3,685 matches
-
ciclu în patru volume, Oameni la pândă zugrăvește viața unui sat mehedințean între cele două războaie mondiale. În centrul acțiunii primului volum, finalmente intitulat Morarul, se află concurența dintre proprietarii a două mori, una de apă, cealaltă cu motor, posibilă ilustrare a conflictului dintre vechi și nou. Substanța epică este autentică, iar confruntrea eroilor, caractere puternice, ia aspecte cvasiepopeice. Tonul este calm, obiectiv, povestirea păstrează o cadență vie, neobosită. Monumental în negativitatea sa, dar perfect veridic, Onufrie Gânj e un autocrat
BRATOLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
contribuie la portretizarea satirică. În numele personajelor (Romulus Țopârlan, Danton Păstărnac, Decebal Zăbăilă, Hercules Bețigaș ș.a.) urcă ceva din sevele comediei burlești aflate în subsolul Țiganiadei lui I. Budai-Deleanu. G. Călinescu detecta la B., descendent al lui Victor Vlad Delamarina întru ilustrarea umorului dialectal, tocmai „burlescul lingvistic”. Deși multe dintre spumoasele lui „momente” par a fi replici la paginile dedicate de I. L. Caragiale lui Marius Chicoș Rostogan, distanța e mare. La scriitorul ardelean, învățătorul, preotul au manii inofensive și sunt priviți cu
BANUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
aceeași măsură de istoria literaturii și de cea a filosofiei românești, B. așază, consecvent, în miezul ideatic al studiilor pe care le publică dominanta metafizică, liniile viziunii etnic-creștine dând coerență teoriei și subtilitate interpretării. Eseurile lui B., răspândite în reviste, ilustrări, cum afirmă el însuși, ale unui „gen tipic pentru epoca modernă”, făcând tranziția „între filosofie și știință, pe de o parte, și poezie, pe de alta” (Despre eseu), sunt unitare atât ca fond, cât și în plan stilistic, expunerea întrunind
BANCILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
acționează și ulterior gândește și evaluează consecințele actelor sale, tipul extravert. Tipologiile culturale sunt sinteza simbolică a modelelor de personalitate și de viață marcate de o mare Încărcătură mitică, ele fiind În primul rând, prin personajele care le incarnează, o „ilustrare” a unor modele umane și de existență cu caracter exemplar. 4. Tipologiile etnoculturale În această categorie sunt grupate tipurile de personalitate și modelele psihobiografice corespunzătoare diferențelor specifice ale trăsăturilor etnoculturale ale unor grupe de populații. Ele aparțin atât psihologiei diferențiale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Stat. Din 1985, se stabilește în Republica Federală Germania. A colaborat la „Gazeta literară”, „Tânărul scriitor”, dar mai ales la „Teatrul”, cu cronici de spectacole și cu interviuri. Debutul editorial al lui B., Conținut și formă în artă (1959), o ilustrare teoretică a esteticii vulgarizante realist-socialiste, înseamnă trasarea proiectului de o viață al autorului: critica marxistă sociologizantă. Doar tonul se va modifica, pierzându-și din virulență de-a lungul anilor. B. trece în revistă teoriile marxist-leniniste despre artă ca oglindire a
BALEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285583_a_286912]
-
tot așa poezia este un act de purificare, de distilare a ceea ce este obscur și tenebros în ființa umană, împlinindu-și astfel menirea totalizatoare prin conjugarea întunericului cu lumina, a dionisiacului cu apolinicul, a morții cu viața. Operele alese pentru ilustrarea acestei metamorfoze sunt cele ale poeților renascentiști Petrarca, Michelangelo, Tasso, Camöes, Dante, Shakespeare. Imaginarul lor, impregnat de simbolurile recent descoperitei Antichități, pune în evidență cristalizarea mitului orfic ca mit întemeietor al poeziei europene. Volumul Imagini ale lumii (1987) urmărește motivul
CAPUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286085_a_287414]
-
teatrolog se înscrie în prelungirea unor atari preocupări: Actorul și vârstele teatrului românesc (1980). Ea își propune să fie „o sinteză” a principalelor momente din istoria spectacolului de teatru, privite din perspectiva „evoluției artei actoricești”. Accentul cade nu atât pe ilustrarea unor generații de actori, cât, mai ales, pe tipologia unor modalități artistice interpretative, cu propensiune spre modernitate. SCRIERI: Teatrul Național „I. L. Caragiale” 1852-1952 (în colaborare cu Florin Tornea), pref. G. Oprescu, București, 1955; Teatrul românesc contemporan. 1944-1974 (coordonator în colaborare
ALTERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285311_a_286640]
-
căldurii și a transpirației, o pălărie de soare. Himalaya, mda... Cine ar fi crezut că se va face atât de cald În timp ce urcam? Cine ar fi crezut că Bennie Îi va da tocmai această fotografie fetei de la pompe funebre ca ilustrare a felului În care arătam „În vremurile cele mai bune“? Și că prostuța de fată va Încerca să reproducă varza aceea de coafură din Himalaya și că Îmi va colora pielea Într-o nuanță la fel de Închisă ca tenul unei fecioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
