9,028 matches
-
transdanubian/ Lătrând sârbește adică./ Numai la Turnul lui Sever/ Era o liniște sub cer/ De câine mort demult stingher/ Și am plecat de frică". Elaborată în orașul care mai păstrează piciorul podului lui Traian și turnul lui Sever, lirica d-nei Ileana Roman are curgerea molcomă, dar cu ochi iuți a fluviului pe care autoarea îl contemplă, cu reflexele soarelui în undele mereu altele.
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
la adresa estetismului "șaizecist". Neomodernismul nu e însă nici epigonic (în raport cu modernismul interbelic), nici laș, cu carențe civice. Pe lângă exemplele concrete extrase din versurile unor Nicolae Labiș, Ion Gheorghe, Ana Blandiana, Adrian Păunescu (cel din primele volume), Ioan Alexandru (la fel), Ileana Mălăncioiu și Marin Sorescu, criticul aduce în discuție polisemia însăși, fără de care, totuși!, poezia e greu de conceput: "poezia este, prin definiție, un limbaj mai mult sau mai puțin Ťesopicť, ea vorbind în Ťpildeť și Ťcu tâlcť, solicitând adică polisemia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9622_a_10947]
-
iz "antiumanist" - atâta vreme cât clasicii înșiși erau trecuți prin purgatoriul cenzurii comuniste. Cum nici în țările vecine - Ungaria sau Iugoslavia - numele lui Cohen nu părea să fie prea popular, aproape că uitasem de el, când, în casa unei colege de facultate, Ileana Grivu, am avut surpriza de proporții de a găsi toate discurile lui de până atunci. Le-am imprimat pe loc și din acel moment au devenit parte a existenței mele cotidiene. Câțiva ani mai târziu, Ileana avea să-mi "transfere
Aveți bilete la concertul lui Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8043_a_9368]
-
unei colege de facultate, Ileana Grivu, am avut surpriza de proporții de a găsi toate discurile lui de până atunci. Le-am imprimat pe loc și din acel moment au devenit parte a existenței mele cotidiene. Câțiva ani mai târziu, Ileana avea să-mi "transfere cu titlu gratuit" acele discuri, deja uzate, aproape de neascultat, dar care intraseră în mitologia micii noastre lumi naive și sentimentale. Nu știam, atunci, de preocupările literare ale lui Cohen, nu auzisem de cele două romane ale
Aveți bilete la concertul lui Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8043_a_9368]
-
dă dovadă de lipsă de profesionalism, atunci când, în loc să se ocupe de cultură, alege să rătăcească prin sfere atât de profane. Cultura înseamnă însă și o cultură politică. Eseul politic, cel pe care-l vor practica de exemplu Nicolae Manolescu sau Ileana Mălăncioiu după 1990, este un subgen literar. Iar de la afacerea Dreyfus încoace, rolul intelectualui (categoria scriitorului subsumându-se) a fost și acela de a lua atitudine în problemele societății, de a se implica. Cititorii români se obișnuiseră însă să vadă
Literatură și politică by Cristina Ispas () [Corola-journal/Journalistic/8190_a_9515]
-
pune pe hârtie afirmații și negații rezolute, dorea și dorește să cunoască. Convorbirile au început în noiembrie 2005, când Octavian Paler tocmai primise Premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor. Ca și în cazul Recursului la memorie, volumul de convorbiri cu Ileana Mălăncioiu, întrebările au venit în tranșe tematice (serii de interogații prin care încercam circumscrierea și totodată nuanțarea temei propuse) și în scris, răspunsurile având același suport și o elaborație similară. Cred că în dialogul cu un scriitor, această variantă e
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
în facsimil ediția din 1932 a biografiei lui Eminescu, apărută la Editura "Cultura Națională", mărindu-i puțin formatul și adăugând postfețele de la ediția a doua (1933) și ediția a treia (1938). În 2002, Editura Academiei Române realizează o ediție îngrijită de Ileana Mihăilă, cu o prefață de Eugen Simion, considerând-o o ediție jubiliară, apărută la 150 de ani de la nașterea lui Eminescu și la o sută de ani de la nașterea lui G. Călinescu. Într-o suficient de amplă notă asupra ediției
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
Mihăilă, cu o prefață de Eugen Simion, considerând-o o ediție jubiliară, apărută la 150 de ani de la nașterea lui Eminescu și la o sută de ani de la nașterea lui G. Călinescu. Într-o suficient de amplă notă asupra ediției, Ileana Mihăilă analizează variantele cărții și optează pentru ediția din 1938 în disputa cu cea din 1964 privind dreptul de a reprezenta "ultimul cuvânt al autorului". Așa cred și eu. Argumentele sunt foarte numeroase în favoarea ediției din 1938 ca text de
