2,209 matches
-
nișei cu statuia lui Buda clarifică faptul că FP ("eu") este situat într-un templu oriental (Burubudur, de fapt), astfel că "formele rotunde sau țepoase" (trebuie că) se referă la acoperișul templului. Prezentarea între-gului, acoperișul templului și peisajul, pare destul de impersonală. Dacă FP ("eu") nu s-ar fi identificat prin folosirea pronumelui personal la persoana întîi, în "lîngă mine" și "ne înconjoară", aceasta ar fi părut, la suprafață, o descriere "obiectivă", luată poate dintr-un pamflet sau o carte de geografie
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
și mare lucru n-ar fi fost dacă s-ar fi abătut din drum ca să mâie acolo. Modul condițional-optativ indică neîncrederea sau neangajarea prudentă dată de o incertitudine asupra adevărului celor spuse. Dacă în aceeași frază există și combinarea verbului impersonal "a trebui" la prezent cu verbul suport la conjunctiv, enunțul capătă un sens ireal, contrafactiv: Dacă s-ar fi gândit în toată liniștea, el ar fi dat cu socoteală că "Hanul Ciorilor" nu e la marginea drumului, ca alte hanuri
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Ilarie Voronca spre o definiție a poeziei descoperă cîteva momente relativ individualizate, prin raportarea la istoria Însăși a mișcării românești de avangardă. La 75 H.P., foarte tînărul poet aflat În faza primelor, entuziasmante revelații ale ideilor Înnoitoare, se aliniază, Încă impersonal, la programul constructivist schițat de Contimporanul, nu fără a reține Însă elemente ale energetismului futurist și ale radicalismului, În negație, dadaist. Participarea la revistele Punct și Integral aduce, inevitabil, amprenta mai puternică și mai limpede conturată a doctrinei constructiviste, scoțînd
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
orice imagine pe care am căpătat-o despre ideile autorului reprezintă „autorul implicat”. Conceptul de „autor implicat” a fost introdus pentru prima oară de Wayne C. Booth: Pe măsură ce autorul scrie, el nu creează doar un „om în general” ideal și impersonal, ci o versiune abstractă a lui însuși, diferită de autorii implicați din operele altor scriitori... imaginea pe care cititorul și-o face asupra acestei prezențe este una din cele mai importante realizări ale autorului. Oricît de impersonal ar încerca să
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
general” ideal și impersonal, ci o versiune abstractă a lui însuși, diferită de autorii implicați din operele altor scriitori... imaginea pe care cititorul și-o face asupra acestei prezențe este una din cele mai importante realizări ale autorului. Oricît de impersonal ar încerca să fie, cititorul își va construi în mod inevitabil o imagine a scribului care așterne cuvintele de acestă manieră. (Booth, 1961:70-1) În discuțiile ulterioare pe tema autorului implicat a existat tendința de a pune accentul pe cuvîntul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
dintre acești termeni se pot construi în perechi binare: narație la persoana a treia sau la persoana întîi; în cadrul primei categorii putem distinge între narația omniscientă și limitată, iar în cadrul narației omnisciente putem distinge între narația subiectivă și cea obiectivă/ impersonală. Deși sînt valoroși, acești termeni stîrnesc și ei controverse cînd sînt aplicați. Dar cel mai important lucru este faptul că ei focalizează atenția spre narator, în timp ce schemele enumerate mai jos focalizează atenția asupra narației (de unde descind tentativele de clasificare a
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
terminologia lui Simpson, aceste trei categorii alternative sînt denumite A, B(R) și respectiv B(N), unde A desemnează narația la persoana întîi, B reprezintă narația la persoana a treia, în cadrul căreia R denotă Rezonerul, iar N simbolizează opțiunea Naratorială impersonală. O altă variantă de a reda această clasificare tripartită este utilizarea de pronume personale care să eticheteze cele trei tipologii: narație în termenii lui eu, el/ea și, respectiv, ei/ele. După ce am denumit, utilizînd terminologia lui Simpson, narația la
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
rezerva subtextuală, mai totdeauna îndreptățită - și, aspect deloc neglijabil - formulată în termeni urbanacademici. Rândurile conclusive sunt înalta probatoare: „...imaginea critică pe care a construit-o G. Călinescu e ipostaza speculativă a energiei exprimată mai întâi prin imaginea biografică. Sub liniștea impersonală, schematizată poate mai mult de cititorii lui Maiorescu decât de Maiorescu însuși, liniște fără nicio legătură cu ideea de repaus și împietrire, criticul zilelor noastre a ajuns la tumultul reprezentărilor ideii de eternitate, la drama intim metafizică, în care se
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
reprezintă de fapt o modalitate prin care ele produc această stimulare. Cercetătorii în acest domeniu consideră că această descoperire ar putea ajuta oamenii foarte mult. Prin alegerea pisicilor ca animale de companie se reușește animarea universului urbanizat, constrâns, indiferent și impersonal în care trăim, destinderea relațiilor familiale și sociale, obținerea unor efecte terapeutice gratuite la domiciliu și realizarea unui contact calmant și binefăcător cu natura înconjurătoare. Condițiile pe care trebuie să le respecte toate persoanele care dețin animale de companie și
[Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
persoane autonome, cu trebuințe și tendințe proprii având o istorie personală. Completând această descriere, Rutter a ară tat că în mediile în care interacțiunile adult-copil au o intensitate redusă, iar îngrijirea copiilor (afectați de depresieă se desfășoară într-un stil impersonal, tabloul psihic al copiilor afectați de deprivarea maternă poate evolua prin psihopatie. În 1951 J. Bowlby poate cel mai renumit cercetător al relației mamă-copil și al consecințelor deprivării materne și aduce date importante privind efectele, considerate de el practic irecuperabile
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
aceste studii au avut un răsunet deosebit în politicile sociale privind protecția copilului ocrotit în instituții de îngrijire (creșe și case de copiiă. R.A. Spitz (1946ă, J. Bowlby (1958ă, J. Robertson (1958ă și alții au denunțat efectul negativ al îngrijirii impersonale a copiilor din instituțiile rezidențiale de copii, care poate conduce la comportamente din domeniul psihopedagogiei. Din perioada anilor '60 și cu un elan crescut în anii '70, în Occident s-a renunțat treptat la "instituționalizarea" copiilor abandonați de părinții lor
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
O altă particularitate este aceea că narațiunea include jocul - comic de cele mai multe ori - și, întrucât instrumentul expresiei este cuvântul, apariția în discurs a unei comedii a limbajului se produce de la sine. De aici singularitatea stilistică. G. nu formulează niciodată neutru, impersonal, nu mânuiește stilul de grad zero. Având o vocație a umorului (a celui cu dinți îndeosebi), a ironiei, a maliției, a grotescului și posedând o imaginație asociativă fenomenală, o inventivitate verbală inepuizabilă, el întrebuințează cuvinte din toate sferele limbii, de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
un teritoriu istorico-literar, se formulează, de fapt, un program critic, o idee despre critică impregnată de sentimentul implicării personale, nu fără orgoliu abil deghizat în exprimarea printr-un „noi” care nu e aici un plural al maiestății, ci o marcă impersonală; propozițiile programatice sunt risipite înșelător în contexte descriptive și analitice, dar nu sunt îndeajuns de ascunse pentru a nu fi, până la urmă, depistate. LAURENȚIU ULICI SCRIERI: Poezia criticilor, București, 1971; Literatura SF, București, 1980; Caragiale și Caragiale. Jocuri cu mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
cunoașterea nu poate primi niciodată o exhaustivă justificare dialectică. „Descoperirea științifică reduce conștiința focală a observațiilor noastre într-o conștiință subsidiară, deplasându-ne atenția către aspectul coerenței teoretice”1. Polanyi respinge optica epistemologiei iluministe, ancorată într-un optimism ilegitim și impersonal. Orice integrare a unei noi cunoașteri se face în cadrul (framework) nespecificabil al cunoașterii tacite, marcată de un set de opțiuni existențiale prealabile și de numeroase reflexe lingvistice, mediate cultural 2. Chiar un dialog purtat într-o limbă străină între persoane
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pură, sau încă a cărnii (chair) sale incandescente, a ceea ce strălucește sau arde în ea”2. Învăluirea fenomenelor lumii în fenomenalitatea manifestării pure devine, în cazul Revelației, găzduire și ocrotire: nici „oribila neutralitate”1 a lui es gibt (Heidegger), nici impersonala „diferare” a lucrului către apariție (Derrida), ci respirația vie a esenței manifestării. Aceste formulări nu sunt deloc arbitrare, ci verificate întru totul de experiențe excepționale, cum este, de pildă, cea a durerii 2. Știm deja de la Aristotel 3 că plăcerea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
al invizibilității. Regulile concurenței pot camufla duritatea agresiunii asupra celui mai slab. Metafora mâinii este aici foarte sugestivă: în locul unei palme care mângâie întâlnim crisparea unui pumn metalic, învelit într-o mănușă de pluș. Aceasta este imaginea care definește mecanismele impersonale ale damnării sociale. La întrebarea „Cine se face vinovat de suferința celor mulți?”, răspunsul epocii este abstract și impersonal: „logica sistemului”. Predestinaționismul protestant - în formula calvinistă, cel puțin - oferă motivațiile teologice pentru canonizarea injustiției sociale: cineva trebuie să piardă și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
unei palme care mângâie întâlnim crisparea unui pumn metalic, învelit într-o mănușă de pluș. Aceasta este imaginea care definește mecanismele impersonale ale damnării sociale. La întrebarea „Cine se face vinovat de suferința celor mulți?”, răspunsul epocii este abstract și impersonal: „logica sistemului”. Predestinaționismul protestant - în formula calvinistă, cel puțin - oferă motivațiile teologice pentru canonizarea injustiției sociale: cineva trebuie să piardă și să piară, în lumea de aici, ca și în lumea de dincolo. Ierarhia socială a prezentului mundan nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