în sine“, „ceea ce există“ și „ceea ce nu există“, mai ales despre „ceea ce nu există“. Toate aceste expresii le consideră fără nici o semnificație, văzându-se în fața lor ca într-o lume de fantasme și apariții deșarte. Las acum deoparte faptul că ilustrarea celor lipsite de sens cu unele locuri din Heidegger produce, involuntar, destule pro poziții fără sens. Analistul spune, de pildă, că dacă ar fi permisă folosirea cuvântului „nimic“ drept nume al unui obiect, 102 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 93
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Dumnezeu.“ Neam situa astfel în umbra - și deopotrivă în lumina discretă - a unui dicționar inepuizabil ca atare. Comentând enumerarea borgesiană din Limba analitică a lui John Wilkins, Umberto Eco, cel în căutare veșnică de liste și arborescențe, o consideră o ilustrare perfectă a tipului de listă incongruentă. Altfel spus, absurdă. Ar da expresie dorinței autorului de a vorbi excesiv. Căci recurge pur și simplu „la hybris și lăcomia cuvântului, la o senină (rar obsesivă) știință a pluralului și a nemăsuratului“. Borges
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și „lucru în sine“, „ceea ce există“ și „ceea ce nu există“, mai ales despre „ceea ce nu există“. Toate aceste expresii le consideră fără nici o semnificație, văzânduse în fața lor ca întro lume de fantasme și apariții deșarte. Las acum deoparte faptul că ilustrarea celor lipsite de sens cu unele locuri din Heidegger produce, involuntar, destule pro poziții fără sens. Analistul spune, de pildă, că dacă ar fi permisă folosirea cuvântului „nimic“ drept nume al unui obiect, 102 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 93
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Dumnezeu.“ Neam situa astfel în umbra - și deopotrivă în lumina discretă - a unui dicționar inepuizabil ca atare. Comentând enumerarea borgesiană din Limba analitică a lui John Wilkins, Umberto Eco, cel în căutare veșnică de liste și arborescențe, o consideră o ilustrare perfectă a tipului de listă incongruentă. Altfel spus, absurdă. Ar da expresie dorinței autorului de a vorbi excesiv. Căci recurge pur și simplu „la hybris și lăcomia cuvântului, la o senină (rar obsesivă) știință a pluralului și a nemăsuratului“. Borges
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
critici de azi. Orice critic simte instinctiv nevoia unei definiții, a unei circumscrieri sintetice a operei pe care o analizează. Adela beneficiază de diverse definiții. Să citam cîteva: "capitol de arheologie sufletească" (Paul Zarifopol); în același sens, la Pompiliu Constantinescu: "ilustrare concretă a sensibilității unui intelectual din epoca eminescianismului"; "romanul unui cazuist (...), al unui intelectual cu acțiunea erotică paralizată de prea multă disociație" (G. Călinescu- I. L. R., Minerva, 1985, p. 667). Pentru Al. Piru, Adela este "traducere epică a aforismelor din
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
spirituală, adoptă o gândire specific feminină, realistă. Apreciază fără menajamente portretul lui Schopenhauer, aflat în camera bărbatului, ironizează poezia, de altfel, dezastruoasă, a lui Carol Scrob. Persiflarea nu recomandă neapărat un acultural. Să mai amintim o singură scenă, grăitoare pentru ilustrarea spiritului vioi al Adelei. E vorba de "scena" mesei și a conversației de la maica arhondară, unde dl Dimitriu (alias Calistrat Hogaș) e într-o debordantă vervă. Naratorul e zgârcit în notații. Ceea ce consemnează despre Adela ni se pare suficient pentru
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
la Varșovia, în cadrul căreia România s-a opus ferm adoptării unui proiect de tratat de neproliferare a armelor nucleare, inițiat de R. D. Germană. Nu este cazul și nici locul pentru o prezentare a lor sub forma unui inventar. Pentru ilustrare, se cuvine a fi menționate: reușita prezervării dreptului de veto în luarea deciziilor în contextul insistențelor sovietice de a-l înlocui cu regula unei majorități calificate; blocarea încercărilor de condamnare a R. P. Chineze; blocarea tentativei de admitere în Pact
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
români. Prin ineditul și anvergura lor, colocviile internaționale A.D.I.R.I. reprezentau oportunități deosebite pentru proiectarea poziției României în problema securității și cooperării europene. Aceasta explică interesul manifestat de factorii cei mai importanți în stat față de respectivele evenimente științifice. O primă ilustrare a acestei atitudini o reprezintă participarea primului-ministru Ion Gheorghe Maurer, președintele de onoare al Asociației la deschiderea lucrărilor colocviului din 1969 și cuvântarea rostită cu acest prilej. Consider că, dată fiind relevanța și perenitatea lor, merită a fi citate două
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cu bucurie, nostalgie ori tristețe, că iubirea adevărată, iubirea împărtășită, cunoaște aceste stări și nu poate exista altfel decât prin suferință și sacrificiu... Lirismul Verei Crăciun se manifestă constant și sigur prin folosirea verbului și adjectivului, atât pentru descoperirea și ilustrarea explicită a timpului fizic și a feluritelor acțiuni desfășurate între tiparele acestuia de către ființe, plante, corpuri cerești, anotimpuri , cât și pentru ilustrarea unor imagini deosebite, adeseori unice, proprii naturii înconjurătoare ori specifice sufletului uman. Poeziile sale nu sunt prelucrate, nu
