2,103 matches
-
ei. Dar orice ispită sfârșește prin a mă „Închide”, obligându-mă să-mi asum responsabilitatea pentru consecința actelor mele. Consecința tentației este persistarea În Rău. A ceda ispitei semnifică, de fapt, acceptarea răului, a faptului, gândului, intențiilor nepermise care sunt imorale, periculoase, rele. Dacă voi persista, mă voi „obișnui” cu Răul care, În final, prin repetiție va Înlocui Binele. Se va produce o răsturnare a sistemului de valori morale, dar concomitent și o schimbare a ființei mele. Ceea ce este mult mai
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
contrară dăruirii, care are o mare importanță și trebuie studiată de psihologia Morală, o reprezintă refuzul dăruirii sau furtul Între persoane apropiate. Ele reprezintă tot o formă de „relații interpersonale”, dar a căror natură este opusă principiilor morale, constituind acțiuni imorale care frustrează, rănesc și provoacă durere celor angajați În această legătură reciprocă. Să ne oprim un moment asupra lor. Refuzul dăruirii este un act grav, ofensator. El are, din punct de vedere psihologic și moral, semnificația unui act de frustrare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
act castrator. Este o ofensă adusă Încrederii pe care ți-a arătat-o cel de la care ai furat. Dovada unei falsității În relațiile interpersonale. Faptul că această relație nu a fost Întemeiată pe Încredere reciprocă, ci motivată de pulsiuni negative, imorale din partea celui care a furat, a mințit sau a Înșelat afectiv pe celălalt. Utilizarea unei relații afective sau de prietenie, pentru a obține avantaje materiale este imorală și dezonorantă pentru cel care o practică. În ambele situații de mai sus
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
relație nu a fost Întemeiată pe Încredere reciprocă, ci motivată de pulsiuni negative, imorale din partea celui care a furat, a mințit sau a Înșelat afectiv pe celălalt. Utilizarea unei relații afective sau de prietenie, pentru a obține avantaje materiale este imorală și dezonorantă pentru cel care o practică. În ambele situații de mai sus, o persoană aduce prejudicii altei persoane. A refuza ajutorul solicitat de o persoană aflată În dificultate este un act imoral care pune serioase „probleme” față de persoana care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
prietenie, pentru a obține avantaje materiale este imorală și dezonorantă pentru cel care o practică. În ambele situații de mai sus, o persoană aduce prejudicii altei persoane. A refuza ajutorul solicitat de o persoană aflată În dificultate este un act imoral care pune serioase „probleme” față de persoana care refuză. De regulă, aceasta este o persoană frustrată, care prin refuzul ei de a oferi sau de a ajuta proiectează, de fapt, propriile sale frustrări și eșecuri asupra persoanei care-i solicită ajutorul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
față de persoana care refuză. De regulă, aceasta este o persoană frustrată, care prin refuzul ei de a oferi sau de a ajuta proiectează, de fapt, propriile sale frustrări și eșecuri asupra persoanei care-i solicită ajutorul. Furtul este un act imoral de castrare. A lua de la altul, a-l deposeda pentru a „avea tu ceea ce are el”, este pentru persoana care comite acest act o compensare a propriilor sale castrări anterioare, dar concomitent și un act prin care se substituie persoanei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
dă Atitudinea de satisfacție manifestată de unii față de suferința celuilalt ascunde de fapt o trăsătură sadică, din punct de vedere psihologic, și cinică, din punct de vedere moral. A te bucura de răul altuia este mai mult decât o atitudine imorală sau antiumană. Este o monstruozitate; eă Dorința celor aflați În dificultate ca nenorocirile și suferințele lor să-i lovească și pe ceilalți reprezintă un act de transfer, o descărcare proiectivă asupra celorlalți. Este ura pe care o dă suferința, schimbarea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sau a capacității de a controla Eul personal; bă o stare de imaturitate emoțional-afectivă a Eului, care este incapabil să simtă și să participe la durerile altora; că o stare de amnezie morală, insensibilitate, specifică personalităților psihopatice, anetopate, reci, crude, imorale; dă existența unor situații frustrante sau castratoare anterioare, care au traumatizat persoana respectivă, dezvoltându-i o atitudine de respingere față de cei aflați În dificultate, pe care, În mod inconștient, Îi percepe ca pe sine; eă stări de nesiguranță, de anxietate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În supraeul acesteia (conștiința perversăă. Eul persoanelor agresive, cu Înclinație către Rău, care doresc și fac Răul, este un Eu pervertit. El trebuie considerat ca instrument al realizării pulsiunilor negative care vin să se descarce la nivelul său prin acte imorale, din sfera Inconștientului și a supraeului acestuia. Persoana agresivă are o psihobiografie semnificativă În direcția unei dezvoltări de factură perversă. Ea are carențe emoțional-afective sau de educație, este frustrată, s-a format sub influența unor modele negative și a interiorizat
