7,197 matches
-
în cazul niponilor, obsedați de ideile de aparență și de disimulare. Metafora grădinii închise (hortus conclusus) care nu putea să nu marcheze imaginarul unui popor izolat timp de secole între malurile unui arhipelag accentuează, la rându-i, simbolistica acestei persona. Imaginarul japonez operează o delimitare severă între înăuntru și afară: sfera intimității (înconjurată de mască, apoi, de frontiera propriei familii, de cea a cercului de prieteni, în fine, de cea a firmei care-și angajează personalul pe viață) și sfera Celuilalt
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
repunerea pe locul lor și în locul lor a vechilor săi constituenți sau, atunci când aceștia au dispărut, prin fabricarea sau așezarea unor elemente identice care să joace un rol identic, adică a căror percepere să permită redesfășurarea în dimensiunea estetică a imaginarului, pornind de la ele și figurată de ele, a aceleiași "opere". Restaurarea operelor de artă se impune ca o sarcină permanentă a civilizației, deoarece suportul lor material se deteriorează odată cu trecerea timpului, atunci când nu este vorba de consecințele unei catastrofe naturale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o lume estetică. Aporia de care ne lovim se lasă așadar formulată după cum urmează: cum poate opera de artă să aparțină lumii reale definite de sensibilitate și în același timp să se situeze dincolo de ea, dincolo de suportul său, într-un imaginar pur? Irealitatea operei de artă nu poate fi înțeleasă doar sau întâi de toate pornind de la raportarea sa la lumea percepției, în opoziția față de aceasta, opoziție încă imediată și naivă. Mai curând, ea trebuie înțeleasă în conexiunea sa originară cu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a senzației reale ce-și află realitatea în autosenzația sa, nu în conștiința lumii, ci în viață. Este ceea ce a arătat deja succinta noastră analiză asupra operei de artă. Cei care, urmând indicațiile geniale ale lui Husserl, o reduc la imaginarul său pur (distingând-o astfel de suportul său, care aparține singur lumii percepției) trag de aici concluzia că lumea reală în ea însăși nu este frumoasă și nici nu ar putea fi astfel nici frumoasă, nici urâtă. Dacă așa stau
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fi. Căci cum ar putea fi desfigurat și cufundat în respingător ceea ce eludează prin natura sa orice categorie estetică? O altă consecință a tezei statutului imaginar al operei de artă nu este mai puțin contestabilă. Căci dacă opera este un imaginar pur și s-ar epuiza în sine la fel ca orice altă imagine, am încerca în zadar să găsim un fundament pe care să-l atribuim consistenței sale interne, prin aceasta înțelegând lizibilitatea sa, determinarea riguroasă a părților sale în calitate de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
manifestarea lor cea mai frustă forța ca violență, dragostea ca erotism, erotismul ca pornografie și pentru că nu este vorba ca aceste instincte reduse la expresia lor cea mai simplă să se actualizeze de-adevăratelea, ci doar să obțină un derivativ imaginar oarecare, pentru că existența mediatică în general este această satisfacere imaginară, televiziunea își află desăvârșirea și adevărul în voyeurism, în "știrea de senzație" a secolului: masacrul colectiv provocat de ciocnirea unor bande de derbedei sau de spectatorii imbecili ai unui meci
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a se subordona unor metode de tip obiectivist, și mai cu seamă matematic. Dacă este vorba de pildă de literatură, considerația lingvistică ascunde sau corupe analiza literară, textul, sau mai curând limbajul perceput în obiectivitatea sa reziduală substituindu-se creației imaginarului în care se produc semnificațiile estetice care constituie opera și, astfel, literarul ca atare. Ocultarea acestuia nu rezultă numai din invadarea domeniului propriu lui de către categoriile lingvisticii; diversele "abordări" psihanalitice, sociologice, politice care proliferează astăzi au același efect. A reduce
