2,838 matches
-
a pus aripi mi-am pus aerul în palmă am aprins lumânări cu lumânările tale n-am știut niciodată ce dorință să-mi pun când fruntea ta s-a apropiat și patru ochi au devenit nici nisip nici mare totul... imperfectă... m-am strâns de drag când mi-ai desenat în loc o inimă credeai că lumea mea e mată că trupul meu - o candelă fără ulei - a uitat grația flăcării și melodia rochiilor lungi cine știe poate ar trebui să nu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
altfel ar fi un infern, un obstacol de netrecut, or fără medici și fără judecători o societate nu poate exista. Ar pieri. - Și-atunci care sunt limitele? întrebai. - Cele ale conștiinței, îmi spuse. Legile sunt schimbătoare, iar multe din ele imperfecte. Totul e să nu ai nimic a-ți reproșa, necum ceva grav sau ireparabil când ești chemat să-ți faci datoria. Conștiința trebuie să opereze atunci, în clipa aceea, ulterior, e zadarnic. Tot ce vine după aceea este mulțumire sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
îmi permite, închei cu un aforism și un citat din Alden Nowlan: „La adolescență, toți avem impresia că suntem geniali. Dar numai imbecilii își păstrează această convingere toată viața.” și „În ziua în care copilul realizează că toți adulții sunt imperfecți, el devine un adolescent; în ziua în care îi iartă, devine adult; în ziua în care se iartă pe sine, devine înțelept.”
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
viermilor, părând umedă, cu pete lucioase, ca morganicele băltoace de pe macadamul fierbinte - era toată înveșmântată în regalitatea capotului. Nu mi-a aruncat nici o privire, Vron. Pătrunsă de gravitatea momentului, se adresă oglinzii mari de pe peretele din față. În opinia mea, imperfecta oglindă nu oferea decât o imagine cenușie a norișorilor învolburați. Dar pentru Vron oglinda nu făcea altceva decât să înrămeze materialul ei brut. — Depinde de carte, John, începu ea din nou. Unele cărți sunt mai adulte decât altele, John. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sensibilittății și arma rațiunii, noi, oamenii, suntem catalizatorii timpului, între istorie și misticitate, între bine și rău, între fericit si nefericit, între pur și mizerabil, între urât si frumos, între prezent și trecut, între timp și netimp; suntem arhitectura tăieturilor imperfecte, trunchierea delicioasă a tuturor ingredientelor consacrate. Asemeni tuturor lucrurilor ce compun zilnicul, urâtul e condiția complexității, urâtul e ceea ce înrădăcinează umanul în real și îi confirmă fascinanta axă metafizică. Putem afirma că umanul este definit de coloana vertebrală ce leagă
Tăiat - Tăieturi înspre urât -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ramona Costea, Radu-Răzvan Cozma, Ariadna Pui, Alma-Monica Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_946]
-
ritual al acestei religii, care fusese stabilit doar după ce generații întregi de savanți-poeți au lucrat la aplicațiile Teoriei, era Dansul Spiralei. Era un exercițiu fizic bazat pe ritmuri primare, iar scopul său era să permită fiecărei ființe vii, umile și imperfecte, să aspire la acea perfecțiune fundamentală. Intrați în Dans și vă veți contopi cu Unul, cel care vă înconjoară din toate părțile. Virgil Jones se ridică în picioare. își scoase jacheta lui veche și închisă la culoare. Și pantalonii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-se să nu cadă dintr-un cer răsturnat în altul. Vântul se scurge cotrobăind spasmodic visele impersonale ale clienților din magazinul de mărunțișuri. Te caut în buzunărelul din colț... e plin, încărcat de cuvinte speriate țâșnind de-a valma valsând imperfect. Pătrund mai departe țintind adânc între cele două ovale cu axele intersectându-se instantaneu în infinitul apropiat; dogorești și ți se scurge clocotind limfa din ansamblul rănit de copilul- minune zâmbind năstrușnic și misterios! Vreau să-ți fur lanțul ce
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
