999 matches
-
fost ideea lui Candy că șapte femei ar arăta mai puțin suspect Într-un club de striptease decât, să zicem, Într-un restaurant unde oamenii obișnuiesc să poarte haine. Aflându-mă aici, mi-aș dori să am polaroidul ca să pot imortaliza expresiile de pe fețele prietenelor mele când intră pe ușă. În cazul lui Momo, șocul e imediat Înlocuit de buna creștere și o Întreabă amabil pe blonda de la recepție: —O, de când ați deschis? Nu suntem singurele femei din Suckling Club, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Wolfgang tocmai făcea o demonstrație de săritură pe spate, elanul său biciuind trambulina și scoțînd din ea un trosnet care ridică În picioare toată lumea din jur. — Arătos individ - orice sculptor grec și-ar fi dat o mînă ca să-l poată imortaliza Într-o friză. E grozav, Charles. Ai făcut o treabă minunată. Poate nu-ți dai seama, dar adevărata ta ambiție e să conduci un club de noapte În Puerto Banús. Mă bătu pe spate și rămase să admire spectacolul activităților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ceea ce face și scrie, contele de Montesquiou e unul dintre cei mai anturați dandy ai vremii. Sunt văzuți În preajma lui mari scriitori, de la Mallarmé la Proust, de la Verlaine la D’Annunzio, dar și artiști celebri: Whistler, Beardsley, Gallé. Toți Îl imortalizează Într-un fel sau altul, fie tranformându-l În personaj (el e, cum s-a amintit deja, reperul real pentru des Esseintes, dar și pentru Charlus al lui Proust), fie rememorându-l În pagini de jurnal, amintiri, eseuri sau În scrisori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sceneta asta. Și ca să nu-ți vină vreo idee, domnule Miller, asta e doar o a doua cameră. Ceea ce noi numim B-roll. Camera principală e acolo jos, în siguranță, ascunsă privirilor. Dacă mă împuști acum, prietenul meu de acolo o să imortalizeze totul într-un glorios Technicolor. Maggie îl văzu pe Miller pălind. Încercă un zâmbet protocolar, una din expresiile lui tipice de la TV, dar îi ieși unul corupt. În cele din urmă îngăimă câteva cuvinte: — Cine o să creadă poveștile voastre cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
O“, În urmă cu treizeci de ani, la Paris, unde Jean Paulhan l-a publicat În cel de-al doilea număr al revistei Mesure, În 1936. Există o fotografie (publicată recent În James Joyce la Paris de Gisèle Freund) care imortalizează acest eveniment, numai că eu am fost identificat greșit (În grupul Mesure, stând relaxat În jurul unei mese de grădină din piatră) drept „Audiberti“. În America, unde am emigrat pe data de 28 mai 1940, „Mademoiselle O“ a fost tradusă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de fapt, amintiri ale obiceiurilor de altădată, rememorări sau restituiri ale unor fapte sau obiecte aparținînd acestei lumi care dispare pe măsură ce se instalează modernitatea. Ele sînt icoane ale trecutului, mai importante uneori pentru că păstrează vie ideea de Trecut decît pentru că imortalizează un anumit trecut. Să luăm, de pildă, exemplul colindelor. Acestea țin de „obicei”, sînt o practică rituală nelipsită în societatea țărănească română. Într-un sat premodern, absența colindelor la momentul și locul hărăzite ar fi de neconceput, ele țin de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de forță. Marii creatori lasă totul baltă și pleacă direct în nemurire. Geniile își trăiesc viața la temperatura rugului. Scriitorii de mare talent își trag în nemurire și dușmanii. Setea de glorie ne-a răpit liniștea patrupedă. Gipsul vindecă, bronzul - imortalizează. Geniilor le este, de regulă frig. Pentru că sunt spânzurate de piscuri. Golgota și Olimpul sunt alternative ale gloriei. Geniile nu beneficiază de imunitate nici după moarte. Posteritatea reține apele ușor mâzgălite cu sublim. La venirea pe lume, unele genii greșesc
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
scăldat cu totul, într-o lumină greu de descris în cuvinte. Apărută în chenarul ușii care, deschisă, parcă decupa cerul cu firave caiere de nori scămoși, părea că trupul ei, unduind, electriza întreaga încăpere. Nu o dată aș fi vrut să imortalizez amestecul acela de culori complementare care îi animau corpul: albastrul deschis al blugilor la modă, mulați pe corp, galbenul bluzei confecționate parcă din hârtie creponată, nu din mohair, și a părului blond ce îi curgea lin pe umerii plăpânzi (de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
