1,501 matches
-
exil, într-o viziune integratoare pe care toți o proclamăm dar puțini au și capacitatea de a o pune în aplicare. Găsim deci în dicționar numele cele mai prestigioase ale criticii și istoriei literare din exil, precum Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Matei Călinescu, Toma Pavel, Al. Ciorănescu și chiar pe Emil Cioran, remarcabil eseist, dar care, după câte știu, n-a scris niciodată vreun text dedicat literaturii române, ca atare, și nici bibliografia citată nu-mi contrazice impresia. Nu-l găsesc
Criticii români de azi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/15555_a_16880]
-
Gheorghe Grigurcu Numele lui Virgil Ierunca produce, în unele medii, un veritabil scandal. Scandalul pe care-l provoacă adesea adevărul și justiția. Inevitabilul scandal, cînd, în conștiințe, apele trebuie să se separe de uscat, în temeiul faptului că viața lucidă și responsabilă a omului are îndatoriri
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
justiția. Inevitabilul scandal, cînd, în conștiințe, apele trebuie să se separe de uscat, în temeiul faptului că viața lucidă și responsabilă a omului are îndatoriri imprescriptibile față de sine însăși. Ci moartea ne va dezrobi mîine, scria Georges Bernanos, citat de Ierunca, iară adevărul ne poate dezlega încă de azi". Adevărul a cărui casantă afirmare este deja o formă a justiției. Asumându-și dificila misiune a rostirii adevărului justițiar, autorul volumului Românește, alături de Monica Lovinescu, cu care și-a împletit destinul, n-
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
A stat și stă pur și simplu cu fața în lumina adevărului, îndeplinindu-și obligațiile intelectuale și etice asumate, înțelegînd că, după cum spune Democrit, "neîndeplinirea și lăsarea lor în paragină este nedreptate". *** Vîrf de lance al criticii românești actuale, Virgil Ierunca a fost acuzat - nici nu se putea altminteri - de "exagerare". Nemaiputîndu-l stigmatiza în numele propagandei de partid drept năimit al imperialismului, postideologii noștri dedulciți la mănoase cariere cu iz iliescian au schimbat macazul: îi reproșează "fanatismul" și "maniheismul", modul pamfletar, chipurile
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
nici nu se putea altminteri - de "exagerare". Nemaiputîndu-l stigmatiza în numele propagandei de partid drept năimit al imperialismului, postideologii noștri dedulciți la mănoase cariere cu iz iliescian au schimbat macazul: îi reproșează "fanatismul" și "maniheismul", modul pamfletar, chipurile vitregit de idei. Ierunca se explică astfel: Este adevărat: dar nu de idei duceau lipsă scriitorii și cărturarii noștri care au ales colaborarea fără nuanțe cu inchizitorii culturii și spiritualității românești, ci de o minimă demnitate. În plus, aservindu-și conștiința, ei au ales
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
schimbă: pe de o parte Academia (cu minime schimbări, aceeași ca-n "epoca de aur"), pe de alta exilul sau (și) marginalizarea, umilința, sărăcia. Nimic nu se pierde, totul se transformă. Cine citește comentariile răuvoitorilor oficiali sau oficioși la adresa lui Virgil Ierunca și-ar putea închipui că d-sa recurge la cine știe ce sofistică, la acrobații ale demonstrației ori măcar la o laborioasă arheologie pentru a-și susține "negativismul". Or, realitatea e cu totul alta. D-sa indică lucrurile cele mai vizibile, altfel
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
de conștiință" unora din scriitorii menționați, indiscutabil de valoare (deși nu chiar de "geniu"), pe care pedalează neoesteții "apolitici", e drept, învecinîndu-i (probă de umor involuntar) cu Adrian Păunescu. Îl putem lesne contrazice pe cel dispus a vedea în Virgil Ierunca un spirit închistat, "rău", "inchizitorial". Dimpotrivă. Activitatea d-sale ne oferă atîtea dovezi de generozitate, încît unele considerații elogioase mai vechi i-ar putea fi imputate drept imprudențe. Virgil Ierunca a preferat a greși prin încredere decît prin mefiență. La
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
putem lesne contrazice pe cel dispus a vedea în Virgil Ierunca un spirit închistat, "rău", "inchizitorial". Dimpotrivă. Activitatea d-sale ne oferă atîtea dovezi de generozitate, încît unele considerații elogioase mai vechi i-ar putea fi imputate drept imprudențe. Virgil Ierunca a preferat a greși prin încredere decît prin mefiență. La rigoare, i-am putea reproșa acum ceea ce își reproșează, după toate probabilitățile, el însuși: încrederea excesivă în numele unor adaptabili mai "abili", din categoria celor înclinați "a suge de la două oi
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
categoria celor înclinați "a suge de la două oi", deși fisurile puteau fi observate de timpuriu. Exemplu frapant: Eugen Simion. Cavaler al încrederii în valori, criticul a preferat a se înșela decît a înșela. Cît privește mai recentul conflict al soților Ierunca cu Paul Goma, pe care l-au îmbrățișat din capul locului și căruia i-au făcut o largă și îndelungată mediatizare, ni se pare că aceasta e o împrejurare atît de intempestivă și o anecdotă atît de opacă, încît ține