lui și victoria nu Îi aduse nici o alinare. Nu făcuse decât să folosească o mică parte din ceea ce Învățase În Țara Soarelui Răsare. Totul era nedrept. Și totuși, totul era firesc. Era lumea În care trăia. Aspră, ilogică, murdară, lacomă, imperfectă. Lumea Imperiului Otoman În anul 1476 de la nașterea lui Isus Hristos. Întoarse spatele tuturor războinicilor și păși, la fel de Încet cum venise, spre treptele palatului. Era un gest de negare și, Întrucâtva, de dispreț. Nu mai voia această lume, pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ștefan Îi zdrobise capul solului otoman, ci fuseseră pregătiți să ucidă oricare alt sol care ar fi Îndrăznit să facă cea mai mică mișcare. Era o lume pe care un cărturar și un diplomat nu o putea Înțelege decât parțial, imperfect, absolut teoretic. Dar altă lume nu exista. Poate avea să existe, cine știe când. Acum, nu. - Când, Cânde? Întrebă voievodul, cu o jumătate de glumă. Când ne vei onora prin viu grai? - Iertare, măria ta... murmură logofătul. M-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
hotărît dacă s-a mai trezit, s-a mai culcat de atunci sau doar îi supraveghează, pentru că se comportă haotic și-i sînt ca niște cuie-n talpă... Cert este că și-au proiectat pe verticală, într-o creație inversă imperfectă (nu ca a noastră!) majoritatea defectelor. Au extins la scara abia imaginabilă a cosmosului odihna necesară unei ființe nevolnice, limitate... ori Universului îi repugnă repausul. Mai ales al lor, al celor care degradează timpul! Mai au și alte religii! Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
de haitic. La omul civilizat colectivismul s-a estompat. În casa asta, de pildă, eu mă simt înconjurat de strămoșii care își află locul doar în cadrele de pe pereți. Ei sînt idealul unei umanități rezolvate, cu totul alta decît cea imperfectă a contemporanilor mei. Fără strămoși, aș suporta mai greu viața și numai în acest sens accept eu spiritul gregar. Îmi iubesc străbunii ca pe un bun pierdut, dar nu mi-i doresc parteneri de viață. La început de lume ori
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Dar dumneata n-ai putut decât să-i tot dai înainte cu secretul. Iar acum, de toate eforturile noastre s-a ales praful, fiindcă n-ai vrut să mă asculți. — Ei, ești încă tânăr. Îmi cereai să aplic un plan imperfect, iar planul pe care-l gândisem eu era superior. Cea mai bună strategie consta în a aștepta până când Hideyoshi venea la castel, iar atunci l-am fi silit să-și fără seppuleu. Nimic n-ar fi fost mai bine. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Zgomote infernale mă străpung de veacuri și mi-s ciuruite malurile astea erodate pe care mi te sprijini în fiecare noapte cu miresme de regina nopții și trandafiri sălbatici. În mine și-a făcut aseară cuib chiar aurora boreală. Așa, imperfectă, ca o pasăre rănită în ambele aripi sau chiar împușcată perpetuu în gât să nu mai scoată triluri hâșcâite, ca o vioară dezacordată. Lumea ar avea nevoie de perfecțiune. Eu nu gândesc perfecțiunea. Zidurile mele sunt neatinse. Sunt aceeași fortăreață
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Mulțumesc, i-am răspuns, preluând apelul. Salut, Candace. Ce s-a întâmplat? Ai luat o decizie în legătura cu oferta noastră? Cu o zi în urmă, îi dădusem lui Candace - fostul manechin care scrisese o carte de memorii cu toții Domnii Imperfecți pe care-i cunoscuse - oferta noastră finală pentru cea de-a treia carte, iar acum speram, cu disperare, să mergem, în sfârșit, înainte cu contractul. Din păcate, Candace părea să aibă trei cuvinte preferate: „Merit mai mult“ - cuvinte care, presupuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
am uitat în oglindă și arăt altfel. Arăt atât de fericită încât aproape că nu m-am recunoscut. Poate așa arată oamenii când își dau seama că l-au găsit pe Domnul Perfect după ani în care au întâlnit Domni Imperfecți. Mi-aș dori ca Debbie să mă tempereze totuși. Credeam că o să se bucure mai mult pentru mine. —O să am grijă, răspund. Voiam doar ca tu să fii prima care află. — Prima care află ce? — Că m-a rugat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și lada de studio redevenise un cuib din care ieșeau insectele amețite de lumină, greu de ucis și cu destinații foarte precise. Terapia era scrisul după dicteu automat, până reușeam să-mi alung ultima urmă de somn, apoi, în întunericul imperfect, o partidă scurtă de sex în amintirea tuturor femeilor care au trecut prin viața mea, lăsându-mă mofluz o vârstă care mie mi se pare foarte înaintată, partida asta ajuta de obicei la readucerea somnnului. Îmi contemplu scrisul mărunt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de roluri, să vedem cum construiești o casă. Eu privesc praful care plutește între noi, peste puțin timp ne va acoperi ca pe niște obiecte de mobilier vechi dintr-un castel vrăjit, obiecte de mobilier care fuseseră odată oameni, vii, imperfecți, un dor nebun de Udi mă sufocă și îmi este greu să respir, pare că din adâncurile ființei mele se ridică pumnul strâns care proclamă încetarea rituală a muncii câmpului și suspendarea datoriilor o dată la șapte ani, caiete întregi înțesate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