exclamativă, cu vagi inflexiuni de melancolie și o gesticulație teatrală (invocații deznădăjduite, zbateri zadarnice, exaltări, lacrimi, efuziuni), cu o poză așa-zicând byroniană în monologurile tenebroase. Meditațiile asupra timpului, ca și cugetările pe tema vanitas vanitatum sunt livrești, cu totul impersonale. Ca autor dramatic, R. nu avea prea multe de spus. SCRIERI: Smârdanul și Vidinul, București, 1878; Predilă (Un prizonier la turci), București, 1879; Dorin, București, 1883. Repere bibliografice: Ciorănescu, Teatr. rom., 158-159; Dicț. lit. 1900, 758-759. F.F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289400_a_290729]
-
șoc. Stilul trebuie să evite tentația extremelor: să nu fie un CV foarte detaliat sau, dimpotrivă, unul prea sintetic. ► Vocabularul indiferent de domeniul de aplicație, trebuie avut în vedere să fie ales cu grijă, nu să urmeze un model standard, impersonal. ► Autocunoașterea stabilește-ți "portretul robot" și încearcă să definești fără formalism, res-pectîndu-ți limitele, dar și progresele. ► Descrierea rezultatelor obținute a munci este meritoriu, a reuși este și mai bine. Pontează aici ce se așteaptă (și ce s-a așteptat în
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
incredibilă, existe și zone slab dezvoltate care se confruntă cu fenomenul sărăciei. Dificultatea cea mai mare cu care se confruntă economia rusă după 1990 este aceea că legile și stimulentele nu promovau creșterea economică. Legile și stimulentele nu erau cele impersonale, moștenite în modelul economic occidental, ci erau născute din nevoia și instinctele unui singur conducător.<footnote Jerry F. Hough, The logic of economic reform in Russia, Editura The Brookings Institution, Washington, 2001, p. 232; footnote> „Industria gazului, este un element
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moşnianu () [Corola-publishinghouse/Science/366_a_623]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea, menită să raționalizeze modul de funcționare a organizațiilor, atât a celor private, cât și a celor publice. O serie de reforme ale sectorului public, pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, au vizat introducerea modelului birocrației impersonale care să înlocuiască sistemul bazat pe relații personale, nepotism și patronaj. Astfel, sistemele administrative anterioare erau „personale”, se bazau pe loialitatea față de o anumită persoană, fie că era rege sau ministru. Era o practică obișnuită ca un aspirant la o
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
1. delimitarea sferelor de competență (jurisdicția) ca parte a diviziunii sistematice a muncii; 2. organizarea după principiul ierarhic și exercitarea controlului celor având poziții superioare în ierarhie asupra celor ce ocupă poziții inferioare; 3. managementul birourilor se bazează pe autoritate impersonală, pe legi și norme scrise. Aplicarea normelor, pentru a fi rațională, necesită calificare și formare de specialitate. Astfel, funcționarii vor fi anagajați pe baza calificărilor și competențelor care îi fac eligibili pentru ocuparea unei poziții oficiale; 4. personalul administrativ va
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
ocupă, și nu în persoana sa; 5. actele administrative, deciziile și regulamentele sunt formulate în scris. Totalitatea oficialilor și a regulilor și regulamentelor scrise care li se aplică reprezintă un „birou”, unitatea de bază a organizării birocratice. Autoritatea rațional-legală este impersonală, înfăptuită prin legi și norme scrise. Autoritatea este întotdeauna a funcției, și nu a persoanei care ocupă funcția; autoritatea nu poate fi exercitată decât în cadrul strict al prevederilor legale, iar activitatea funcționarului este complet separată de viața sa privată. Toate
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
al productivității angajaților; astfel, este introdusă o statistică a tuturor activităților de înregistrare a ofertelor și cererilor de locuri de muncă, a numărului de convorbiri avute cu solicitanții, a numărului de plasamente etc. Sistemul este echivalent cu introducerea unor criterii impersonale de evaluare, dar și a standardizării procedurilor și modalităților de lucru urmate de angajați. Studiul său demonstrează că, deși birocratizarea este disfuncțională în raport cu eficiența, angajații având o productivitate inferioară și/sau tratând mai superficial cererile, ea are totuși consecințe pozitive
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
disfuncțională în raport cu eficiența, angajații având o productivitate inferioară și/sau tratând mai superficial cererile, ea are totuși consecințe pozitive ce nu fuseseră inițial urmărite - de exemplu, reducerea discriminării în servirea clienților (fiecare client servit era „contabilizat” în activitatea funcționarului). Caracterul impersonal al birocrației și modalitățile de evaluare a birocraților au reușit să promoveze echitatea și imparțialitatea în relațiile funcționarilor cu solicitanții de servicii, limitând o realitate negativă a patternurilor interacționale, discriminarea etnică, prezentă la vremea respectivă în societatea americană studiată. Managementul
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]