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
doar a ne întreba dacă aceste motive negative, intervenite pe parcurs, au o mai mare pondere decît motivele pozitive ce au întemeiat prietenia în cauză, o prietenie ce transcende elementele strict personale, intrînd în istorie. În definitiv, rolul lui Virgil Ierunca a fost cel de-a introduce și aplica, în plin absurd, criticul rațional al criticii: "E drept că, de la o vreme, totul e posibil în România. Există însă limite, și ele cad strivite, spre stupoarea veghetoare a conștiinței. De acolo
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
contesta postura criticii oneste "de aici", dar întrucît ea se izbea de zăbrelele cenzurii și ale autocenzurii, nu era capabilă a se situa, obiectiv, în climatul de temeritate și statornicie al celei "de acolo", pe care, împreună cu Monica Lovinescu, Virgil Ierunca ne-o livra pe amplele aripi sonore ale Europei Libere. Sper ca această departajare nu-i va supăra pe cei de bună-credință "de aici". Absurdul "realismului socialist" sau, ulterior, printr-o dibace expansiune, al "umanismului socialist, a întîmpinat cea mai
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
fără să iert". Deoarece pripita absolvire ar fi însemnat o concesie făcută Răului celui mai primejdios, de natură spirituală, care e concesia axiologică. Nu ne putem, în unele momente, desprinde de gîndul că justețea acută a analizelor practicate de Virgil Ierunca devansează momentul în care au fost scrise, păstrîndu-și semnificația într-o durată indeterminată. Unele din ele dobîndesc un ton vaticinar. Într-o Românie ce se vrea democratică, nu bîntuie oare fantoma naționalismului deșănțat, de la Vadim și Păunescu la Funar și
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
Din nefericire, "văduva" nu e "veselă", iar opereta de la București se înfundă în impasul tragicului cotidian". Text datat "decembrie 1986". Oare cît timp, Doamne, sentimentul de patrie al românilor va mai purta amprenta de sînge a stalinismului? *** Nu o dată, Virgil Ierunca devine "splendid ca o ironie". Prin mijlocirea instrumentului ironic, irealizarea stilistică tratează cum se cuvine irealizarea valorilor, atît de numeroasă în epoca noastră de compromisuri și compromiteri, încît riscă a-i compune o identitate. Dacă e deci mai "decent" ca
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
riguros, cu un aer de tehnocrat), Emil Hurezeanu (peste ale cărui analize ultraraționale, impecabil argumentate, era mereu presărată o pulbere de ironie), Gelu Ionescu (sobru, tehnic în abordarea problemelor legate de învățământ și de cultură), ba chiar și celebrii Virgil Ierunca și Monica Lovinescu (aristocratici, superiori, a căror retorică întotdeauna gravă impunea respect). Moderatorul emisiunii, Neculai Constantin Munteanu făcea însă toți banii. Introducerile sale mustind de umor la limita corozivului (și, uneori, dincolo de ea) smulgeau hohote de râs. Cinismul său dezlănțuit
În labirint by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9537_a_10862]
-
antinaționala -, iar aceștia nu cred că MEN l-a aprobat cu ochii ănchisi. Iată ansa că mai multe personalități ale culturii române care se află an Franța, dintre care o parte doctoranzi serioși, plus personalități precum Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, au protestat ămpotriva acestei stupide moțiuni. Nu e totuși bizar, ca să nu zicem ămpotriva naturii culturii, ca un dr. ing. incapabil să se exprime corect an propria să limba, precedat de diverși semidocți sau patrioți grăbiți poate declara drept antipatriotic
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17437_a_18762]
-
doua oară. Între timp, autorul realizase mai multe copii, pe care le va adăposti pe la prieteni, iar unele dintre acestea vor ajunge în Occident. Reproducem aici fragmente dintr-o tulburătoare scrisoare trimisă, în octombrie 1979, de N. Steinhardt lui Virgil Ierunca, unul dintre destinatarii manuscrisului: „Iubite Virgil, dacă cumva, prin vrerea Domnului, nu-mi va fi dat să ajung la Paris, îndrăznesc să te rog a încerca să-mi publici lucrarea. Dorința mea ar fi ca versiunea I să apară tradusă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4346_a_5671]
-
a spus, dar n-avea de ales: doar nu era să ia partea lui Hitler. Bine, bine, suna replica mea, dar oare nu exista și democrația, la jumătatea drumului între extrema dreaptă și extrema stângă? (Interesant e că și Virgil Ierunca îmi va da același răspuns, cu deosebirea că el a preferat stalinismului troțkismul). Înclinațiile de stânga nu erau apanajul exclusiv al lui Paul Georgescu. Mulți intelectuali eminenți ai epocii gândeau ca el. Caracteristic lui Paul Georgescu a fost faptul de
Un scriitor uitat: Paul Georgescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3239_a_4564]
