2,195 matches
-
discute despre deschiderea farmaciei de cartier cu președintele comitetului, ca să nu distrugă impresia favorabilă produsă de povestioarele lui, cu graba de a alerga la următoarea Întâlnire, Elio râdea, Încercând să uite că pentru a treia oară de când se trezise vocea impersonală a Elsei Benelli Îi repetase că-i părea foarte rău, dar președintele era În ședință. Râdea, dar era copleșit de spaimă. El era aici, În pântecele roșu al unei săli de dans mizerabile, distrugându-și corzile vocale pentru a cuceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
denunță următoarele. În data de 4 mai 2001 am fost amenințată și agresată În automobil de soțul meu Antonio Buonocore, rezident la Roma, strada Carlo Alberto 17, de care sunt separată din data de 9 aprilie a.c. - citea cu voce impersonală agentul care scrisese denunțul. Acesta m-a lovit violent În față și m-a strâns de gât, cu ambele mâini, atât de puternic, Încât a lăsat echimoze evidente care reproduc amprenta degetelor sale, a Încercat să mă sugrume, Înjurându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o rană de tăiere și alte răni pe față provocate de pumni. Agentul se opri, ca și cum ar fi Întrebat-o e bine așa? merg mai departe? Emma aprobă dând din cap, chiar dacă În cuvintele acelea de o paloare abominabilă și impersonală putea cu greu să recunoască scena pe care o trăise cu adevărat. Apoi, fiind foarte amețită și slăbită, am mers la camera de urgență a spitalului San Giacomo, unde am fost tratată pentru leziuni mai bine specificate În raportul alăturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
labirint de curți și clădiri, un monument al austerității în total contrast cu exuberanța plină de ecouri baroce care emană din restul orașului. Ceva apăsător și rigid, sever și impenetrabil emană din acest „castel”, simbol al unei autorități abstracte și impersonale, reci și cinice. Cînd veți privi această siluetă, mai ales prin ceață, veți înțelege de ce a scris Kafka romanul intitulat Castelul. În schimb, nouă ne revine meritul de a-i fi suflat într-o zi, lui Kafka, acest extraordinar început
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
impus și le-a înglobat pe altele". Patru teme principale îi rețin atenția sau patru teorii sociologice la modă în acea perioadă la Chicago: 1) "Vechea tema, a lui Louis Wirth, a societății de masă și a caracterului anonim și impersonal al marilor orașe [...]. La urma urmei, dumneavoastră sînteți taximetristul, culegeți un pasager despre care nu știți nimic și pe care nu-l veți revedea niciodată". Davis nu reține această temă deoarece ea neglijează celălalt aspect al meseriei: controlul foarte personal
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
ceea ce se petrecea în cadrul relației de schimb, îmi vine ideea sa masor cît este de legat caracterul social al bacșișului de caracteristicile meseriei de șofer de taxi. De exemplu, faptul că relația între șofer și clientul său era efemera, absolut impersonala și fără nici o consecință particulară, contribuie la favorizarea bacșișului" [Davis, 1974, p. 313-315]. Fred Davis își organizează raportul observației în jurul acestei scheme, a relației efemere, prin care șoferul tinde să obțină de la clientul său un bacșiș. Analiza să asupra acestei
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
groapa dintre noi și ea. Oare lumea nu-i străină în sine? Ești singur totdeauna față de tine însuți, nu față de altcineva. Filozoful se gândește la Divinitate, credinciosul la Dumnezeu. Unul la esență, altul la persoană. Divinitatea este ipostaza abstractă și impersonală a lui Dumnezeu. Credința fiind un imediat transcendent, ea își extrage vitalitatea din ruina esențelor. Filozofia e doar o aluzie existențială, precum Divinitatea e un aspect indirect al lui Dumnezeu. Nu vorbi de singurătate dacă nu simți cum se clatină
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
participă la sâmburele ființei noastre. Lirismul suferinței este un cântec al sângelui, al cărnii și al nervilor. Suferința adevărată izvorăște din boală. Din acest motiv, aproape toate bolile au virtuți lirice. Numai aceia care vegetează într-o insensibilitate scandaloasă rămân impersonali în cazul bolii, care întotdeauna realizează o adâncire personală. Nu devii liric decât în urma unei afectări organice și totale. Lirismul accidental își are sursa în determinante exterioare care, dispărând, implicit dispare și corespondentul interior. Nu există lirism autentic fără un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