Poemul iubirii. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
sacrificiu... Lirismul Verei Crăciun se manifestă constant și sigur prin folosirea verbului și adjectivului, atât pentru descoperirea și ilustrarea explicită a timpului fizic și a feluritelor acțiuni desfășurate între tiparele acestuia de către ființe, plante, corpuri cerești, anotimpuri , cât și pentru ilustrarea unor imagini deosebite, adeseori unice, proprii naturii înconjurătoare ori specifice sufletului uman. Poeziile sale nu sunt prelucrate, nu sunt trecute prin canoanele șlefuirii și introducerii lor în anumite tipare stilistice. Sunt scrise și prezentate cititorului așa cum au fost aduse ele
Poemul iubirii. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
încercat să o conving să se încreadă în mine: în ciuda mobilei scumpe de care era înconjurată și a hainelor de firmă cu care îi era îmbrăcat corpul bine întreținut, arăta la fel de tristă și de vulnerabilă ca un vagabond singuratic, o ilustrare a Fetiței cu chibrituri. Apoi a intervenit rațiunea. A cui era vina, dacă nu a ei, că nu avea prieteni? Capitolul 13tc " Capitolul 13" Hawkins mi-a spus a doua zi că pot să mă duc la Mowbray Steiner și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
furtunoasă”, când totul părea că s-a lămurit, Jupân Dumitrache își amintește că a găsit ceva pe patul consoartei sale. Secvența care urmează („Chiriac (înfiorat): Ceai găsit jupâne?...”) evidențiază caracterul comic al personajului Chiriac (trivial iritabil, susceptibil, cinic). Chiriac este ilustrarea unei anume nuanțe de comic: cel de pe treapta de jos a trivialului. După părerea lui George Munteanu, Chiriac este prototipul „mahalalei sufletești”: „În substratul mai adânc, pe care autorul ne înlesnește să i-l întrezărim, nu neaparat al mahalalei geografic-democratice
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
de legătură al perechilor îndrăgostite, Spiridon „adaugă viziunii de ansamblu nota veleității incipiente și reprimate care se convertește în minciună și șiretenie”. Urmărind cele mai însemnate personaje ale comediilor lui I. L. Caragiale, Pompiliu Constantinescu stabilește simetria între Chiriac și Tipătescu, ilustrare a „minciunii vitale” care stă la baza vieții de familie a mahalagiului înstărit și a provincialului cu prestigiu de conducător. Moralitatea alterată generează relații false între grupurile de indivizi. Tejghetarul Chiriac va prospera nu doar prin repartiție echitabilă a viitoarei
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
ar fi fost mai simplu să parodieze romanul de capă și spadă, fiindcă, nu-i așa, orice gen care a cunoscut cândva gloria a devenit acum desuet. Problema sa ar fi aceea că literatura română n-a prea excelat În ilustrarea acestui curent al literaturii populare, așa cum, de altfel, n-a avut timpul de excela În nici un alt curent. N-avem o tradiție solidă și „plictisitoare”, prin cantitate, a romanului romantic, așa cum n-o avem nici În materie de roman realist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
niciodată o explicație. Prințul Kung l-a sfătuit în mod repetat pe împărat să elimine discriminarea din administrația sa, argumentând că până ce Majestatea Sa nu va demonstra dreptate absolută, el nu va beneficia de loialitate adevărată, iar Tseng Kuo-fan reprezintă ilustrarea întocmai a acestui argument. Renumitului general nu-i vine să creadă că se află aici pentru a fi onorat și cedează în momentul când împăratul Hsien Feng încearcă să facă o glumă nevinovată: — Te cheamă Tseng Tăietorul de Capete? Tseng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lor de rîs) statuia lui vie și plină de interes pe un soclu verosimil. Cei mai răi vor fi inșii duioși, care vor vărsa lacrimi cu venerație pe fabulele lui și vor produce, ștergîndu-se cu mâna la ochi, emisiuni pentru ilustrarea ideilor și necesităților curente ale timpului, la radio, televiziune și în manualele didactice. Mi se face frig când mă gîndesc! Hotărât, trebuie să iau măsuri, să-mi scriu eu însumi încă de pe acum "amintirile", "mărturisirile" ețetera. Nu e nici o glumă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
din viața și activitatea Sfântului Ilie. Complexitatea tratării, dar mai ales realizarea ei arată marile însușiri artistice ale pictorului, puterea lui de sinteză în compunerea scenelor, în orânduirea și dozarea decorului, precum și distribuirea dozajelor. Pictorul acestor compoziții, prin puterea de ilustrare a mișcării, a personajelor, prin reușita îmbinare a elementelor naturale cu cele umane și arhitecturale și a puterii de prezentare a vieții reale s-a dovedit un adevărat maestru. Pictorul a colorat în mod deosebit și atent, veșmintele personajelor, pentru
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]