1,031 matches
-
Este tuns în monahism la 23 iunie 1902 la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, de lângă Arad, când a primit numele de monah "Miron", iar la 13 aprilie 1903 a fost hirotonit ieromonah. La 1 iunie 1908 a fost ridicat la rangul de protosinghel. Ieromonahul Miron Cristea a militat asiduu pentru emanciparea culturală a românilor din Transilvania. A promovat în acest sens: Prin activitatea sa de sprijinire a emancipării românilor din Austro-Ungaria, Cristea s-a impus încă din tinerețe atenției generale și astfel a fost
Miron Cristea () [Corola-website/Science/310821_a_312150]
-
Suceava, dintr-o veche familie boierească, unchiul său fiind viitorul mitropolit al Moldovei, Sofronie Miclescu. A fost călugărit la Huși la 18 iunie 1842, sub numele Calinic, de către unchiul său, episcopul Sofronie Miclescu. A fost hirotonit ierodiacon (23 aprilie 1843), ieromonah (31 noiembrie 1848), fiind hirotesit apoi protosinghel și arhimandrit. Între anii 1851 și 1858 este egumen la Mănăstirea Slatina, când a înființat o școală în satul Mălini pentru copiii țăranilor. La 2 februarie 1855 a fost hirotonit arhiereu titular cu
Calinic Miclescu () [Corola-website/Science/310823_a_312152]
-
adăugându-se ulterior un bătrân și doi tineri . În anul 1950, fiind prigoniți de către organele locale de miliție care căutau arme și îi acuzau că sunt contra regimului comunist, au plecat la Mănăstirea Slătioara, unde au fost primiți de către părintele ieromonah Glicherie Tănase. În noaptea de 1-2 / 14-15 februarie 1952, organele de Securitate din județele Suceava, Neamț, Bacău și Vrancea, au organizat o acțiune simultană de arestare a preoților, călugărilor și persoanelor mai influente din conducerea Bisericii Ortodoxe de stil vechi
Meftodie Marinache () [Corola-website/Science/308805_a_310134]
-
din Rădășeni. Persoanele mai vârstnice au fost deportate în localitatea Rubla din Bărăgan, iar cei mai tineri au fost duși la Canalul Dunăre-Marea Neagră, care se construia cu deținuți. Din acest loc, au decedat în detenție, părintele Teofan și alt ieromonah, Ghedeon. Părintele arhimandrit Nifon Marinache, astăzi octogenar, care a făcut parte din acest lot de arestați, a spus că a fost deținut 2 ani de zile fără să fie judecat și a fost dus la coloniile de muncă de la Canal
Meftodie Marinache () [Corola-website/Science/308805_a_310134]
-
Ca orice sfânt, Nicodim a avut parte de o istorisire a vieții sale scrisă în slavonă „chiar de ucenicii sfântului”. Păstrată la Tismana, aceasta s-a pierdut în cursul secolului al XVIII-lea. La începutul secolului al XIX-lea, Ștefan Ieromonahul a rescris-o în limba română, bazându-se pe tradițiile orale din mănăstire. P. P. Panaitescu remarcă faptul că acei călugări știau unele pasaje din istoria slavonă pe de rost, fapt care se reflectă în exactitatea unor nume și fapte
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
va releva drumul pe care îl va urma în viață. Pleacă la Muntele Athos pentru a-și desăvârși instruirea. Este primit ca frate la Lavra Hilandar. În 1338 primește numele de Nicodim. În 1341 este hirotonisit ierodiacon, iar în 1343 ieromonah. Mai târziu ajunge protrosinghel. După moartea egumenului mănăstirii este ales în fruntea obștii călugărești de la Hilandar. Prin 1369 Nicodim ajunge în Țara Românească, trecând Dunărea înot (sau plutind pe rasa călugărească, după cum este istorisită una dintre minunile sale), unde întemeiază
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