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o psihobiografie semnificativă În direcția unei dezvoltări de factură perversă. Ea are carențe emoțional-afective sau de educație, este frustrată, s-a format sub influența unor modele negative și a interiorizat antivalori care au dus la formarea unui supraeu slab sau imoral, fapt care permite ca pulsiunile agresive primare ale Inconștientului să fie eliberate cu ușurință sub formă de conduite violente. Aceste persoane sunt complexate, dominate În special de complexul de inferioritate. Ele sunt persoane marginalizate social, cu probleme serioase de adaptare-integrare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
adapta, de a discerne Binele de Rău, cu o conștiință pervertită, incapabilă de a-i cenzura intențiile sau acțiunile, lipsită de simțul responsabilității. Acest tip de persoane nu pot rezolva raporturile lor cu ceilalți decât prin violență, indiferent de formele imorale sau antiumane pe care le va lua aceasta. Din punct de vedere psihologic, agresorul proiectează asupra victimei, la Întâmplare sau premeditat, propriile sale probleme sufletești, morale sau sociale pentru a se elibera. Actul agresiv, prejudiciul, este o formă de descărcare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
participare a conștiinței pervertite, care este caracteristică acestei categorii de persoane, la care viciile predomină În raport cu virtuțiile. Starea de imoralitate Nu putem Înțelege și explica patologia psihomorală fără a analiza În prealabil condițiile sau natura stării de imoralitate caracteristică persoanei imorale, Înclinată către rău. Imoralitatea nu se reduce numai la absența moralei, a principiilor și datoriilor morale. Starea de imoralitate definește și caracterizează, din punct de vedere psihologic și moral, o persoană imorală, sau mai exact, o persoană perversă, Îndemnată către
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
condițiile sau natura stării de imoralitate caracteristică persoanei imorale, Înclinată către rău. Imoralitatea nu se reduce numai la absența moralei, a principiilor și datoriilor morale. Starea de imoralitate definește și caracterizează, din punct de vedere psihologic și moral, o persoană imorală, sau mai exact, o persoană perversă, Îndemnată către un mod de a gândi, de a acționa, de a relaționa și de a se comporta imoral, contrar legilor morale, făcându-și chiar din aceasta un scop prin care-și realizează plăcerea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Starea de imoralitate definește și caracterizează, din punct de vedere psihologic și moral, o persoană imorală, sau mai exact, o persoană perversă, Îndemnată către un mod de a gândi, de a acționa, de a relaționa și de a se comporta imoral, contrar legilor morale, făcându-și chiar din aceasta un scop prin care-și realizează plăcerea. Persoana imorală este o persoană cu un eu slab și cu o conștiință perversă. Etosul acesteia este slab. El nu poate forma un caracter puternic
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mai exact, o persoană perversă, Îndemnată către un mod de a gândi, de a acționa, de a relaționa și de a se comporta imoral, contrar legilor morale, făcându-și chiar din aceasta un scop prin care-și realizează plăcerea. Persoana imorală este o persoană cu un eu slab și cu o conștiință perversă. Etosul acesteia este slab. El nu poate forma un caracter puternic, echilibrat și responsabil. Acest tip de personalitate se structurează prin imitarea și interiorizarea unor modele umane negative
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
persoană, cât și de ceilalți, trăind astfel Într-o permanentă stare de tensiune și neliniște interioară, care va sfârși prin a-l izola și, În final, a-l exclude dintre semenii săi. Ceea ce caracterizează din punct de vedere psihomoral persoana imorală este Înclinația către acțiuni negative, către rău, dar mai cu seamă plăcerea de a face răul celorlalți. Nu trebuie văzut În aceasta neapărat un act de sadism fizic, ci o formă de plăcere perversă de a produce suferințe și dureri
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
suferințe și dureri de ordin moral celorlalți. Tot În acest context se Înscrie și acțiunea de a modifica negativ relațiile interumane pentru a-și putea atinge propriile lor scopuri. Am ajuns În felul acesta la esența psihomorală a acțiunilor persoanei imorale: scopul acestora. Imoralistul este un „paradox uman”: el se simte bine când face rău și/sau regretă și suferă când nu a făcut răul sau dacă nu a reușit să-l facă. El este cel care pune obstacole În calea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