toate amintirile importante și se alege praful de ele, acolo? Da, dar nu am de ales. Trebuie să mă mulțumesc cu ce mi-a mai rămas la îndemână. Trebuie să strâng în mintea mea, clipă de clipă, toate amintirile, așa imperfecte cum sunt, și să le aștern pe hârtie. Trebuie să fac tot ce depinde de mine ca să pot continua această carte, chiar dacă o fac cu disperarea unui flămând ce se hrănește cu oase. Trebuie să respect promisiunea pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
precum o hartă încărcată cu prea multe detalii și tocmai din pricina aceea va fi greu de înțeles. Dar până la urmă am priceput... acum realizez că tot ceea ce pot să stochez în recipientul care se numește carte nu sunt decât amintiri imperfecte, gânduri imperfecte. Și îmi dau seama că o înțeleg pe Naoko cu atât mai bine, cu cât amintirile legate de ea pălesc mai tare. Și acum știu de ce m-a rugat să nu o uit niciodată. Naoko însăși era conștientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
hartă încărcată cu prea multe detalii și tocmai din pricina aceea va fi greu de înțeles. Dar până la urmă am priceput... acum realizez că tot ceea ce pot să stochez în recipientul care se numește carte nu sunt decât amintiri imperfecte, gânduri imperfecte. Și îmi dau seama că o înțeleg pe Naoko cu atât mai bine, cu cât amintirile legate de ea pălesc mai tare. Și acum știu de ce m-a rugat să nu o uit niciodată. Naoko însăși era conștientă de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
intrat în ea, dar că asta nu însemna nimic, că nu era vorba decât de un joc al trupurilor și ceea ce făceam noi era să ne spunem lucruri pe care nu le puteam spune decât prin unirea a două trupuri imperfecte. În felul acesta, ne împ\rt\[eam la ceea ce era imperfect în fiecare dintre noi. Bineînțeles că nu i-am spus nimic până la urmă, pentru că nu eram convins că o să mă înțeleagă. Am tăcut și am ținut-o doar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pentru ea, o mai poți încă ajuta în multe alte feluri. Te rog nu te mai frământa atât de mult. Noi toți (vreau să zic că noi toți înseamnă și cei normali și cei mai puțin normali) suntem niște ființe imperfecte care trăim într-o lume imperfectă. Nu ne măsurăm acțiunile și sentimentele cu rigla sau cu raportorul și nici nu putem să trăim cu precizia unui cont bancar, nu? Ce zici? Dacă e să mă iau după ceea ce simt, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ajuta în multe alte feluri. Te rog nu te mai frământa atât de mult. Noi toți (vreau să zic că noi toți înseamnă și cei normali și cei mai puțin normali) suntem niște ființe imperfecte care trăim într-o lume imperfectă. Nu ne măsurăm acțiunile și sentimentele cu rigla sau cu raportorul și nici nu putem să trăim cu precizia unui cont bancar, nu? Ce zici? Dacă e să mă iau după ceea ce simt, aș putea spune, cred, că Midori este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
un calapod de-al tău. Nu se poate! Dacă nu vrei să-ți petreci zilele într-un spital de boli mintale, deschide-ți puțin sufletul și lasă viața să-și urmeze cursul ei firesc. Eu sunt o femeie slabă și imperfectă, dar tot am momente când gândesc că viața este foarte frumoasă. Crede-mă că-ți spun adevărul. Te implor, fii mai fericit! Te rog să faci în așa fel încât să fii fericit. Cred că nu e cazul să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pus, până la urmă, mâna pe Naoko“, ziceam în sinea mea. „Ei bine, stai liniștit, Kizuki, a fost a ta de la bun început. Probabil că așa a fost să fie, acolo-i locul ei, dar să știi că în lumea aceasta imperfectă în care trăiesc eu, am făcut tot ce s-a putut pentru Naoko. Mi-am dat toată silința să ne fie bine la amândoi, să începem o viaț\ nou\. Asta e, n-am ce-i face. E a ta acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]