ajuns pe locul viitoarei mănăstiri, din peșteră a ieșit un balaur pe care a reușit să-l răpună numai după ce i-a arătat crucea sa de plumb. Se întoarce la Mănăstirea Vodița, unde lasă în locul său ca stareț (abate) pe ieromonahul Agaton, iar el, împreună cu ucenicii săi, se duce la Tismana și în 1377 începe construcția bisericii din zid, sfințită în 1378. În paralel cu construcția se ocupă de organizarea vieții monahale, conform regulilor însușite la Muntele Athos. Mănăstirea înființată de
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
vârsta de 13 ani, a plecat la Sfântul Munte Athos împreună cu un călugăr român care venise să colecteze ajutoare pentru schitul românesc de acolo. În cei 18 ani de ședere la Muntele Athos a fost călugărit, apoi hirotonit ierodiacon și ieromonah. În anul 1940, părintele Evloghie de acum, fiind hirotonit preot-ieromonah, se întoarce în România pentru a-și vizita familia. Deoarece începuse cel de-al Doilea Război Mondial, autoritățile române nu au vrut să-i permită întoarcerea în Sfântul Munte Athos
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
Zosim este în ruină în pădurea Bălușeni. Biserica a fost reparată prin anii 1944-1945. În anul 1990, mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei a dispus reînființarea vechiului așezământ monahal Schitul Zosin și l-a numit ca stareț pe tânărul ieromonah Firmilian Ciobanu (1968-1997) de la Mănăstirea Cozancea. Acesta a săvârșit prima Sf. Liturghie la 8 septembrie 1990 în biserica de lemn veche și dărăpănată. În anul 1991, el a început construirea unei noi biserici cu hramul Adormirea Maicii Domnului, cu ajutorul a
Biserica de lemn din Mănăstirea Zosin () [Corola-website/Science/309301_a_310630]
-
satul Obilenii Vechi a fost numit Fiodor Harger din anul 1930 până în anul 1934. De la 1934 a fost numit preotul Vasile Harger pînă la 1938. De la 1938 a fost numit Gheorghie Plămădeală până la 1949. De la 1949 a fost numit preotul ieromonahul Pimen Popa până în anul 1954. De la 1954 a fost numit preotul ieromonahul Visarion Popa până în anul 1957. De la 1957 a fost numit preotul Gheorghie Axentie până în anul 1981. De la anul 1981 a fost numit preotul Nicolai Gavriliță până în anul 1990
Obileni, Hîncești () [Corola-website/Science/305232_a_306561]
-
anul 1934. De la 1934 a fost numit preotul Vasile Harger pînă la 1938. De la 1938 a fost numit Gheorghie Plămădeală până la 1949. De la 1949 a fost numit preotul ieromonahul Pimen Popa până în anul 1954. De la 1954 a fost numit preotul ieromonahul Visarion Popa până în anul 1957. De la 1957 a fost numit preotul Gheorghie Axentie până în anul 1981. De la anul 1981 a fost numit preotul Nicolai Gavriliță până în anul 1990.De la anul 1991 luna martie a fost numit preotul Mihail Barbalat până în
Obileni, Hîncești () [Corola-website/Science/305232_a_306561]
-
pe 2 august 1937, primind numele călugăresc de "Cleopa". În iunie 1942 este numit locțiitor de egumen, din cauza stării precare de sănătate a starețului Ioanichie Moroi. Pe 27 decembrie 1944 este hirotonit ierodiacon, iar pe 23 ianuarie 1945 este hirotonit ieromonah de către Episcopul Galaction Cordun, pe atunci stareț al Mănăstirii Neamț. Ulterior este numit oficial egumen al Schitului Sihăstria. În 1947, Schitul Sihăstria este ridicat la rang de mănăstire, iar protosinghelul este hirotesit arhimandrit, cu aprobarea patriarhului Nicodim Munteanu. În 1948
Cleopa Ilie () [Corola-website/Science/305990_a_307319]
-
alături de 30 de călugări din obștea Mănăstirii Sihăstria, ca urmare a deciziei patriarhului Justinian Marina. Întemeiază la Mănăstirea Slatina o obște care numără peste 80 de persoane. Între 1952-1954, este urmărit de Securitate și se retrage în Munții Stănișoarei, împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc. După doi ani este readus în mănăstire, din dispoziția Patriarhului Justinian. În 1956, revine la metanie, iar în primavara anului 1959, se retrage pentru a treia oară în Munții Neamțului, unde își petrece următorii 5 ani. Revine la