absența riscului, a nebuniei și a pasiunii. Cât de fecundă este o gândire vie, pasionată, în care lirismul circulă ca sângele în vine! Este extrem de interesant și de dramatic procesul prin care oameni inițial frământați de probleme pur abstracte și impersonale, obiectivi până la uitare de sine, surprinși de suferință și boală au fost în mod fatal aduși să reflecteze asupra propriei lor subiectivități și asupra problemelor de trăire și experiență. Oamenii obiectivi și activi nu găsesc destule elemente și resurse în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în omenire și-au avut originea numai în capriciul prinților, regilor și împăraților? Cine poate crede în războaiele de fantezie individuală sau în cele provocate de aranjamente negustorești? Dacă ele, precum se spune, plutesc în aer, atunci au un caracter impersonal și iresponsabil. Pacifismul - care are de partea sa toate inimile și nici o realitate - și-a făcut un titlu de glorie din a stabili responsabilități pentru izbucnirea războaielor. Dar pacifismul uită că războiul nu este un fenomen de suprafață, ci angajează
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ei necunoscute, așa încît ar fi zadarnic să-i căutăm analogii în trecut. Această relativă noutate este un prim punct. Iată-l pe următorul. Istoricii și sociologii ne-au învățat să descoperim, în spatele evenimentelor și acțiunilor oamenilor, cauze ascunse și impersonale. Ei explică această dominație prin legile obiective ale științei și tehnicii. În spatele aparatului de așa-ziși oameni mari ne fac să vedem munca poporului, lucrarea patronilor industriali și ai banilor. Ne avertizează împotriva mitului eroului, acest ins providențial a cărui
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
De aceea, în civilizațiile în care mulțimile joacă un rol capital, individul își pierde rațiunea de a fi, precum și sentimentul sinelui. El se trezește străin în mijlocul unei mase formate din alți indivizi cu care nu are decît raporturi mecanice și impersonale. De unde incertitudinea, anxietatea difuză a fiecărui om care se simte jucăria unor forțe ostile și necunoscute. De unde și căutarea unui ideal, a unei credințe, nevoia de-a avea un model care să-i permită să restaureze integritatea la care aspiră
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
este forța eficientă a operei de artă" și "individul izolat nu ar putea inventa nimic, în cel mai bun caz și-ar putea asuma o invenție comună". Seamănă, aceste admirații colective care nu costă nimic amorul-propriu al persoanei, cu satirele impersonale care nu ofensează pe nimeni pentru că se adresează în cel mai nediferențiat mod tuturor"254. Deși făcute cu ceva vreme în urmă, remarcile lui Tarde sînt încă de actualitate. Oare astăzi nu avem de-a face cu atîția indivizi care
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
matematice, nu ne-ar rămîne decît să tragem concluzia că oamenii zilelor noastre nu mai știu să aștepte. Dar să reluăm ideea lui Freud: legăturile dintre oameni au la bază iubirea. În orice relație în aparență abstractă, neutră și chiar impersonală cum ar fi aceea care unește un soldat și un ofițer, un credincios și un preot, un student și un profesor sau doi muncitori oarecare, se insinuează emoții puternice, pe drept cuvînt numite tulburătoare, și care acționează împotriva voinței noastre
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mod de a abuza de credulitatea amoroasă proprie femeilor. După opinia detractorilor, aceste procedee n-ar avea, prin ele însele, nici o acțiune eficace. Magnetizatorii și hipnotizatorii s-au apărat cu vehemență împotriva acestor acuzații. Ei au subliniat, din contra, caracterul impersonal, obiectiv și non-sexual al metodelor lor. Și iată că vine Freud care spune, pe de o parte: inamicii magnetismului animal și ai sugestiei au dreptate. Sugestia nu înseamnă mare lucru, relațiile amoroase sînt totul. Să lăsăm la o parte măștile
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Bon și Freud încercăm o senzație stranie. Dintr-un anume unghi, portretul pare verosimil, este conform cu faptele descrise de istorie. Privit din alt unghi însă, este doar o imagine șablon, exagerată, caricaturală. Reflectă mai curînd prejudecățile unei epoci decît observarea impersonală a celei în care trăim. În fapt, avem de-a face cu o asemenea diversitate de lideri corespunzînd unor forme de autoritate atît de variate să-l comparăm pe Roosevelt cu Robespierre, Gandhi și Mao, pe Charles de Gaulle cu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a calităților personale, de confirmarea acestora"453. Cu alte cuvinte, autoritatea conducătorului trece deasupra tuturor corpurilor constituite intermediar, a organizațiilor, a partidelor, a mass-media și a tuturor acelor instituții care, în fiecare stat, preschimbă statul într-un monstru rece și impersonal. În jurul persoanei se făurește un fel de comunitate de credință și speranță în afara oricărei ierarhii. Fiecare se poate declara discipol, adept, tovarăș de drum, fără a avea impresia că ar decădea sau și-ar pierde din valoare. "Grupul de dominație
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
