1,160 matches
-
să iei parte la un proces și să fii chemat la bară ca martor. Dacă refuzi să depui mărturie, vei primi o citație și vei fi suspendat din post pe tot timpul procesului. Marș afară, White! Dudley Smith zîmbi - aproape imperceptibil. Bud Își Înălță către oglindă degetul mijlociu, bine Întins. CAPITOLUL 11 Imaginile văzute prin oglindă erau pătate și dungate. Realitatea era puțin cețoasă,iar Thad Green greu de citit. Cu Parker era simplu - ba se Înroșea, ba se Învinețea. Dudley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
iar după un timp nu mai rechem imaginea inițială, ci pe cea ușor modificată, e mai proaspătă, e mai aproape de mine, poate inconștient îmi convine - trecutul e așa cum îl văd prin imaginea asta, care, la rându-i, poate fi tot imperceptibil modificată și cine ar mai putea spune, după un șir de astfel de modificări, unde-i adevărul? Numai eu, dar eu nu vreau să-l spun pur și simplu), oricât ar părea de penibile, chiar sentimentalisme, zice Andrei Vlădescu, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ce încă mai străluceau și adormind instantaneu, coborând într-un somn adânc în care nu-i mai simțea mângâierile ușoare, el continuând să rămână treaz, de parcă veghea, străduindu-se să audă foșnetul crenguțelor de brad, urmărindu-le cum se mișcau, imperceptibil aproape, în razele lunii, numai să nu se gândească la ce se gândise în dimineața acelei zile, probabil reușind în liniștea de nepătruns în care se auzeau tresăririle Ioanei Sandi în somnul greu și murmurele ei, frânturi de cuvinte spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
revistă devenind pentru ei, dintr-odată, un subiect asiduu de discuție, în care, așa cum se întâmplă, fabulosul a prisosit. Consider deci că lipsurilor noastre reale li s-au adăugat, din afară, și reziduuri de fabulație, acestea fiind nu numai transferate, imperceptibil, din planul ideal în cel al realității, ci și ridicate la rangul de lipsuri caracteristice întregului colectiv, lucru pe care îl resping cu toată fermitatea. Nu vrem, tovarăși, să escamotăm lipsurile ce ne revin nouă, comuniștilor, tuturor celor din redacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
toată lumea, Helen a venit În câteva secunde Împingând un cărucior plin ochi de haine Înaintea ei și trăgând un altul după ea. A ezitat o clipă În fața ușii franțuzești de la a biroul Mirandei, după care a primit un gest aproape imperceptibil din partea ei și a Început să Împingă cele două rasteluri pe covorul gros. — Asta e tot? Două rasteluri? a Întrebat Miranda, aproape fără să‑și ridice privirea de pe hârtia pe care o citea. Helen a fost extrem de surprinsă că i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de la departamentul de modă și cu James, Împrumutat și el de la cosmetice, având cu toții o Înfățișare Îngrozită, cu brațele Încărcate de coșuri pline cu diverse obiecte. Au rămas speriați lângă biroul meu până când Miranda le‑a făcut un semn aproape imperceptibil, moment În care au Început să se târască Înainte și să facă exerciții de genuflexiuni. Dat fiind că Miranda refuza să Își părăsească vreodată biroul, ea pretindea ca toate rastelurile pline ochi de haine, pantofi și alte accesorii să Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
gândul mereu la modul În care Christian mă condusese dintr‑o cameră În alta, la modul În care mă privise cu ochii aceia adumbriți de genele lungi, cu bucla lui insistentă pe frunte, la felul În care Miranda dăduse aproape imperceptibil din cap atunci când Îi spusesem că, de fapt, ceea ce vreau eu este să scriu. O seară cu adevărat nemaipomenită, trebuie să mărturisesc, una dintre cele mai reușite de o bună bucată de vreme. Era deja ora trei și jumătate dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ea, n-are rost... — Uite-ți verigheta! zise Kay brusc. Iată-ți verigheta. Poftim. Se depărtase de Viv și-și Împreunase mîinile; le răsuci o clipă, apoi scoase un mic cerc din aur. Se mișcase atît de rapid și de imperceptibil, de parcă ar fi făcut un număr de iluzionism. — O aveai, deci? Întrebă Viv uluită și ușurată, iar Kay dădu din cap. — Da. Ridică mîna lui Viv și făcu verigheta să-i lunece pe deget. — Parcă e alta. — Ți se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
loc liber și ascultă plin de compasiune, iar trasăturile feței lui se schimbară treptat, treptat. Întinse mâna și, cu duioșie, mângâie părul buclat, într-un gest de alint definitoriu. Oftă adânc. Atunci se întâmplă ceva ciudat. Mânuța delicată se mișcă imperceptibil, mai întâi, apoi degetele ei atinseră epoletul roșu al uniformei controlorului. Toți împietriră. Fetița urmări cu degetul pe haină și un zâmbet i se înfiripă pe obraz. Privirea ei se plimbă mai sus și o întrebare tîșni de pe buze: - Nenia
