2,253 matches
-
legăturile emoționale sunt profunde. Fundalul parental, în centrul căruia se situează familia restrânsă, funcționează ca un cadru referențial de identificare și refugiu al persoanelor față de semenii lor, comunitate și presiuni sociale. Importanța lui seevidențiază cu deosebire atunci când indivizii ajung în impasuri economice, profesionale, de sănătate sau afective. Am semnalat în acest sens relevanța familiei extinse modificate și a familiei extinse intermitente (vezi 3.2.2.). Sistemul parental își dovedește însă eficiența și în dimensiunile mai pragmatice ale vieții, cum este cea
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
asemenea demers își face loc și un anume impresionism care, pe alocuri, tinde să paraziteze textul investigat, cum se întâmplă într-un eseu despre Tudor Arghezi și Nichita Stănescu. E aici nu doar o carență de ordin personal, ci un impas în care critica se află de multe ori în tentativa de a „raționaliza” ceea ce se numește, cu un cuvânt vag, „inefabilul” poeziei. R. e conștient că misterul acesteia ar putea să dispară în tentativa de a-l „traduce” în alt
RUSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289411_a_290740]
-
explicații În ceea ce privește faptul că europenii par să se Îndrepte pe drumul spre o nouă eră. Dar dintre toate explicațiile posibile, una e cea mai probabilă. Este Însăși visul american, altădată idealul și invidia lumii intregi, care a condus America la impasul ei curent. Acest vis se bazează pe oportunitatea nelimitată a fiecărui individ de a urmări succesul, care, În accepțiunea americană, Înseamnă În special success financiar. Visul american este mult prea axat pe avansul material personal În detrimental bunăstării umane, În
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și șapte de limbi și dialecte diferite, făcând din Uniunea Eurpeană una dintre regiunile cu cea mai mare diversitate culturală din lume1. Multă vreme, comunitatea de afaceri și elita politică au privit aceste enclave culturale ca impedimente În calea progresului, impasuri istorice care rezistă la schimbare și nutresc prejudicii tradiționale Împotriva altor grupuri, În special imigranți și străini. Statele-națiune au Încercat să-i asimileze În cultura națională dominantă, dar au avut numai un succes parțial. Culturile locale s-au dovedit foarte
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
care spunem că explică respectivul comportament, atunci aceste condiționări trebuie schimbate” (ibidem). În ciuda amplificării argumentării prin introducerea și a altor câteva concepte-cheie, cum ar fi natura umană (cu predispoziții înnăscute), evoluția și selecția culturală, medierea prin consecințele îndepărtate, subzistă câteva impasuri teoretice în încercarea skinneriană, unele deductibile chiar din sumara prezentare de față. Dintre acestea, cel mai pronunțat mi se pare a fi implicat în răspunsul cerut de întrebarea: De ce, aproximativ în aceleași condiții (condiționări), oamenii se comportă diferit? Fără să
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
măsura în care indivizii aparținând grupului reușesc efectiv să-și coordoneze eforturile. Aproape întotdeauna performanța grupului este superioară oricărui membru luat individual. Când un camion s-a împotmolit în noroi sau o căruță cu lemne s-a răsturnat, ieșirea din impas presupune ca mai multe persoane să împingă în același timp și în aceeași direcție. 2) Sarcina conjunctivă este aceea în care productivitatea de grup depinde de performanța celui mai „slab” din grup. Pentru ca sarcina să fie îndeplinită, trebuie ca toți
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și nu numai) au reclamat studiul aleatoriu al unui domeniu atât de important și au subliniat necesitatea constituirii comunicării ca domeniu de cercetare autonom. Această tendință - de altfel, perfect justificată de evoluția ariilor de cercetare - ne introduce concomitent într-un impas de sorginte axiologică și epistemologică. Demersul în cauză trebuie să răspundă la o întrebare simplă în aparență: poate comunicarea să fie disociată de procesele psihosociale pe care le însoțește și care i-au stat drept justificare la propria naștere? Această
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
pozițiilor celor două părți, cu trei componente: - obținerea informațiilor (prin întrebări deschise, închise, ipotetice, de trecere sau tampon, colaterale, specifice); - testarea argumentelor și pozițiilor; - folosirea intervalelor de timp și a amânărilor; 5) negocierea, cu alte trei etape: - obținerea concesiilor; - depășirea impasurilor; - încercarea de a obține un acord; 6) încheierea negocierii (unde ne axăm pe formularea unui acord și pe asigurarea aplicării lui). Nu este lipsită de importanță atmosfera pozitivă a încheierii negocierii, deoarece trebuie aplicată o strategie de tipul câștig-câștig care
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