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
ediția din 1938 (omisă inexplicabil din ediția academică recentă), G. Călinescu arată în ce constau completările și îndreptările aduse, corecturile și îmbunătățirile stilistice, pentru a lua decizia de "a anula celelalte ediții" anterioare, considerând-o și pe aceasta perfectibilă. Ediția Ilenei Mihăilă semnalează în addenda (21 de pagini) modificările științifice, stilistice și politice făcute de autor în ediția din 1964 față de cea din 1938. Surprinzătoare (și convingătoare) sunt deciziile luate de Nicolae Mecu, în privința textului de bază, privitoare la romanele călinesciene
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
boală necunoscută care îl imobilizează la pat și-l face să putrezească. Nu se poate vindeca, după cum nu poate nici să moară; agonizează lent, ad infinitum, și tot vrea să se spovedească, în credința că sfârșitul e aproape. Prin contrast, Ileana este înfloritoare, veșnic tânără, dăruindu-se cu bucurie oricui, cu excepția bărbatului ei. Cumplitul Ică, tatăl Ilenei, a fost deja clasat ca un caz de "strigoi" de către sătenii pe care i-a supus, în viață fiind, fără efort. Rămâne de rezolvat
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
după cum nu poate nici să moară; agonizează lent, ad infinitum, și tot vrea să se spovedească, în credința că sfârșitul e aproape. Prin contrast, Ileana este înfloritoare, veșnic tânără, dăruindu-se cu bucurie oricui, cu excepția bărbatului ei. Cumplitul Ică, tatăl Ilenei, a fost deja clasat ca un caz de "strigoi" de către sătenii pe care i-a supus, în viață fiind, fără efort. Rămâne de rezolvat cazul lui Moise, directorul de școală care apare încă, în ierarhia demonilor rurali, drept cel mai
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
sunt puri, ci amestecați. Chiar bestiile apar câteodată într-o lumină diferită, în timpul vieții sau, dacă nu, după moarte. Cel ce putrezește de viu în patul conjugal, fără satisfacția de a fi atins-o măcar o dată pe frumoasa-i nevastă, Ileana, care îl pedepsește la nesfârșit culcându-se cu tot satul. După ce temutul Ică moare, cadavrul lui este dezgropat și profanat de sătenii dintr-odată "curajoși". Pe Moise, care poate totul, îl vedem, într-o scenă, cu lacrimi de disperare pe
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
momentul În care viața lui afectivă luase o Întorsătură cu totul și cu totul nouă. Și toate au Început atunci ... Câtă nedreptate și câtă frustrare? Liza , evreica Elisabeth-Reby, așa cum Îi spunea Victor și „jâdauca din Vaslui” așa cum Îi spunea bunica Ileana , sosise În vizită la familia de olari pentru ... „aer curat”. Va ar fi dorit să urce În podul casei mari dar se sfia să deranjeze o discuție de taină dintre doamna Liza și Aneta . Băiatul Își făcu oarece curaj, avea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și la stânga se află satul În care a copilărit, acolo părinții lui, Victor și Maria, s-au culcat de un ceas, obosiți de la „făcutul” oalelor din lut. Tot acolo odihneau pentru vecie bunii săi bunici, Ghiorghi a dascălu’ și bunica Ileana , ce oameni și cât de dragi Îi sunt, mereu! Chiar În spatele său, la două sute de metri, Rică Olaru vedea cu ochii minții pădurea Mavrocordat, mirifica pădure a copilăriei sale, vedea și liniștea aparentă ce domnea În ea, deși știa că
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
regulă. Abia seara, după ce toți colegii au adormit, a realizat prin ce „primejdie” trecuse și cum ar fi putut el ajunge mititel și ghebos ca Dinu Ciulinel! Rosti În gând, cu mare precauție un „Mulțumescu-ți ție, Doamne!” Învățat de la bunica Ileana și privind la cei care dormeau gândi: dacă aude cineva și află directorul că vorbesc de Dumnezeu!? Religia cu toate ale ei erau stric interzise În școală iar măsurile erau dintre cele mai drastice, o altă „binefacere” a regimului muncitoresc
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să cred că toți creatorii sunt niște privilegiați, din punct de vedere al longevității :” Sunt alcătuit din mai mulți oameni - este imposibil să murim cu toții, În aceeași clipă!”. Corect! Pentru mine, Birlic, Emil Botta, George Constantin, Ștefan Iordache, Gina Patrichi, Ileana Berlogea, Ion Zamfirescu, Caragiu ș. a. sunt vii. Ca Beligan, Rebengiuc, Iureș. Măcar unii din cei mulți, care se adăpostesc În for(t)ul interior al unui artist, rămîn nemuritori... Citesc, periodic, despre deținuții care sunt actori, scriitori, pictori. E un
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