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
năvă litorilor. Sunt atât de mici, le poți strivi una-două cu talpa, apăsând foarte ușor pe ele, își spune el, fluturându-și pletele negre lungi și mișcându-și involuntar tălpile în aer. Se năruie fără nici un scâncet, ca un colb imperceptibil, firele de nisip alu necă brusc din vârful moviliței, așa cum i-a alunecat și lui piciorul drept de pe stâncă. Piciorul pe care a căzut, cu toată greu tatea corpului. Ca și cum propriul corp, sub greutatea căruia își strivise piciorul, ar fi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
larg. Dacă mi spuneți mie despre ce e vorba... Clara îi zâmbi strălucitor și îl invită la bar, la un aperitiv. în trecere spre bar, aruncă o privire scurtă și grăbită spre pereții cu chipuri înrămate, salutând cu un gest imperceptibil al capului portretul de care urma să se despartă curând. Acum ședea la masă - dichisită, îmbrăcată într o rochie nouă, pe care și-o căutase în mod special mai demult, când începuse să se gândească intens la trecut, și pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
molozul. De sus se aude uruitul unui nou val de avioane, semn al unui atac iminent. Detunături nenumărate se succed în depărtare, apropiindu-se cu repeziciune letală, dar nimeni nu îndrăznește să fugă. Privesc hipnotizați scula aducătoare de moarte. O imperceptibilă mișcare, pe care nici măcar cel în cauză nu a conștientizat-o și o explozie asurzitoare zguduie pământul. Un amestec urlător de țărână, grinzi metalice, pietre și foc, urcă într-un gheizer uriaș către cer. În fracțiunea de secundă înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de vânt răcoritor. Întâmpinată cu mare bucurie de mulțimea invitaților după căldura teribilă de peste zi, ea aduce bucurie frunților îmbrobonate. Odată cu timidul firicel de vânt, imensa grădină multicoloră în mijlocul căreia se celebrează căsătoria furișează spre cei de față miresme aproape imperceptibile de încântătoare parfumuri. Undeva, în depărtare, se aude clinchetul cristalin al unor râsete de copii. Sub îndemnul preotului, mirele se apleacă sub Sfânta Evanghelie: "Mărit să fii mire ca Avraam, binecuvântat să fii ca Isaac, să te înmulțești ca Iacov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ceea ce se petrecea în acele momente nu aveau nici o legătură cu el. În genunchi, a ascultat smerit slujba preotului ca apoi să se așeze calm în fața plutonului de execuție. Chipul palid, cu trăsături osoase, păstrase în colțul gurii un zâmbet imperceptibil. A fost întrebat dacă dorește ceva și ceruse dreptul la ultima țigară. O fumase încet, fără grabă, ca și cum s-ar fi aflat pe prispa casei, la ceasurile înserării. În timp ce soldații din plutonul de execuție așteptau tăcuți cu arma la picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din interiorul unui templu. La unison, toți tresar cu o puternică mișcare de recul. Darie închide ochii și atunci când îi deschide se așteaptă să vadă trupul locotenentului prăbușit într-o baltă de sânge, cu țeasta spulberată. Apoi, foarte încet, aproape imperceptibil, atmosfera se relaxează. Dacă la început nimeni nu înțelege ce se întâmplase, lucrurile se lămuresc foarte repede. Rateu. Glonțul nu plecase. Parcă supuși unei fascinații bizare soldați și civili de-a valma privesc pe cel care se arată în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe ceafa cu părul zburlit, în timp ce botul larg căscat lasă să se vadă strălucirea palidă a caninilor lungi. Mârâie amenințător și face un pas înainte. Încet, cu mișcări precaute, Marius scoate baioneta. Toți mușchii îi sunt încordați, privirea focalizează mișcarea imperceptibilă a labei din spate, semn că jivina se pregătește să atace. Nu are timp să reacționeze, luat prin surprindere. Aproape că simte colții la gâtul lui, când mai mult mânată de un reflex inconștient mâna înarmată țintuiește gâtul animalului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nopți invitația, susținută de foșnetul irezistibil al unor "verzișori" cu portretul lui Benjamin Franklin pe ele132, la un poker. Cum știau că trișează cu nerușinare, îi pregătiseră din timp o mică surpriză. Pachetul de cărți desfăcut în fața lui fusese măsluit imperceptibil și dimineață responsabilul peste polonice se trezise numai în