentru că la început
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
marii părți a dușmanului, forța hotărâtoare fiind dată de unitățile de elită: ienicerii și spahii prezentați mai sus. Ienicerii la început foloseau arcuri. La mijlocul secolului al XIV-lea în armata turcă au apărut armele de foc: pușca și tunul, dar ienicerii și-au păstrat încă multă vreme arcurile. Pușca nu a devenit dintr-o dată stăpâna bătăliilor, pentru că la început nu avea precizie corespunzătoare, încărcarea era greoaie, distanța de eficacitate mică. S-a adoptat însă repede, pentru că zgomotul care însoțea fiecare foc
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
din zale și coif. În timpul dominiei lui Soliman I infanteria a fost aproape complet înarmată cu arme de foc. Motivul acestui fapt a fost tactica aplicată: infanteria și artileria slăbea inamicul cu foc, după care se năpustea cavaleria urmată de ieniceri și trupele iregulare. Acest mecanism adesea era eficient, dar făcea armata otomană o armată învechită și slabă. În primul rând cavaleria putea fi trimisă în luptă decisivă doar în condiții bune de teren și vizibilitate. Pe teren impracticabil era necesară
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
făcea armata otomană o armată învechită și slabă. În primul rând cavaleria putea fi trimisă în luptă decisivă doar în condiții bune de teren și vizibilitate. Pe teren impracticabil era necesară folosirea infanteriei, dar pentru acest lucru infanteria otomană (exceptând ienicerii) nu au primit pregătirea necesară. Infanteria europeană aplicând diferite tactici putea să oprească atacul cavaleriei otomane, astfel că din nou era necesară infanteria, dar corpul de ieniceri datorită numărului insuficient nu era întotdeauna în stare să rezolve problema. Turcii datorită
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
teren impracticabil era necesară folosirea infanteriei, dar pentru acest lucru infanteria otomană (exceptând ienicerii) nu au primit pregătirea necesară. Infanteria europeană aplicând diferite tactici putea să oprească atacul cavaleriei otomane, astfel că din nou era necesară infanteria, dar corpul de ieniceri datorită numărului insuficient nu era întotdeauna în stare să rezolve problema. Turcii datorită jafurilor în lupte au capturat multe tipuri de arme de foc(puști, muschete, flinte, pistoale etc.), foarte heterogene, care aveau fiecare altă valoare în luptă. Industria de
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
mai târziu la proiectarea Taj Mahal-ului în Imperiul Mogul. Fiul unui zidar, el a primit o educație tehnică și a devenit un inginer militar. El a urcat rapid pe ierarhia militară devenind ofițer, și în cele din urmă comandant de ieniceri , cu titlul onorific de ağa. El și-a rafinat arhitectura și competențele inginerești în timpul campaniilor cu ieniceri, devenind expert la construirea de fortificații de toate tipurile, precum și în proiecte militare de infrastructură, cum ar fi drumuri, poduri si apeducte. La
Mimar Sinan () [Corola-website/Science/325749_a_327078]
-
tehnică și a devenit un inginer militar. El a urcat rapid pe ierarhia militară devenind ofițer, și în cele din urmă comandant de ieniceri , cu titlul onorific de ağa. El și-a rafinat arhitectura și competențele inginerești în timpul campaniilor cu ieniceri, devenind expert la construirea de fortificații de toate tipurile, precum și în proiecte militare de infrastructură, cum ar fi drumuri, poduri si apeducte. La vârsta de aproximativ cincizeci de ani, el a fost numit în funcția de arhitect șef al sultanului
Mimar Sinan () [Corola-website/Science/325749_a_327078]
-
lung, supremația de iure asupra părții estice a Maghrebului era deținută de otomani, aceștia cucerind Cirenaica în 1521, Tripolitana în 1551, Algeria în 1556 și Tunisia în 1574. În 1587-1671, Algeria era administrată de un pasă, guvernator turc, pana cand ienicerii locali au preluat puterea, fiind oficial dependenți de sultan. Dominația lor s-a menținut până la ocupația franceză din 1830. În 1591, pasă a fost înlăturat din Tunisia în favoarea unui conducător autonom. În 1640, Hamud ibn Murad a preluat puterea, fondând