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de liniște, cu dorita retragere din sfera publică agitată, competițională. Poate chiar șansa de a redescoperi „un sine interior mai bun, pe care l-am pierdut în varii circumstanțe” (M. Miroiu, 1995, p. 19). Mitul maternității este o constantă a imaginarului social 20. Desigur, a maternității fericite (alături de un soț iubitor și o familie binevoitoare). Maternitatea în singurătate este un context de viață care permite reconfigurarea așteptărilor privind maternitatea. Aceasta nu înseamnă că a fi mamă este în mod obligatoriu ceva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
împrejurimi, începând cu lumea politică și terminând cu contrabandiștii și mafioții ajunși tocmai în Tanzania, în apropierea Lacului Victoria. În apele acestui celebru lac se va și prăbuși avionul încărcat cu pește congelat moldovenesc pilotat de numitul Matache, dovadă că imaginarul punitiv al romancierului-poet și-a spus cuvântul. Cu atât mai mult prețuim apetența și chiar voluptatea lui Nicolae Popa pentru lumea concretă, majoritar anonimă, a celor ce nu contează și nu se văd în ziare sau pe micile ecrane, cum
Dosar penal în formă de roman by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8055_a_9380]
-
de selecție naturală. (p. 237) Scrisă cu o concizie și eleganță, Spiritul conservator se înscrie în prelungirea unei preocupări mai vechi a autorului legate de fenomenul conservator, dovadă că în 2000 Ioan Stanomir a publicat Reacțiune și conservatorism. Eseu asupra imaginarului politic eminescian și, în 2004, Conștiința conservatoare. Preliminarii la un profil intelectual. Toate aceste titluri aduc în discuție o tradiție politică care multă vreme a fost ocultată sau deformată, o tradiție a pluripartidismului, a moderației și decenței. Să sperăm că
Stigmatul conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8066_a_9391]
-
același timp, cu epoca de aur a cinefiliei reflexive și elitiste. Fără a aboli integral aceste două forme de pasiuni cinefilice, cea de-a patra fază consemnează emergența unui nou raport față de cinematograf, cinemania, care se impune ca matrice a imaginarului mediatic și cotidian, cult al hipervizualului, cinematograful atitudine, tropism al gusturilor publicului hipermodern. Cinemanie creată prin hiperconsum mobil, dar și prin gust cinevizual generalizat și activități video difuzate și descărcate pe Net. Această epocă aflată abia la început este cea
Cu mintea scăldată de ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7843_a_9168]
-
și exploatat. Unele texte poetice sunt țesute din depresie și culori ploioase și plumburii, ca de pildă Ploi de sare ce amintesc de simbolistica funestă din Lacustră și Plumb luate la un loc. Cele mai reușite sunt cele în care imaginarul decolează în fanatasticul poesc sau cantemiresc, cu arătări compozite, înecați sublunari, stafii și climate de pe alte tărâmuri, deși cu toate datele lumii noastre: "ciocanele de bronz bubuie în ocnă/ - (ocneri de altădată taie sare) / e miezul iernei lumea-i înghețată
Cartea figurilor de sare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7848_a_9173]
-
tumultuos, rebel, deși nelipsit de un sîmbure de subversiune ce-i aromează textul... Cu totul diferit ni se înfățișează, de pildă, Nicolae Breban. Prozatorul de mare tonaj întrupează o reacție activă față de realul bineînțeles resorbit și de astă dată în imaginar, un real filtrat prin grila convențiilor personale, pe care dorește însă a-l remodela, reconsidera, restructura fățiș. A-l confrunta energic cu eul său. Pasionalității visătoare îi răspunde o ipostază dinamică, mereu cabrată, gata a scruta cerebral datele existenței, a
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
de criterii. Becali este exemplul cel mai vizibil al unei guvernabilități limitate, căci statul cu administrația și cu justiția sa se ciocnesc în cazul său de opoziția implicită a cetățenilor. Așa cum s-a mai remarcat, Becali este „haiducul” din vechiul imaginar eroic, este cea mai recentă expresie a unei alte justiții decât cea oficială". Potrivit DW, deși comunismul - care "a dus duplicitatea la cea mai amplă expresie, îngăduind ocolirea legii în deplină legitimitate" - s-a prăbușit, "disprețul față de lege a rămas