-
Cornelia Ștefănescu cu titlul Ochiurile rețelei) sînt aproape totdeauna susceptibile de un anume fragmentarism părtinitor, de intenția de a convinge un anumit cititor ( "e conceput anume pentru o revistă franceză în general și pentru Le Figaro în special", scria Virgil Ierunca), iar o lectură cum grano salis e îndeobște cea mai indicată. Pentru că Sorana Gurian nu e Adriana Georgescu, șefa de cabinet a generalului Rădescu, fugărită de miliția populară și lăsată fără dinți în beciurile Securității, care-și exorcizează cumplita experiență
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
Sunt nespus, nespus de îngrijorat." Al doilea război mondial începuse de aproape o lună. În anii războiului și până prin 1945, Basil Munteanu preda la Facultatea de Filologie a Universității din București. În cartea sa Semnul mirării, Ed. Humanitas, 1995, Virgil Ierunca își va aminti cu emoție de cursurile și seminariile celui ce se revelase "o reală personalitate a catedrei". Multe din studiile lui Basil Munteanu din acea vreme vor fi cuprinse într-un volum de 442 pagini ("niciodată pus în librărie
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
este extraordinară... densitate a acestui jurnal transcris, completat și comentat la distanță de aproximativ 30 de ani. În două cuvinte expediați cîte un episod de istorie literară, căruia le-ați fost în mod sigur martori unici, dumneavoastră și dl. Virgil Ierunca. De ce grabă asta? M.L.: Cînd am început să comentez jurnalele adolescenței nu mi-am dat seama că mă voi lansa în această lungă reconstituire. De ce grabă? Timpul se grăbește, nu eu. Pentru un al doilea volum, la care am început
Interviu cu Monica Lovinescu by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/17573_a_18898]
-
Jurnal de tip clasic ce-ar suporta, la nevoie, publicarea necomentată. Cum de la moartea mamei în închisoare, timp de peste 20 de ani, n-am mai ținut jurnal șunt nevoită să reconstitui din corespondență, din cîteva note, din jurnalul lui Virgil Ierunca (care imi servește pentru un fel de plagiat din memorie) cele petrecute sau resimțite. Dacă aș avea pretenția să reconstitui toate episoadele de istorie literară cărora am fost martori, Virgil și cu mine, mi-ar mai trebui vreo 20 de
Interviu cu Monica Lovinescu by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/17573_a_18898]
-
ascultătorii. Libertățile de asociere a registrelor sînt însă mult mai firești și practicate de mai multă lume în stilul epistolar, în scrisorile amicale. Scrisorile lui Steinhardt din volumul recent apărut (Dumnezeu în care spui că nu crezi..., Scrisori către Virgil Ierunca, 1967-1983, Humanitas, 2000) sînt interesante tocmai pentru modul în care reafirmă o formulă stilistică personală, stabilă în aparenta ei diversitate. În corespondență, tonul variază, făcînd să alterneze umilirea, exaltările, curtoazia, autoironia. Citatele pioase și tendința de minimalizare a suferințelor ar
Echilibru stilistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16843_a_18168]
-
ale sale despre "misiunea scriitorului", amintite în același "jurnal din România". În fapt, cel dintîi, intitulat Criza culturii românești, apare în ziarul "Liberalul" la 10 aprilie 1947 și este, fără îndoială, o luare de poziție în problema ridicată de Virgil Ierunca, mai întîi, apoi de Ion Caraion, dar una produsă tardiv, practic către sfîrșitul polemicii, prilejul declarat fiind o anchetă a "Rampei" (veche și ea de cîteva luni), în al cărei chestionar figura întrebarea: "- Regimurile politice pot suprima libertatea de exprimare
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
autoritar impresia unei verosimilități absolute, care i-a determinat și succesul mondial. Puține pagini din Les Mailles du filet acuză însă această verosimilitate halucinantă a episoadelor malapartiene. Apropierea de literatură a jurnalului Soranei Gurian a luat, precum remarca just Virgil Ierunca, aspectul "romanțării". "Construcția narativă pe cale de consolidare", despre care vorbea Nicolae Florescu, se concretizează, de fapt, în două cvasiromane: primul - al obținerii pașaportului printr-o căsătorie fictivă, cel de-al doilea - al iubirii imposibile, avîndu-i ca eroi pe autoare și
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
și împletirea celor două "romane" diminuează substanța epică a fiecăruia din ele. În sfîrșit, atît tabloul social pe care se proiectează cele două fire narative, cît și impresiile autoarei jurnalului intim asupra realităților social-politice suferă, așa cum iarăși bine observa Virgil Ierunca, din cauza unor irepresibile propensiuni către jurnalism și anecdotic, precum și a exagerării unor laturi pînă la "neadevăruri manifeste". În stil pur publicistic, de editorial (uneori de o calitate superioară, inteligent, alteori mediocru, superficial), tratează Sorana Gurian raporturile româno-sovietice, etapele instaurării comunismului
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]