-i unui membru al grupului să găsească o formulare trăznită; un exemplu, în acest sens: atunci când într-o companie, echipa de vânzări părea că ajunsese la epuizarea oricărei idei logice pentru a-și crește volumul vânzărilor, cineva a formulat astfel impasul în care ajunseseră: „Aș vrea să găsesc soluții astfel încât să pot să vând și unei oi produsul nostru”. Atunci un alt membru al grupului a preluat ideea și a generat o opțiune care să și funcționeze: „Deci, să ne gândim
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
13.1.3.1. Problematizareatc "13.1.3.1. Problematizarea" Unii teoreticieni (K. Van Lehn, apud Sprinthall, Sprinthall și Oja, 1994) consideră că atunci când descoperim și învățăm noi concepte, trebuie, în mod obligatoriu, să fim puși mai întâi într-un impas, într-o confruntare între ceea ce cunoaștem până la acea dată și informația nouă, o problemă dificilă, pe care nu o putem rezolva prin modalitățile tradiționale. Ioan Cerghit (1997) observă, la rândul său, că la baza învățământului de tip problematizat stă noțiunea
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și simboluri viscerale („E vie rana / În sângele ei fierbinte / Eu mai trăiesc prin cântec” (Rana). Versurile din Interior (1991) accentuează tentativa coborârii în sine, spațiul poemelor fiind dominat de peisaje sufletești. Erotica, prezentă constant, prilejuiește readucerea temei legate de impasul comunicării și al comuniunii („dar nu ne vedem/ stă între noi un fantastic zid/ de ceață”, Interior), ca și de așteptarea dureroasă („cu inima doldora de teama singurătății/ te aștept”, Aștept). Meditația se orientează frecvent spre condiția poeziei ca meșteșug
STEROM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289927_a_291256]
-
-ne să vedem dincolo de capriciile textuale ale autorului (și ele, de altfel, o modalitate de a zgudui șabloanele și mecanismele inerțiale ale unei tradiții anchiloza(n)te), o problematică foarte actuală și cu un grad înalt de generalitate: aceea a impasului pe care îl traversează dintotdeauna națiunile slabe. Frustrările, eroismul jucat, complexul onorabilității, falsul, compromisul, oportunismul sunt prinse într-un scenariu foarte elaborat, voit artificial, în care mișcarea precipitată, de pantomimă, servește depășirii diferențelor ireconciliabile în indiferența generală a râsului. Acțiunea
Simulacru și putere by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17161_a_18486]
-
aproape mortală, cu o substanță opiacee. Moartea, o problemă a celorlalți, devine o prezență directă, copleșitoare și, în răsturnarea de orizont survenită, a căuta un răspuns la problema morții echivalează cu a da vieții o noimă: scrierea cărții semnifică depășirea impasului. Thanatos este, deopotrivă, și fructul unui climat spiritual frisonant, chiar dacă autorul acceptă sau nu opiniile unor Sören Kierkegaard, Sigmund Freud, Martin Heidegger, Leon Șestov, Mircea Eliade, Emil Cioran sau, mai târziu, pe cele ale existențialismului francez. Opțiunea consolatoare primește în
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
micromonografie, Liviu Rebreanu (2003), o lucrare de factură similară fiind și Augustin Buzura (2001). În fine, Arena actualității (2000) este cartea lui cea mai polemică, mai atașată la disputele zilei: de la „carențele criticii actuale” la chestiunea existenței postmodernismului românesc, de la impasul posterității călinesciene la „prețul erorilor optzeciste”, de la falsa criză a romanului la „mersul literaturii prin ceața tranziției”. Istoricul literar nu lipsește, numele lui Panait Istrati, Paul Zarifopol, M. Blecher fiind inserate în această „arenă a actualității”. Poate fi reținută ca
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
și infuzia liricoidă, departe de modelul real al subiecților) dispăreau în tratarea cinematografică, în ritmul secvențial și culoarea comportamentală. Proza scurtă, ca și romanele lui Ș. urmăresc tribulațiile erotice ale adolescenței, cu băieți puri, poetici, situați fatalmente în situații de impas familial ori, mai ales, între două iubiri, între ispita carnală și „prototipul angelic”. Protagoniști sunt profesori de filosofie ale căror familii mor la cutremurul din 1977 și care devin etaloane ale perfecțiunii moral-didactice, tinere profesoare (precum Andreea din romanul Tandrețe
SOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289807_a_291136]
-
profesionale, de habitat, precum și alte evenimente neprevăzute. Un rol esențial Îl au eșecurile și succesele individului, care, din punct de vedere psiho-moral, au semnificația unor Încercări ce pun În evidență forța și suplețea de adaptare și depășire a situațiilor de impas ale persoanei respective. K. Jaspers a vorbit despre situațiile-limită. Acestea au un rol esențial nu numai În descoperirea naturii Eului, ci și În procesul de formare al acestuia. A ceda În fața obstacolelor, a dificultăților vieții, sau, dimpotrivă, a lupta Împotriva
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