DW: Cazul Becali, expresia unei alte justiţii decât cea oficială by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78620_a_79945]
-
are nici o importanță din moment ce iconografia comunistă, începînd cu manualele pentru clasele mici și terminînd cu marile acțiuni propagandistice, și-a constituit profilul și cu un sprijin consistent din această sursă. Așa cum pictura și gîndirea lui Ressu au fost însușite de către imaginarul simbolic al comunismului incipient, și pictura lui Corneliu Baba a avut un rol comparabil în același sens. în iconografia realismului socialist, ca ilustrări exemplare ale ,,esteticii" oficiale, sînt integrate nu numai tardivele Constituirea gospodăriei colective și Oțelarii, ci și marile
Artiști și vremuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7002_a_8327]
-
atît mai mult cu cît ele fuseseră rescrise. La publicarea în volum, mulți ani mai tîrziu, deveniseră integral ficțiune. Pentru autorul însuși, episoadele trăite în urmă cu decenii descriau deja existența unui alter ego de multă vreme uitat; aura de imaginar, prezentă de la bun început, se lărgise considerabil, preluată conștient de autorul ajuns acum la bătrînețe. La Codru Drăgușanu, lectura propriului său text se realiza acum în cheie literară. În legătură cu limbajul latinizant și neologic al Peregrinului..., s-au purtat discuții ce
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
durerii/ înghețatul periplu/ sau dansul țipătului tău în iglu/ dedublarea psihoimpresiei iubitei/ pletele ferestrei se subsumau/ în ispite/ admonestare fatidică a nimbului cifru/ în coastele ilustrative te intru/ împrăștiere ierarhică pentru înghițitorul de pantă/ cetatea de clipe devine o altă/ imaginar rânduit în exorcismul ideii/ expurgă tabuul deschiderii cheii". (Florin Țupu). O formă de obscurizare o constituie recurgerea la pretinse adevăruri esoterice, amestec dubios de limbaj științific și limbaj religios:: "ŤCelulať cosmică a celor trei manvatare (Fiul, Duhul, Tatăl) este etern
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
cu dramaturgia europeană din acea epocă, dar Constantin Trandafir știe să discearnă meritele scriitorului nostru. Spre exemplu, "Steaua fără nume e cea mai cunoscută și mai prețuită piesă a lui Sebastian, tot pe aceeași temă a contrastului dintre real și imaginar, dar într-o paradigmă ușor modificată față de scrierile sale anterioare. E drept să sunt ecouri din Ťfarsa liricăť claudeliană, din teatrul lui Anouilh și din noul romantism preconizat de Giraudoux; încă mai evidente întâlniri are cu Marcel Achard (Jean de la
O viziune nouă by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7413_a_8738]
-
am dat seama, stăpîniți, cu amănunte, cele două Testamente. Z.T.: Totodată, m-a pasionat, cucerit, în "Sigma", alternarea planurilor. Faptul că dublați miza deconstrucției mitului prin însumarea unui roman al scrierii cărții. Romanul naratorului. Formînd împreună un tot inseparabil. Imaginarul în imaginar și, la un loc, prinse în alt imaginar. Un fel de joc de oglinzi... A.E: Acțiunea cărții se întinde pe un spațiu de timp de peste două mii de ani, ajungînd pînă în zilele noaste. De aici, această impresie
Alexandru Ecovoiu: „Orice om caută, într-un fel sau altul, să-și schimbe destinul, atunci când nu-i este prielnic“ by Zoltan TERNER () [Corola-journal/Journalistic/6846_a_8171]
-
seama, stăpîniți, cu amănunte, cele două Testamente. Z.T.: Totodată, m-a pasionat, cucerit, în "Sigma", alternarea planurilor. Faptul că dublați miza deconstrucției mitului prin însumarea unui roman al scrierii cărții. Romanul naratorului. Formînd împreună un tot inseparabil. Imaginarul în imaginar și, la un loc, prinse în alt imaginar. Un fel de joc de oglinzi... A.E: Acțiunea cărții se întinde pe un spațiu de timp de peste două mii de ani, ajungînd pînă în zilele noaste. De aici, această impresie... Z.T.