rupe în cutia miraculoasă și cei care vorbesc sunt pușcați pe loc, ori se dărâmă toată casa. Acolo, pe noptiera de lângă fereasta pe care puteai privi și acuma, peste câteva rânduri de acoperișuri, turnurile cetății săsești dominând cerul, acolo erau imortalizate amintirile mele. În poza de pe aparat era chiar Karin-tante îmbrăcată în pitorescul ei capot, cu mine de mână undeva, în curte, la intrarea din stradă, imediat după gangul ce se deschidea noului venit după ce închidea portița în zid, imensă, dotată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca de calcar, asemeni coralilor, două cu nasurile într-adevăr retezate, altfel aproape că nu o distingeai pe una, cea cu nasul întreg, de celelalte. În profunzimea încăperii cu miros accentuat de mucigai, în clarobscurul dominat cu picturi rupestre ce imortalizau scene de vânătoare, între care, la loc de cinste, Uciderea licornului, coborau de undeva din tavan, pe-o frânghie, saltimbanci în haine de cavaleri medievali, cu găleți de mortar încercând să construiască un horn imens ce ducea spre tavan. În
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în cuvinte. Apărut ca altădată în bibliotecă, în chenarul ușii imaginare, care parcă decupa din nou cerul cu firave caiere de nori scămoși, trupul ei unduind, pare că îmi electrizează și-acuma întreaga fire. Eram și acuma în stare să imortalizez amestecul acela de culori complementare care îi animau corpul: albastrul deschis al blugilor la modă, mulați pe corp, galbenul bluzei confecționate parcă din hârtie creponată, nu din mohair, și a părului blond ce îi curgea lin, ca un pârâiaș de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dansul. Colonizator nord-american (1734-1820). În 1769, a întemeiat în Kentucky, pe atunci nelocuit, prima așezare permanentă, numită Boonesborough. Fiind deposedat de pământ de către Guvern, și-a construit o colibă pe malul fluviului Missouri, în care s-a retras. A fost imortalizat de Fenimore Cooper în romanele lui, sub numele de Carabina Lungă sau Ochi de șoim. J.J. Audubon (1785-1851), naturalist american, autorul lucrării Păsările din America. Ansamblu al triburilor amerindiene din marile câmpii ale Statelor Unite ale Americii, în special în Dakota de Nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
extazul nu se compară cu absolut nimic din trăirile terestre și sunt aproape indescriptibile. Această observație denotă faptul că ei conștientizează în acelașii timp durerea enormă ce acompaniază dezagregarea celulelor cerebrale supraexcitate. În decursul istorie artei reflecții ale spiritualității apar imortalizate în nemumărate capodopere ale artelor vizuale precum în sistemul sculptural realizat în 1652 de către unul dintre cei mai reprezentativi artiști ai barocului, Gian Lorenzo Bernini, ce transpune stările extatice ale Sfântei Tereza de Ávila într-un ansamblu integrat în Capela
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
cada cu soluție de developat până într-o zi când a calculat greșit și a ars emailul și mama i-a interzis s-o mai folosească vreodată. Dar înainte de a se întâmpla asta, venit la ferma domnului Nuttall să ne imortalizeze pe Joan și pe mine la apogeul fericirii noastre casnice. Da, acum trăiam împreună. Sau, cel puțin, scriam împreună - pentru că acceptasem cu oarece ezitare să încercăm o colaborare, în care detectivul meu din epoca victoriană urma să fie dus înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fiecare dată n aște primăveri.” Apărută ca o lucrare în regia familiei, la o într eprindere poligrafică din Oradea, cu o prefață semnată de M aria Rovan și cu gânduri pe ultima copertă care poartă vorbele de la Ana Blandiana, cartea imortalizează o lucrare din galeria poeților tineri, morți înainte de vreme. Referindu-se la cei situați în hotarul vieții, integrându se ei, dar părăsind-o cu mare grăbire, Ana Blandiana îi vede pe aceștia ca pe „un po por bizar făcând parte
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Însuși un mare gînditor și deja Împușcat de Fanny Kaplan, părintele uluitoarei revoluții ce-a trimis milioane de oameni spre o viață mai bună, aia cu verdeață, avea Încă privirea aceea umanist-sticloasă din ultima lui poză, unde cineva l-a imortalizat Într-un balansoar cu ochii cît ceapa, sugerînd o neașteptată relaxare a sfincterului principal exact În clipa cînd fotograful Îi spunea păsărica. Omul acesta minunat a avut dreptate. Slovele sale către Gorki rezistă - cum o fi rezistat Gorki? - pentru că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