noi. Voința elementară de a crede în el și în puterile lui nemăsurate a avut și are probabil în continuare urmări considerabile asupra vieții sociale. Desigur, acest factor de schimbare nu este singurul, în toate situațiile apar factori generali și impersonali: " În principiu, este loc pentru amîndouă... Astfel, rezervăm un loc pentru "oamenii mari" în lanțul sau mai curînd în rețeaua de cauze"480. Astfel se văd lucrurile în psihologia mulțimilor. Totul s-ar putea rezuma într-o frază: omul mare
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de figuri o măsură a progresului culturii și a inteligenței, Freud face din bulimia lor de imagini, de adulare și de omagii impunătoare, semnul unei întoarceri spre servitutea față de instincte. Regresiunea se observă în substituția care se operează: în locul supunerii impersonale față de ceea ce reprezintă conducătorul Dumnezeu, religie, doctrină socială supunerea personală față de el și de numele lui. Acestea sînt amăgirile pe care trebuie să le refuze, să le respingă mulțimile, dar și conducătorii, pentru a regăsi o parte din terenul pierdut
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o cuprindere exemplară căci nimeni, în acest secol, n-a brăzdat atît de adînc conștiința unui popor, nu a înrîurit mai vizibil cultura, cu mult mai mult decît a făcut-o pentru societate. Iar el care voia să pună suveranitatea impersonală a științei și a democrației în locul suveranității personale a religiei și a eroului nu a văzut mulțimea fără număr defilînd în fața catafalcului său, descoperindu-și capul în gînd în timp ce-i rostea numele și sacrificîndu-se pentru cultul său. Act excepțional, zeificarea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mod direct și imediat. În cazul separării între proprietar și utilizatorul real apare conflictul proprietar-utilizator, pentru că proprietarul trebuie să se asigure că utilizatorul folosește proprietatea sa numai în sensul dorit de el (utilizare rațională, menținerea substanței, creșterea profitului etc.). Mecanismele impersonale de control din cadrul întreprinderilor publice nu duc nici acestea la adaptări corespunzătoare, fiind necesară instituirea unor controale administrative, ceea ce provoacă costuri suplimentare și generează proble me ca inflexibilitatea, dependența de factorii politici de decizie și pericolul corupției; totodată, cei controlați
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
schimburilor economice. Economiile moderne sunt economii deschise, de schimb, motiv pentru care este necesară studierea mecanismului piețelor, adică cererea, oferta, concurența, ca reglatori ai pieței, și strategiile concurențiale. Piața, în accepția clasică, este cea care reglementează activitatea economică, acea forță impersonală care acționează, peste capacitatea de intervenție a agenților economici, asupra diviziunii muncii și schimbului de activități. În această viziune, piața apare ca o forță arbitrară care determină prețul și, implicit, profitul, venitul. Agenții economici sunt cei care trebuie să cerceteze
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
cunoașterea nu poate primi niciodată o exhaustivă justificare dialectică. „Descoperirea științifică reduce conștiința focală a observațiilor noastre într-o conștiință subsidiară, deplasându-ne atenția către aspectul coerenței teoretice”1. Polanyi respinge optica epistemologiei iluministe, ancorată într-un optimism ilegitim și impersonal. Orice integrare a unei noi cunoașteri se face în cadrul (framework) nespecificabil al cunoașterii tacite, marcată de un set de opțiuni existențiale prealabile și de numeroase reflexe lingvistice, mediate cultural 2. Chiar un dialog purtat într-o limbă străină între persoane
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pură, sau încă a cărnii (chair) sale incandescente, a ceea ce strălucește sau arde în ea”2. Învăluirea fenomenelor lumii în fenomenalitatea manifestării pure devine, în cazul Revelației, găzduire și ocrotire: nici „oribila neutralitate”1 a lui es gibt (Heidegger), nici impersonala „diferare” a lucrului către apariție (Derrida), ci respirația vie a esenței manifestării. Aceste formulări nu sunt deloc arbitrare, ci verificate întru totul de experiențe excepționale, cum este, de pildă, cea a durerii 2. Știm deja de la Aristotel 3 că plăcerea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
al invizibilității. Regulile concurenței pot camufla duritatea agresiunii asupra celui mai slab. Metafora mâinii este aici foarte sugestivă: în locul unei palme care mângâie întâlnim crisparea unui pumn metalic, învelit într-o mănușă de pluș. Aceasta este imaginea care definește mecanismele impersonale ale damnării sociale. La întrebarea „Cine se face vinovat de suferința celor mulți?”, răspunsul epocii este abstract și impersonal: „logica sistemului”. Predestinaționismul protestant - în formula calvinistă, cel puțin - oferă motivațiile teologice pentru canonizarea injustiției sociale: cineva trebuie să piardă și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]