Alexandru Ecovoiu: „Orice om caută, într-un fel sau altul, să-și schimbe destinul, atunci când nu-i este prielnic“ by Zoltan TERNER () [Corola-journal/Journalistic/6846_a_8171]
-
T.: Totodată, m-a pasionat, cucerit, în "Sigma", alternarea planurilor. Faptul că dublați miza deconstrucției mitului prin însumarea unui roman al scrierii cărții. Romanul naratorului. Formînd împreună un tot inseparabil. Imaginarul în imaginar și, la un loc, prinse în alt imaginar. Un fel de joc de oglinzi... A.E: Acțiunea cărții se întinde pe un spațiu de timp de peste două mii de ani, ajungînd pînă în zilele noaste. De aici, această impresie... Z.T.: Și nu doar impresie. Aveți cel puțin doi
Alexandru Ecovoiu: „Orice om caută, într-un fel sau altul, să-și schimbe destinul, atunci când nu-i este prielnic“ by Zoltan TERNER () [Corola-journal/Journalistic/6846_a_8171]
-
niciodată cu avionul, revoltat din timiditate și pasional din nevoia urgentă de a-și înfrînge melancoliile, Mircea Bochiș părea, pînă nu demult, și un exponent tardiv al Școlii de la Baia Mare. Pictura sa era refugiu din peisagistica socială brută într-un imaginar pe jumătate grav, pe jumatate ironic, sculptura era un refugiu sezonier în Olanda, pe care era cît pe ce să o colonizeze, apoi, tot sezonier, prin poienile Muzeului Florean, pe care le-a și colonizat, bijuteriile erau forme perverse de
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
inițiate, cu mai bine de o sută de ani în urmă, de către școala, prietenii și urmașii lui Simon Holossy, în care concepte ale realului, cum ar fi peisajul, prezența umană sau atribute ale acesteia se manifestau exclusiv în limitele unui imaginar asumat și aseptic. Ca structură psihologică, Bochiș este un romantic tîrziu care beneficiază deopotrivă de subtilitățile simbolismului și de risipa energetică a expresionismului, dar într-o variantă oarecum sceptică, ușor temperată prin luciditate și supraveghere cerebrală. Coborît, așadar, pe de
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
o grădină fantasmatică și un vis paradisiac. Dar toate aceste observații erau valabile acum zece sau cincisprezece ani și funcționează doar ca reper istoric, pentru că ulterior Bochiș s-a revoltat din nou, și anume față de propriile sale repere și reprezentări. Imaginarul securizant i-a rămas acum mic, a început să-l strîngă și să-l incomodeze, iar lumea ficțională și utopică pe care și-o crease a devenit, și ea, insuficientă. O altă filosofie de viață a generat o altă imagine
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
balans, perpetua căutare, produc o anxietate artistică și chiar existențială, dar care în nu puține dintre cazuri este trucată artistic. În poezia lui Mircea Petean nimeni nu știe cu precizie unde se sfârșește spiritul ludic și unde începe deruta existențială. Imaginarul poetic din unele poeme se prăvale câteodată în torente care riscă să îngroape firavul spirit dubitativ aflat la originea lor. Așa cum Heidegger se plimba prin conceptul de pădure, nu prin pădurea însăși aflată la doi pași, Mircea Petean admiră natura
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]