face rău și/sau regretă și suferă când nu a făcut răul sau dacă nu a reușit să-l facă. El este cel care pune obstacole În calea Împlinirii binelui. Căile sau mijloacele prin care se caută atingerea scopurilor acțiunii imorale este minciuna, calomnia, intriga, șantajul, Înșelătoria etc. Toate acestea au la originea lor sentimentul psihomoral negativ al urii. Toate acțiunile imorale, sau cea mai mare parte a lor, se desfășoară sub masca unei false atitudini de bunăvoință, pentru a obține
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este cel care pune obstacole În calea Împlinirii binelui. Căile sau mijloacele prin care se caută atingerea scopurilor acțiunii imorale este minciuna, calomnia, intriga, șantajul, Înșelătoria etc. Toate acestea au la originea lor sentimentul psihomoral negativ al urii. Toate acțiunile imorale, sau cea mai mare parte a lor, se desfășoară sub masca unei false atitudini de bunăvoință, pentru a obține Încrederea celuilalt sau a celorlalți. Aceste căi de acțiune cu caracter ocolit pot fi considerate, din punct de vedere psihologic și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de vedere psihologic și moral, ca forme negative de sublimare. Acest joc al acțiunilor perverse Îl Întâlnim la numeroase personaje din literatura dramatică: Jago, lady Macbeth, Tartuffe, Raskolnikov, Dimitri Karamazov etc. Fiecare dintre aceștia ilustrează o anumită trăsătură de caracter imoral. Persoana imorală dă de fiecare dată impresia, din cauza frământării sale interioare, că este posedată de propriile sale pulsiuni care nu pot fi cu nimic controlate. Aceste persoane nu pot avea scrupule și nici remușcări Întrucât conștiința lor este o conștiință
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
psihologic și moral, ca forme negative de sublimare. Acest joc al acțiunilor perverse Îl Întâlnim la numeroase personaje din literatura dramatică: Jago, lady Macbeth, Tartuffe, Raskolnikov, Dimitri Karamazov etc. Fiecare dintre aceștia ilustrează o anumită trăsătură de caracter imoral. Persoana imorală dă de fiecare dată impresia, din cauza frământării sale interioare, că este posedată de propriile sale pulsiuni care nu pot fi cu nimic controlate. Aceste persoane nu pot avea scrupule și nici remușcări Întrucât conștiința lor este o conștiință perversă. Pervertirea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
nici remușcări Întrucât conștiința lor este o conștiință perversă. Pervertirea morală reunește doi factori: unul de tip constituțional psihologic și altul de ordin moral dobândit prin educația incompletă sau lipsa de educație, influența mediilor și a modelelor negative. Caracterul pervers, imoral, reprezintă substratul pe care, și din care, se constituie patologia morală. Trebuie să adăugăm celor, de mai sus Încă o categorie de indivizi, aparent normală, din punct de vedere psihomoral, dar care, În anumite situații Închise ale vieții lor, care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În act. Nebunia este Însă o schimbare a firii omului, ceva care-l stăpânește, pe care nu o poate gândi și nici Înțelege, ceva care-l depășește, situându-se deasupra și dincolo de el. Răutatea este o trăsătură de caracter negativă, imorală, pe când nebunia este o stare schimbată a naturii umane, care face din individ un alt fel de om. Natura umană fiind extrem de variată, este de Înțeles faptul că și nebunia va avea, la rândul său, diferite forme. În cadrul larg al
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
că omul este o ființă morală perfectibilă. Cea care-l Îndeamnă să aspire continuu și să-și construiască idealuri este conștiința morală. În mod egal, conștiința perversă, care Îl trage În jos, Îl Împinge pe om la lucruri și fapte imorale, reprobabile. El va trebui să lupte pentru a-și regăsi condiția originară a ființei morale. Idealul moral este dat de perfecțiunea sufletească și morală interioară, condiție a Binelui, Aceasta va face ca omul să se apropie de arhetipul suprem și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
să respecte următoarele condiții privind, protecția minorilor și consumul de substanțe nocive : a) să nu afecteze dezvoltarea fizică, psihică sau morală a minorilor; e) să nu stimuleze comportamente dăunătoare sănătății sau siguranței populației; g) să nu stimuleze comportamente indecente sau imorale. Reglementările privind publicitatea și teleshopping-ul interzic orice tip de materiale de televiziune care să afecteze minorii sau să influențeze în mod negativ sănătatea sau siguranța persoanelor. Totodată, acestea interzic stimularea de comportamente care nu sunt înscrise într-o conduită
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]