izmene. Ca plată a unei părți din suma pierdută, se angajase să le facă un festin culinar cum nu mai avuseseră parte de mult. În timp ce așteaptă nerăbdători sfârșitul schimbului, amândoi simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a instanței divine: mîngâietoare și punitivă. Prima impresie, puternică, a fost de natură vizuală: cele două grupe de percuții erau așezate în semicerc, încadrând tuburile orgii devenită secanta celestă, vehicol al ”ascensiunii” în lumea ”de dincolo.” Pe fondul, la început imperceptibil, al mediului electronic, își fac apariția, unul câte unul, într-o totală reculegere, instrumentiștii: pianistul Andrei Tănăsescu, percuționista Irina Rădulescu, organistul Dan Racoveanu, Verona Maier, la celestă, încă un percuționist, apoi ceilalți și dirijorul Alexandru Matei, cu care se închide
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
părăsise pe el. M-am uitat bine la ea. Căprioara era rănită și deodată mi s-a părut mai frumoasă ca înainte, cu suferința pe chipul ei speriat. Se uita la mine nu ca altădată, fără surâs, ci cu acea imperceptibilă mișcare a buzelor care prevestește sau stăpânește hohotul disperat de plâns. Într-o clipă am uitat totul, m-am înmuiat și am apucat-o pe după umeri. "Nu e nimic, i-am spus, trebuia să faci și prostia asta ca să-ți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cursuri, fără să simt cea mai mică oboseală, dimpotrivă, vedeam în privirile studenților, ici, colo, licăriri de admirație, aveam mai multă vervă, eram mai puțin încruntat, mai apropiat de ei, iar fetele mă măsurau cu o vagă surpriză, cu o imperceptibilă grimasă în colțul gurii întrebîndu-se poate ce mi se întîmplase că astăzi eram mai puțin antipatic ca de obicei. Nu citii mult și băgai mâna în buzunarul hainei de pe spătarul scaunului să scot cheile. Într-un sertar din dreapta îmi țineam
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
rămâi foarte ușor, deși ești așa de gras..." Adică?! Ce putea să-i facă? Rămăsei nedumerit asupra acestei enigme, dar nu pentru multă vreme. Bacaloglu continuă: "...Eu am fișe, domnu Calistrat, și deocamdată fișa dumitale e albă. (Și se legănă imperceptibil și se uită în zare visător.) E albă, domne, dar te observ! Fii atent!..." "Jjj, făcu grasu, du-te-n bida mă-tii cu fișele tale... Mă-tii nu i-ai făcut fișă?" "A murit demult biata doamnă Bacaloglu!", zise
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
noi!" A, nu e dintre voi? Dar unde ați văzut-o?" "Ci, n-am văzut-o!" "Atunci de unde știți că vine?" Nu-mi răspunse. "Și cine v-a spus vouă că sânt pentru mireasă? Cine le-a adus aici?" Dădu imperceptibil din umerii ei mici. "Ci le-am găsit aici, zise, și copiii au cules altele, și eu n-am cules, că mi-a spus un om că nu e voie..." " Păi sigur că nu e voie..." " Da' vreau să pun
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
inteligență de animal sălbatic, pe care nu-l poți anticipa, darămite stăpâni. În privirea iubitei mele, frumusețea și gelozia se-amestecau în părți egale, de-o demnitate care mă scotea din sărite. O mișcare suplimentară a buzelor sau o dilatare imperceptibilă a pupilei, și mă dădeam de gol. Îmi pierdeam refugiul cel mai de preț, mă simțeam invadat, dezbrăcat, pus la colț ca un școlar prins cu temele copiate. Drept răspuns, învățasem să-mi compun în doar câteva fracțiuni de secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
gigantice de plastic sau printre podoabele întunecate ale alunițelor, la adăpostul firelor de păr. Iubirile se nășteau și mureau repede, topite de fâșii monstruoase de lumină. Viața își urma cursul; alte colonii le înlocuiau pe cele dispărute, într-o deplasare imperceptibilă, aproape senzuală, a timpului. Lâncezeam cu volumul de versuri în mână, la doi pași de-un mic univers canibalic, fragil ca Bosforul lui Bolintineanu. La capătul celor două ore de chin, venea lovitura de grație. Îi țineam în pauză, liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca de pe-un calculator sănătos. Întâmplările strecurate la interval, în fanta subțire și-adâncă dintre pupilă și imaginea trucată, dilatată pe cortex, rămâneau un mister. Ce se introducea acolo, câte pachete minuscule de informație puteau fi îndesate în momentul imperceptibil în care lumea se scufunda, pentru o zecime de secundă, în întuneric, nu știam nici eu, nici Mihnea. Era ca un exercițiu de întreținere a sfârșitului: dispăreai pentru o vreme de pe lume, pierdeai contactul cu exteriorul, lumina se stingea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]