1,072 matches
-
Capenna. Mergeau repejor, zgribuliți, cu capetele plecate. Ocolind o băltoacă, Metodiu ridică privirea și zări la câțiva pași în fața lor, venind din direcție opusă, alți doi călugări. își dădu imediat seama după îmbrăcăminte, nu fără o ușoară tresărire, că sunt iezuiți. Iezuiții îi zăriră și ei și, tresărind puternic, își dădură seama că sunt ortodocși. Se apropiară unii de alții cu prudența și îndârjirea care transformaseră biserica creștină într-o instituție bicefală, cu creierul într-o parte și ideile într-alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Mergeau repejor, zgribuliți, cu capetele plecate. Ocolind o băltoacă, Metodiu ridică privirea și zări la câțiva pași în fața lor, venind din direcție opusă, alți doi călugări. își dădu imediat seama după îmbrăcăminte, nu fără o ușoară tresărire, că sunt iezuiți. Iezuiții îi zăriră și ei și, tresărind puternic, își dădură seama că sunt ortodocși. Se apropiară unii de alții cu prudența și îndârjirea care transformaseră biserica creștină într-o instituție bicefală, cu creierul într-o parte și ideile într-alta. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zăriră și ei și, tresărind puternic, își dădură seama că sunt ortodocși. Se apropiară unii de alții cu prudența și îndârjirea care transformaseră biserica creștină într-o instituție bicefală, cu creierul într-o parte și ideile într-alta. Unul din iezuiți, mai tinerel, avea fața ciupită de asceză. Când se-ncrucișară, iezuiții salutară cu tărie: — Ad majorem gloriam Dei! Metodiu șovăi o clipă, apoi găsi compromisul retoric salvator: — în veci, amen! Episodul 202 PAPA în vremea când se petrec întâmplările din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ortodocși. Se apropiară unii de alții cu prudența și îndârjirea care transformaseră biserica creștină într-o instituție bicefală, cu creierul într-o parte și ideile într-alta. Unul din iezuiți, mai tinerel, avea fața ciupită de asceză. Când se-ncrucișară, iezuiții salutară cu tărie: — Ad majorem gloriam Dei! Metodiu șovăi o clipă, apoi găsi compromisul retoric salvator: — în veci, amen! Episodul 202 PAPA în vremea când se petrec întâmplările din această istorisire, pe scaunul pontifical odihnea Papa Grigorie al XV-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Don Juan de España (Don Juan de Spania, 1921) etc. A scris pentru Manuel de Falla libretul baletului El amor brujo (Iubire vrăjită). Matambre. „Omoară-foamea“; carnea ce acoperă coastele și burta vacii, imediat sub piele. Mate. Infuzie (numită și „ceaiul iezuiților“) care conține cofeină și are proprietăți stimulatoare; se prepară din frunze, uscate sau prăjite și apoi fin măcinate, de iarbă mate (< quechua mati, „tărtăcuță“), cu apă clocotită și puțin zahăr, În mod obișnuit Într-o tărtăcuță specială ce servește drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pomenea numele său oricine știa că este vorba de milioane, dacă nu chiar de miliarde, și totul în aur. Aur adevărat, nu hîrtii. Mihai Mihail se mulțumea întotdeauna cu hîrtii. Coriolan Popa nu. Între puținii săi adversari i se spunea "Iezuitul" și asta numai din pricina nepotrivirii totale dintre imaginea sa blîndă, temătoare, speriată chiar și puterea pe care o stăpînea. Sau care îl stăpînea. În ultima clipă ofițerii strînși ciotcă în jurul celor doi aviatori simțiră și ei că se apropie cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
final a fi doar pozeuri și aventurieri, confundând, În cel mai fericit caz, o umbră de curaj cu substanța Înțelepciunii. Tabloul vivant al deziluziei sale a luat forma procesiunii - veche de când lumea - a profeților, atenienilor, martirilor, sfinților, savanților, Don Juan-ilor, iezuiților, puritanilor, Faustilor, poeților, pacifiștilor. Curgeau prin fața lui ca niște studenței costumați la o reuniune colegială, În ordinea În care visele, personalitățile și credințele lor proiectaseră lumini colorate asupra sufletului său. Fiecare dintre ei Încercase să explice gloria vieții și uriașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
recunoscându-i numele, stilul, vocea de tenor cu accent irlandez, deseori imitată. Locotenentul Dudley Smith de la Departamentul de Poliție din Los Angeles (LAPD), Omucideri. Înalt, spătos, cu fața roșie; născut la Dublin, crescut în L.A., școlit într-un colegiu al iezuiților. Omul de atac în momente de criză pentru fiecare șef al poliției încă de pe vremea Durului Dick Steckel. Omorâse șapte oameni în misiune, purta cravate de comandă cu imprimeuri reprezentând insigna de polițist, cătușele și cifra 7, aranjate în cercuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din ordinul domnitorului Ștefan Cantacuzino, a fost zidită de vie o „vrăjitoare” și spânzurate alte două, pe motiv că au făcut vrăji necurate asupra soției suveranului muntean (86, p. 164). Datorită dominației Bisericii Catolice și, mai ales, a pre- zenței iezuiților, cu totul alta a fost situația în Transilvania, unde în secolele XVI, XVII și XVIII sunt atestate (la Cluj, Brașov, Sibiu, Mediaș, Sebeș, Tg. Mureș ș.a.) sute de arderi pe rug sau alte pedepse exemplare aplicate presupușilor vrăjitori. Față de situația