manifestă un stil, cel bucureștean, un fel de spoială În care Încap damfurile din Fanar, ca și sulimanurile curților europene, mă sufoc de atâta imitație, căci, vorba lui Călinescu, eu sunt grec. (marți) Ies cu Vasile În fața Universității să mă „imortalizeze“: „Cine știe, poate ajungi cineva și e bine să te aibă neica la arhivă“. Mă fotografiează În diverse poziții. Traversăm către barăcile de vizavi de ceas să bem o bere; deodată, se aude un zgomot suspect În spatele cârciumii, de buldozere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mult mai implicați În acțiunea de a o privi decât ceilalți), ce sunt distribuiți În mod entropic, fără să pară atât de atenți la ce se Întâmplă pe gheață și mai degrabă atenți la propria lor imagine, ce va fi imortalizată pe peliculă (aceasta, fotografierea, fiind mai importantă decât existența agonică a dansatoarei); un tată Își ține degajat de mână doi copii de o parte și de alta și se Întoarce atent către o femeie tânără, cu haina de blană strânsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
șirul celorlalți privitori, fiecare foarte intrigat de cum va ieși În fotografie sau dacă va ieși suficient de clar ca să fie recunoscut de către ceilalți; e vorba despre aceia care n-au fost de față la acest eveniment, neavând posibilitatea să fie imortalizați, adică i-mortalizați, și care vor dori să se agațe de imaginea lor; să fie Într-un fel martori ai acestei Întâmplări unice (momentul fotografierii), fie și prin delegat; vai, observ că eu nu mă văd prea bine din cauza mâinii drepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
unice (momentul fotografierii), fie și prin delegat; vai, observ că eu nu mă văd prea bine din cauza mâinii drepte a dansatoarei, care mă acoperă pe jumătate; ca să vezi, domnule, toanta asta mă fură, Îmi răpește dreptul meu de a fi imortalizat; ah, am să fac scandal, am s-o reclam: dar ce crede ea? Că am venit să casc gura degeaba, să mă uit la ea cum se scălămbăie măturând gheața cu fundul ei cât o baniță? (Pe verso scrie Concursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Résumé / 199 Cuvânt-înainte Despre moda vestimentară, la nivel teoretic și concret " Haina îl face pe om" sau "Omul face haina"? Îmi vin în minte Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea povestite de Anton Pan, și "cel isteț ca un proverb" după cum îl imortaliza Eminescu în "Epigonii" pe compozitorul, literatul și folcloristul ce a dat glas înțelepciunii populare. Una dintre aceste povestiri, scrisă la jumătatea secolului al XIX-lea, dar care nu-și arată vârsta, " Haina mai mult e privită decât persoana cinstită", surprinde
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
creez impresia că deplâng oarecare fapte, dar doresc să sugerez că se cere să reflectăm cu minuție asupra celei mai impresionante dintre schimbări, ce s-a înregistrat printre fenomenele estetice ale stratului social situat la bază. O fotografie ce a imortalizat pe peliculă niște muncitori intrați în grevă pe la 1900 prezintă o mulțime îmbrăcată în costume negre purtând pe cap pălării negre, de fetru, cu calotă rotundă, așa-numitele meloane. Ce fel de imagine statală corespunde costumului unisex de jogging? Dacă
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
semnificativă și onorantă instituirea Premiului Barbara Jelavich pentru recunoașterea și încurajarea studiilor asupra Europei de Est și asupra Imperiului habsburgic în secolele al XIX-lea și al XX-lea, precum și a studiilor de istoria diplomației imperiilor rus și otoman. Gestul imortalizează profilul personalității Barbara Jelavich. Istoria Balcanilor, în două volume, este considerată de specialiști drept cea mai importantă realizare a Barbarei Jelavich. Rămîne neîmplinită aspirația noastră de a cerceta "radial" impactul lucrării în revuistica vremii și mai ales în publicațiile din
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
violent și a determinat efecte violente incredibile. Într-un scurt desen animat, Liquid Television, care a precedat serialul, Judge îi prezintă pe cei doi jucînd "baseball cu broaște", zdrobind broaște cu bîta de baseball și înfricoșîndu-se reciproc (într-o scenă imortalizată pe unul din numeroasele modele de tricou cu Beavis și Butt-Head). În alte episoade, cele două personaje provoacă incendii cu ajutorul brichetei, aruncă în aer casa unui vecin lăsînd să se scurgă gazul de la mașina de gătit și se implică în
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
textul Ceraselei Nistor) tensiunea unei permanente stări de asediu al feminității. "Femeia- cal" sau "femeia-asin", identificată în Sarsanela Adrianei Babeți ca adevăratul provider al minimei bunăstări familiale și femeia-cocotă, sublimată din amintirea hilar-perversă a eternilor chiloți tetra (la rândul lor imortalizați în metafora moartea pasiunii în povestirea Anamariei Beligan), sunt extremele între care ipostazele femininului se înșiră vulnerabil, ca pe o sârmă ghimpată. Se întrevăd, ca în simetriile colorate ale unui caleidoscop, insule de melancolie și regret (Scrisoarea către un prieten
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]