Cleopa Ilie () [Corola-website/Science/305990_a_307319]
-
ani în șir, până la moarte. Acest preot și faptele sale au rămas adânc întipărite în memoria sărcienilor. Cei mai în vârstă sărcieni cu dragosre și nostalgie și-l amintesc. A sprijinit viața culturală și spirituală a satului și, după cum susține Ieromonah Ștefan Lupșici, a contribuit la menținerea identității românilor din acest sat. Și mai spune în continuare Ieromonah Ștefan Lupșici „Pe drept cuvânt se poate spune că datorită preotului Gherasim Andru, câțiva sărcienți ca bunăoară Ion Lăpădat, Ionel Miloș, Florin Ursulescu
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
Cei mai în vârstă sărcieni cu dragosre și nostalgie și-l amintesc. A sprijinit viața culturală și spirituală a satului și, după cum susține Ieromonah Ștefan Lupșici, a contribuit la menținerea identității românilor din acest sat. Și mai spune în continuare Ieromonah Ștefan Lupșici „Pe drept cuvânt se poate spune că datorită preotului Gherasim Andru, câțiva sărcienți ca bunăoară Ion Lăpădat, Ionel Miloș, Florin Ursulescu și Livius Lăpădat, au îndrăgit arta scrisului, respectiv limba română învățată aici, din biblioteca preotului și care
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
Decretul Cancelariei Împăratului pe 3 noiembrie 1846, nr. 34987. Mitropolitul Ambrosie nu a stat multă vreme la Mănăstirea de la Fântâna Albă. La 6 ianuarie 1847, pentru prima dată a hirotonisit la rang de episcop pe preotul Kiril Timofeev, apoi pe ieromonahul Arcadie Dorofeev, devenit astfel episcopul credincioșilor din Dobrogea (Slava Rusă), iar pe Antonie pentru credincioși de rit vechi din Rusia. De asemenea, a mai hirotonit cinci preoți și trei ierodiaconi. La 6 decembrie 1847, în semn de protest contra episcopului
Ambrosie Popovici () [Corola-website/Science/304792_a_306121]
-
asemenea, între anii 1953-1957 a făcut studii la Institutul de Arte Plastice din București, obținând diploma de calificare în muzeografie. Este tuns în monahism la Mănăstirea Neamț la 10 martie 1951 sub numele Pimen, fiind hirotonit ierodiacon (1951) și apoi ieromonah (1957). Slujește în calitate de Profesor la școlile monahale din Mănăstirile Neamț și Secu (1951-1952), apoi ca pedagog la Seminarul Teologic din Mănăstirea Neamț (1952-1953). După absolvirea Facultății, este numit egumen, apoi stareț la Mănăstirea Putna (1957-1961). Îndeplinește apoi ascultări în mai
Editura Pimen Zainea () [Corola-website/Science/304821_a_306150]
-
poziția 121 apare Krasna (Cameral) ce avea o suprafață de 3167 ari și 26.6 stânjeni. La 5 octombrie 1777, locuitorii satului Crasna au depus jurământul de credință către Casa de Habsburg. La 23 ianuarie 1782, în fața comisiei austriece apar ieromonahul Ioasaf și călugărul Atanasie și declară că Mănăstirea Putna a fost zidită de Ștefan cel Mare în anul 1466. În Bucovina, Mănăstirea Putna stăpânește 14 moșii din ținutul Sucevei, printre care și jumătate din Crasna. Un document datat în 15
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
pe plan muzical. După moartea copilului și apoi al soției sale, Nikolai Krotkov s-a înscris în anul 1896 la Academia Teologică din Kiev. La 13 august 1899, fiind în anul IV de studiu, a fost tuns în monahism, devenind ieromonah. În anul 1900 a absolvit Academia Teologică din Kiev cu titlul de candidat în teologie și a fost numit ca supervizor al Școlii Teologice din Vladikavkaz. În anul 1902 este ridicat la rangul de arhimandrit, fiind numit ca rector al