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
un „vrăjitor” român, János Oláh (Ion Valahul). Este, de altfel, ultima semnalare documentară privind execuția unui presupus vrăjitor din Transilvania (86, p. 160). La câțiva ani după această dată (în 1758), împărăteasa Maria Tereza i-a alungat pe reprezentanții Ordinului Iezuiților și a pus capăt execuțiilor de acest fel (39, p. 88). Persecuțiile vrăjitorilor din Ardeal au determinat, probabil, sau doar au favorizat intrarea acestora sub patronajul inclusiv onomastic al semilegendarului rege Solomon. Perioada sângeroaselor campanii antivrăjitorești din Transilvania (1565-1753) premerge
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în îndepărtatul Peru, în cadrul celui de-al doilea Conciliu de la Lima (1567-1568) au fost interzise comercializarea și consumul frunzei de coca în Indiile spaniole. Deși recunoșteau faptul că mestecarea frunzei le dă incașilor vigoare la lucru și le potolește foamea, iezuiții au considerat planta ca fiind „satanică” și provocatoare de idolatrie și erezie (27, pp. 202 și 183). Inchiziția a fost atât de severă din cauza modului sacral în care indigenii sud-americani foloseau frunzele de coca și pe cele de tutun. Mircea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vestitul doctor evreo-portughez Daniel de Fonseca, medicul lui Nicolae Mavrocordat și ulterior chiar al sultanului, a jucat un rol important în prepararea pentru Mavrocordat Vodă a „magiunului de opium”, de care era foarte mândru domnitorul fanariot. Sub influența negustorilor și iezuiților portughezi, foarte prezenți în India (la Goa) și în China (la Macao), medicina și far- macia portugheză se bazau în mare măsură, în epocă (secolele XVI-XVIII), pe medicamente opiacee și pe alte remedii tradițio- nale orientale. Deja în 1563 medicul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
încredere în posibilitățile sale. Ca vicar de Edo al Ordinului Sfântul Pavel fusese întotdeauna încredințat că eșecul muncii sale de până atunci în Japonia se datora greșelilor făcute de Ordinul Sfântul Petru care se împotrivea mereu ordinului său. Deși preoții iezuiți se arătau întotdeauna diplomați ca niște politicieni în cele mai neînsemnate treburi, în fapt n-aveau habar de politică. La capătul a peste șaizeci de ani de activitate misionară, iezuiții dobândiseră la Nagasaki biserici cu autonomie atât administrativă, cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Sfântul Petru care se împotrivea mereu ordinului său. Deși preoții iezuiți se arătau întotdeauna diplomați ca niște politicieni în cele mai neînsemnate treburi, în fapt n-aveau habar de politică. La capătul a peste șaizeci de ani de activitate misionară, iezuiții dobândiseră la Nagasaki biserici cu autonomie atât administrativă, cât și juridică, semănând astfel în mintea autorităților japoneze grăuntele îngrijorării și al îndoielii. „Dacă aș fi fost eu episcop, n-aș fi îngăduit o asemenea nesăbuință. Să fi fost eu episcopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
intra pe sub pielea sfetnicilor vicleni din Sfatul Bătrânilor și de a-i îndupleca. Din păcate, din cauza presiunii exercitate de Ordinul Sfântul Petru nu i se dăduse încă ocazia să-și etaleze acest har moștenit din familie. Știa foarte bine că iezuiții nu puteau nici să-i manipuleze abil pe Hideyoshi sau pe naifu și nici măcar să-i domolească pe înalții prelați budiști care acaparaseră castelul Edo, ci dimpotrivă, semănau ostilitatea și suspiciunea printre acești oameni de vază. De aceea misionarul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înfrânți în bătălia de la Sekigahara treceau în serviciul stăpânului din Ōsaka. După această introducere, părintele Muñoz îl înștiința că șeful Ordinului Sfântul Petru din Kinki trimisese la Roma o depeșă în care ponegrea metodele de propovăduire ale Ordinului Sfântul Pavel. — Iezuiții ne învinovățesc că nu ținem seama de porunca prin care munca de propovăduire este oprită în Edo, ba, dimpotrivă, păstrăm legătura cu credincioșii japonezi și zic că astfel stârnim fără rost mânia naifului și a shōgunului, iar acest lucru va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Misionarul își înfrână scârba care-l copleșise și îi înapoie scrisoarea lui Diego. O adunătură de proști înfumurați! Gâtul și obrajii misionarului se înroșeau ori de câte ori acesta