-l considera pe celălalt drept semenul tău aflat În stare de dificultate, suferință, nenorocire, boală etc.; bă datoria morală sau de conștiință, pe care o are fiecare dintre noi, de a-l ajuta pe cel aflat În suferință sau În impas; că respectul datorat semenului și obligația de a-i Înțelege suferința și de a-l ajuta; dă răspunderea, ca datorie morală, față de cei aflați În suferință sau În nenorocire, fapt care Îi obligă pe ceilalți să-i ajute; eă reciprocitatea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dorința de a ironiza, de a ridiculiza. Râsul este contagios, pe când plânsul este singular. El atrage atenția dar nu este contagios. Cel mult trezește compasiune, dorința de a căuta să-l Înțelegem și să-l ajutăm pe cel aflat În impas. Plânsul este Întotdeauna sincer și spontan, fiind mai greu de stăpânit, pe când râsul poate fi controlat voluntar. 2. Disperarea Este un sentiment vital, datorat impresiei că În fața ta totul se Închide. Este forma de supremă izolare, de totală limitare și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În modul cel mai autentic problematica vieții. Ea este obligată să se confrunte cu situații Închise, cărora, În absența aparentă a libertății și a oricăror mijloace de a lupta, este obligată să le facă față, să găsească o soluție la impas. Adesea, apar situații tensionale sau chiar conflicte deschise, prin care persoana respectivă Încearcă să răstoarne sau să Îndepărteze limitele care-i sunt impuse. În alte situații, va adopta conduite de refugiu (alcool, toxicomanii, situații de dependență socială, prostituție etcă. Fiecare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
rolă celorlalți. Nu se angajează În acțiuni lipsite de sens sau negative, deși nu este lipsit de curaj. Respectă valorile. Are o mare plasticitate adaptativă. Evită obstacolele sau se angajează În luptă, alegând soluțiile cele mai raționale de rezolvare a impasului. Tipul de persoană deschisă caracterizează individul liber, atras de „situațiile deschise” ale vieții. În plan psihologic și moral este tipul de persoană echilibrată, stabilă, egală, sigură pe sine, fără conflicte sau complexe interioare. 2. Persoana-limită și modelul de existență nevrotic
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cu care precedenta a intrat În relație, cu care comunică, adresându-i-se. Este o persoană către care „se vine”, pentru a fi ajutată, susținută sufletește și moral, care are nevoie de sprijinul celorlalți. Care este Într-o situație de impas, o „situație Închisă” căreia nu-i poate face față singură. Care are nevoie de ajutor. Relația dintre cele două persoane mai sus menționate este de tipul „a da - a primi”. Este o relație simbolică, prin care se transmit sentimente morale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aport emoțional și intelectual, comunicare, scoaterea din izolare, activități utile, Încurajare, redarea Încrederii și a demnității umane, a convingerii utilității sociale a persoanei respective. Aceste forme de dăruire vor contribui la restaurarea personalității celor aflați În suferință, În situații de impas, la resocializarea lor. O formă contrară dăruirii, care are o mare importanță și trebuie studiată de psihologia Morală, o reprezintă refuzul dăruirii sau furtul Între persoane apropiate. Ele reprezintă tot o formă de „relații interpersonale”, dar a căror natură este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
oprim un moment asupra lor. Refuzul dăruirii este un act grav, ofensator. El are, din punct de vedere psihologic și moral, semnificația unui act de frustrare. Este expresia cinismului, a desconsiderării celuilalt, a incapacității de a Înțelege persoana aflată În impas și suferință, Într-o situație Închisă. Dar mai ales incapacitatea de a te putea apropia și de a Înțelege pe semenul tău. Furtul este la fel de grav și ofensator atât din punct de vedere psihologic, cât și moral. El are semnificația
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de acord” reciprocă Între cele două persoane. Se realizează, În felul acesta, un tip special de „Întâlnire” sufletească și morală, care este Însuși scopul urmărit. O Întâlnire prin care cel aflat Într-o situație Închisă este ajutat să-și depășească impasul. Sunt Însă și situații diferite, pe care le vom discuta În continuare. Dacă instrumentele la care am făcut referință sunt folosite În scop pozitiv, În mod egal, ele pot exercita asupra celuilalt sau a celorlalți, efecte negative, psihotraumatizante. Pot crea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
idei, cuvântul este și un mijloc de transmitere a unor emoții sau sentimente. Niciodată ideile nu sunt singure. Ele sunt de regulă asociate cu emoțiile sau cu sentimentele celui care vorbește. A adresa unei persoane aflate Într-o situație de impas, Închisă, un cuvânt de consolare, de mângâiere, de Încurajare este un ajutor, o susținere, o acțiune psihomorală extrem de importantă. Cuvintele construiesc o atmosferă de conversație care atrage și interesează, captivează sau care, dimpotrivă, pot Îndepărta persoanele una de alta, le
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]