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
30 octombrie 1918). După încoronarea lui Mahmud al II-lea, el a fost nevoit să facă față unei multitudini de probleme, cele mai multe fiind unele moștenite de la sultanii din trecut. Printre acestea era așa-numita „Problemă Orientală”, rezolvarea deselor răscoale ale ienicerilor și ale luptelor dintre ulemalele influente în imperiu. Deasemenea, sultanul a trebuit să facă față conflictelor interne cu sârbii, grecii, albanezii, egiptenii, sirienii și alții, să înăbușe rebeliunile unor pașale, care visau să fondeze regate noi pe ruinele Imperiului Otoman
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
a oferit un bun exemplu personal, reorganizând casa imperială, eliminând o parte a funcțiilor decorative fără importanță administrativă, economisind sumele de bani plătite oficialilor fără funcții importante pentru stat. Una dintre cele mai importante realizări ale a fost desființarea corpului ienicerilor și formarea armatei otomane moderne și pregătirea reformelor Tanzimatului din 1839. Asemenea reforme au marcat începutul procesului de modernizare a Turciei și a avut efecte imediate. Printre acestea s-au numărat adoptarea stilului vestimentar european, a arhitecturii, legislației și organizațiilor
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
Imperiul Otoman. Cele mai puternice femei din Harem se poate spune că au fost nora Roxelanei, Nurbanu Sultan (1525-1583) și Safiye Sultan (1550-1618). Astfel de femei puternice și-au exercitat influența în ceea ce privește numirea în funcții importante precum marele agă al ienicerilor. Locuitoarele haremului erau din punct de vedere legal fără nicio excepție sclave și aveau ca singură sarcină servirea sultanului. Implicarea acestor persoane nepregătite pentru conducere în politică a fost din această cauză umbrită de greșeli și nepotism. Opțiunile femeilor din
Sultanatul femeilor () [Corola-website/Science/324670_a_325999]
-
pace și au repornit războiul. Pe 11 noiembrie 1444, Murat a reușit să înfrângă oștile creștine - polono maghiare comandate de Valdislav al III-lea și de Iancu de Hunedoara - în bătălia de la Varna. Murad a fost reurcat pe tron cu ajutorul ienicerilor în 1446. Un nou tratat de pace a fost semnat în 1448, imperiul recâștigând controlul asupra Bulgariei și Valahiei și a unei părția a Albaniei. După ce, în sfârșit, situația din Balcani a fost stabilizată, Murad și-a îndreptat atenția împotriva
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
în 1511. În același an, fiul lui Baiazid, Ahmed, și-a forțat tată să-l proclame regent. Fratele lui mai mare, Selim a fost nevoit să fugă în Crimeea. În momentul în care Ahmed era pe punctul să fie încoronat, ienicerii s-au răsculat, l-au ucis pe pretendentul la tron și l-au obligat pe Baiazid al II-lea să-l cheme pe Selim înapoi în țară. Baiazid a abdicat după sosirea lui Selim. La scurtă vreme după încoronarea acestuia
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
după care a condus personal invazia otomană în Polonia, pentru contracararea influenței poloneze în Moldova. După asedierea Hotinului de către hetmanului Jan Karol Chodkiewicz în septembrie-octombrie 1621, Osman al II-lea s-a retras la Constantinopol umilit, dând vina pe lașitatea ienicerilor și prostia funcționarilor săi. Murad al IV-lea, care a domnit între 1623 - 1640, a rămas cunoscut pentru restaurarea autorității statului și pentru brutalitatea metodelor folosite. În timpul domniei sale el a implicat imperiul în războiul cu Persia, la sfârșitul căruia a
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
pe o insulă la est de fortăreață. Rușii au bombardat cetatea între 29 aprilie și 5 mai provocând importante distrugeri ale fortificațiilor inamice. În sprijinul asediaților din Methoni , guvernatorul militar otoman a trimis pe 3 mai aproximativ 2.000 de ieniceri din Tripolița. Prințul Dolgorukov a organizat apărarea împotriva turcilor cu o primă linie formată din insugenți greci neinstruiți. La primul atac al otomanilor, linia elenă s-a rup, dar rușii au reușit să reziste aproximativ 5 ore. Efectivele otomane s-
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]