se aprindea pentru câte ceva. Criticile Ordinului Sfântul Petru la adresa lor nu erau ceva nou. Iezuiții lucraseră întotdeauna din umbră și scriseseră de rău la Roma despre franciscani. Și toate acestea din pură invidie. Când Francisc Xavier pusese pentru prima oară piciorul în Japonia în urmă cu șaizeci și trei de ani, propovăduirea în această țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în urmă cu aproape zece ani, prin edictul apostolic Onerosa Pastoralis al Papei Clement al VIII-lea, li se îngăduia și altor ordine să desfășoare activități misionare în Japonia, Ordinul Sfântul Petru a început să vorbească de rău alte ordine. — Iezuiții uită că ei înșiși le-au dat motive japonezilor să-i prigonească pe creștini. Ar face bine să se gândească cine l-a mâniat pe răposatul taikō. Diego îl privea sfios cu ochii săi roșii. Uitându-se în ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
poată vorbi mulțumitor limba acestei țări, deși se împlineau mai bine de trei ani de când venise în Japonia, Diego își petrecea zilele îndeplinind ascultător ca o oaie tot ce îi spuneau superiorii să facă. În urmă cu vreo câțiva ani iezuiții dobândiseră la Nagasaki ținuturi pe care înființaseră colonii autonome și din câștigurile strânse de pe urma acestora sprijineau activitatea misionară. Deși nu aveau drepturi militare asupra acestor teritorii nu aveau, dar exercitau dreptul de a strânge dări și de a judeca. Oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
stare de fapt s-a înfuriat la culme socotind lucrarea de propovăduire o adevărată invazie și a poruncit proscrierea creștinismului. Întâmplarea cu pricina fusese impulsul ce dusese la persecuția care arunca perspective sumbre asupra întregii activități misionare din Japonia, dar iezuiților le convenea acum să uite acest lucru. Dar... ce răspuns să trimitem la Ōsaka...? se arătă Diego descumpănit. Am putea să le scriem iezuiților să nu-și mai facă griji în privința mea, scrâșni misionarul printre dinți dând din umeri. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
impulsul ce dusese la persecuția care arunca perspective sumbre asupra întregii activități misionare din Japonia, dar iezuiților le convenea acum să uite acest lucru. Dar... ce răspuns să trimitem la Ōsaka...? se arătă Diego descumpănit. Am putea să le scriem iezuiților să nu-și mai facă griji în privința mea, scrâșni misionarul printre dinți dând din umeri. Pentru că în curând o să părăsesc Edo și o să mă duc în Tōhoku. În Tōhoku? Fără să răspundă, misionarul îi întoarse spatele colegului său uimit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
murmură el cu fruntea în mâini. „Tocmai de aceea, având nevoie de mine, m-ai scos din celulă. La clevetelile și ponegrelile saducheilor și ale fariseilor Tu nici n-ai tresărit. Nici eu n-am să bag de seamă împunsăturile iezuiților.” Gândacii umblau în voie pe picioarele sale goale, pline de noroi. Pasărea din crâng cânta din nou cu glas ascuțit și se auzea cum coreeanul închidea ușa căsuței lor. Japonezii or să construiască un galion. Imaginea roiului uriaș de furnici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
roi de furnici negre în căutare de câștig din negoțul cu Nueva España. „Le dăm câștig din negoț, iar noi primim libertatea de a propovădui.” Cei care să fie în stare să ducă la bun sfârșit această învoială nu erau iezuiții. Nici dominicanii sau augustinienii. Nici călugării nătângi ca Diego. Misionarul era încredințat că numai lui îi stătea în putere să înfăptuiască un astfel de lucru. Pentru aceasta era nevoie să șteargă prejudecățile japonezilor. Nu trebuia să repete greșelile făcute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nici dominicanii sau augustinienii. Nici călugării nătângi ca Diego. Misionarul era încredințat că numai lui îi stătea în putere să înfăptuiască un astfel de lucru. Pentru aceasta era nevoie să șteargă prejudecățile japonezilor. Nu trebuia să repete greșelile făcute de iezuiți. „Dacă aș fi eu episcopul Japoniei...” Imboldurile ambiției lumești de care se rușina necontenit îi răsunau din nou în urechi. Nu se putu abține să nu se gândească, deși rușinat, că dacă el ar fi numit episcop și ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
putu abține să nu se gândească, deși rușinat, că dacă el ar fi numit episcop și ar avea cale liberă să planifice și să ducă la împlinire întreaga lucrare de propovăduire în Japonia, atunci ar putea îndrepta greșelile făcute de iezuiți în toți acești ani. În zilele senine, fumul de cărbuni arși se ridica de pe dealurile de un cafeniu veșted din jurul văii. Urma să vină iarna cea lungă, iar țăranii munceau din zori până în seară. După ce orezul și meiul se strângeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]