Nikodim Krotkov () [Corola-website/Science/305682_a_307011]
-
s-a făcut în anii 1974-1976, când s-a refăcut și clădirea chiliilor, care a fost acoperită cu tablă. În 1991, prin purtarea de grijă a PS Episcop Calinic al Argeșului și Muscelului, mănăstirea este redeschisă, având ca stareț pe ieromonahul Crețu Claudiu Casian. Procesul de restaurare a mănăstirii continuă și astăzi. Biserica este în formă de cruce, cu ziduri groase din cărămidă. Catapeteasma este din lemn nesculptat. Naosul este delimitat de pronaos prin 2 stâlpi (dreapta-stânga) marginali. Altarul este luminat
Mănăstirea Glavacioc () [Corola-website/Science/306351_a_307680]
-
Tocilescu în 1890), nu există informații referitoare la epocile ulterioare. Totuși, Aurora Pețan observă că acest lucru nu este în dezacord cu depozitarea pieselor de aur în zona respectivă, ci, din contră, reprezintă un argument serios: Cu privire la construcția Mânăstirii Sinaia, ieromonahul Nectarie Măgureanu notează în monografia sa că „în pustietatea locului trăiau, în liniște, călugării solitari, care înălțau rugi pe acest vârf de munte, ca odinioară preoții strămoșilor noștri daci”. Ieromonahul precizează că „încă din secolul al XV-lea, acești călugări
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
din contră, reprezintă un argument serios: Cu privire la construcția Mânăstirii Sinaia, ieromonahul Nectarie Măgureanu notează în monografia sa că „în pustietatea locului trăiau, în liniște, călugării solitari, care înălțau rugi pe acest vârf de munte, ca odinioară preoții strămoșilor noștri daci”. Ieromonahul precizează că „încă din secolul al XV-lea, acești călugări s-au adăpostit în crăpăturile stâncilor și în peșterile acestor munți, mai târziu în bordeie de piatră și în schituri de lemn, pentru ca departe de lume și de zgomotul ei
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
mi robia care eliberează sufletul și ia-mi libertatea care-mi robește sufletul", după care a decedat. Face parte dintr-un grup ce împărtășea aceeași orientare spirituală, alături de studentul în drept Ioan Ianolide, Anghel Papacioc, cel care avea sa devină ieromonahul Arsenie Papacioc, doctorul Traian Trifan, avocatul Traian Marian, Marin Naidim, Aurel Dragodan, Constantin Totea și mulți alții. Se povestește căa unul dintre bolnavii ce-l admirau, Victor Leonida Stratan, obținuse printr-o intervenție specială, de la familie, un pachet cu streptomicină
Valeriu Gafencu () [Corola-website/Science/306426_a_307755]
-
și formau chilii izolate (cele două Cioclovine, Ploștina Drăgoeștilor în hotar cu Hobița, schitul Aninoasa). În sfârșit, urmează marele grup al bisericilor și mănăstirilor aflate pe traseul urmat de Nicodim în căutarea locului sfânt de la Tismana și descris de Ștefan Ieromonahul. De-a lungul timpului acesta s-a tot lărgit, cuprinzând o salbă de lăcașuri de cult de la Izverna și Ponoare până la confluența râului Tismana cu Jiul, ba chiar și până în Banat. Prin faptul ca Nicodim și ucenicii săi au construit
Mănăstire () [Corola-website/Science/305374_a_306703]
-
numele de Dorimedont de către arhimandritul Aleksei Kutepov, starețul Lavrei (în prezent Arhiepiscop de Tula și Belevsk). Este hirotonit ca ierodiacon la 6 ianuarie 1987 în Catedrala din Vladimir de către IPS Serapion Fadeev, arhiepiscop de Vladimir și Suzdal și apoi ca ieromonah la 27 decembrie 1987 în Catedrala din Chișinău de către IPS Serapion Fadeev, mitropolit al Chișinăului (viitor mitropolit de Tula și Belevsk). La data de 25 septembrie 1990, este numit ca stareț la Mănăstirea Noul Neamț din Chițcani (Basarabia), fiind ridicat
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]