că „trebuie să revii la forma greacă a criticii: să critici spre lumină!” Corect! Ce frumos sună! Dar nu-i simplu, fiindcă trebuie să fii un generos și un erudit, cum au fost Alice Voinescu, Ion Marin Sadoveanu, Ion Zamfirescu, Ileana Berlogea, Valentin Silvestru, Mircea Ghițulescu... Într-unul dintre multele suplimente cu programul canalelor tv, găsesc o descriere scurtă a filmului Viața la țară. Din „docta” prezentare, aflăm că filmul e „adaptarea romanului lui Cehov Unchiul Vania” și că ferma i-
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
minciuna, care urâțește. Gata, lăsați-i lângă Așezământ doar pe cei doi. Prea multă lume strică! (Ies toți. Doamna Lume și Domnul Destin își reiau locul lângă Așezământ.) Următoarea fișă! DOAMNA LUME: Un băiat și o fată... BUFONUL: ... Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana... DOAMNA LUME: Oameni normali... BUFONUL: ... îndrăgostiți. REGIZORUL: Nea Costică, scoate Precuvântarea. Să vină îndrăgostiții! (Nea Costică scoate Așezământul, iese cu Doamna Lume. Bufonul trece la arlechin. Intră Ieronim și Cezara.) Cadru boem. La libera voastră fantezie! CEZARA: O pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
la poale de munte! (iese. Cei doi se așază.) IERONIM: Stai bine? CEZARA: Mulțumitor. IERONIM: Și eu. Bufonule, ce spune povestea mai departe? BUFONUL: Întâi prezentați-vă, să afle lumea cine sunteți. IERONIM: S-a spus mai înainte. Ea e Ileana Cosânzeana, eu Făt-Frumos. CEZARA: Păi da... Făt-Frumos... IERONIM: De ce nu? Sunt Făt-Frumos! Acum am voie să-mi închipui orice, pot fi orice-mi place. Uite, nu știu dacă cineva s-a visat vreodată elastic, deci că se poate întinde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
casă, moșneagul a grăit. Ia uite-te aici, măi babă, ce flăcău ți-am adus. Tot te plângeai că eu am cam îmbătrânit. Ia zi-i, îți place flăcăul sau îl vrei pe Făt Frumos? Și tu să rămâi cu Ileana Cosânzeana, ai? Apoi eu mă mulțămăsc cu flăcăul ista și pace - a intrat în joc bătrâna. Dacă-i așa, apoi fă bine și umple bărdaca ceea din cotruță, că s-o dogit de când n-am mai băgat-o în samă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
arat au ieșit doar bătrânii și femeile. Glasul cucului din huceaguri era însoțit doar de al femeilor care mânau dobitoacele la arat, iar bărbații cu plete colilii țineau de cornele plugului. I-auzi cucul, tată. Cântă altfel parcă - a grăit Ileana lui Petruță Cotruță către socrul său. Cântă a jale, Ileană. A jale cântă, bată-l să-l bată... Da’ ce-i vinovată pasărea, săraca? Cântă și ea pe limba ei. Așa o lăsat-o Dumnezeu. Doamne, de când o plecat Petruță
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
huceaguri era însoțit doar de al femeilor care mânau dobitoacele la arat, iar bărbații cu plete colilii țineau de cornele plugului. I-auzi cucul, tată. Cântă altfel parcă - a grăit Ileana lui Petruță Cotruță către socrul său. Cântă a jale, Ileană. A jale cântă, bată-l să-l bată... Da’ ce-i vinovată pasărea, săraca? Cântă și ea pe limba ei. Așa o lăsat-o Dumnezeu. Doamne, de când o plecat Petruță și n-o scris un rând!... Unde o fi, săracul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
întâmpla un lucru asemănător. - Nu, zice ea. Ea nu are niciun nepot aici, și chiar de vin, moș Grigore nu le dă voie să o vadă sau să-i dea ceva și ei se tem de el. Chiar și mătușa Ileana se teme de el și nici ea nu-i dă nimic de mâncare sau apă. Ne-am hotărât cu Maria să riscăm și să mergem la baba Ioana să-i ducem pâine și apă. Luasem o cană de un litru
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Au înmormântat-o și au uitat-o. Uitasem și eu un timp de această întâmplare. Peste ani de zile, aflându-mă în vizită la părinții mei, îmi amintisem și o întrebasem pe mama: - Mamă, mai trăiesc moș Grigore și mătușa Ileana? - Nu, zise mama. Lelea Ileana a murit prima. Badea Grigore a mai trăit după aceea, dar a avut parte de zilele pe care i le-a făcut și el soacrei sale. Îl abandonaseră toți. Când l-au găsit mort, nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
uitat-o. Uitasem și eu un timp de această întâmplare. Peste ani de zile, aflându-mă în vizită la părinții mei, îmi amintisem și o întrebasem pe mama: - Mamă, mai trăiesc moș Grigore și mătușa Ileana? - Nu, zise mama. Lelea Ileana a murit prima. Badea Grigore a mai trăit după aceea, dar a avut parte de zilele pe care i le-a făcut și el soacrei sale. Îl abandonaseră toți. Când l-au găsit mort, nu știa nimeni de câte zile
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]