1,067 matches
-
intelectualitate pe care am cunoscut-o. Azi e obiceiul din partea unor scribi tineri și grăbiți de a-și face un nume cu orice preț (fascinația, azi, este a mass-mediei de ziar sau de sticlă!Ă de a o arunca, împreună cu impostorii și oportuniștii epocii, la „coșul de gunoi al istoriei literare”; se înșală, în vremuri normale, ea ar fi fost o figură de prim-plan! Dar, chiar și așa, vivacitatea ei psihologică, generozitatea cu care se apleca asupra textelor unor necunoscuți
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
instalați pentru vecie în scaunele academice, au fost uneori mai „acerbi retrograzi” chiar decât activiștii culturali propriu-ziși. (Îmi amintesc, în treacăt, cum la ESPLA începuse seria de Scrieri, deci de opere complete, ale unor mediocrități, dacă nu de-a dreptul impostori, de la Ion Pas la Cicerone Teodorescu, Boureanu și alții!Ă În februarie ’68 a avut loc o plenară a U. Scriitorilor, o ședință amplă la care participau mulți scriitori din marile centre literare ale țării; astfel de plenare au fost
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ambele trei chestiuni. Am cetit o carte interesantă, semnată I. Hoover, șef al poliției federale a U.S.A.: "Crima în Statele Unite". În unul din capitole autorul vorbește de un tip extraordinar patologic, G. Means, fost polițist de fapt escroc și impostor, cel care a scris o enormă minciună referitoare la otrăvirea fostului președinte Hoover, care a fost amestecat în răpirea copilului lui Lindberg și alte multe ticăloșii. Carieră isprăvită în închisoare. Mongolii au jucat în istorie un rol pitoresc (Gingis-han, Tamerlan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ale celor doi. Nu mă îndoiam că toate convorbirile de taină, privirile conspirative și comportamentul de vulpe vicleană ale lui Dobre erau o reflectare perfectă a caracterului acestuia, care era de natură să completeze și să ajute înclinațiile distructive ale impostorului numit ambasador fără să aibă nici cele mai elementare calități pentru a conduce o misiune diplomatică, dar care pornise să distrugă sistematic pe toți cei care nu i se supuneau orbește și care se puteau dovedi superiori nimicniciei lui. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Mărturisirea respectivului securist încearcă să reacrediteze ideea că odioasa instituție lega și dezlega totul în țară, așadar, și revoluția din Decembrie 1989, cerînd astfel o nouă legitimare istorică. Dacă au programat ceva în cultură, asta n-a fost decât mediatizarea impostorilor în dauna scriitorilor autentici, prin intermediul revistei Săptămîna sau a Suplimentului literar-artistic al "Scânteii tineretului". Ori, după cum bine știm, în Săptămîna optzeciștii erau puși la stîlpul infamiei numit "judecata de apoi a poeților". Fenomenul cultural opzecist n-a fost creat, ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
paradox. Deși prestigiul literaturii și, implicit, prestigiul social al scriitorului scade pe zi ce trece, tot mai mulți sunt cei care vor să scrie, să dobândească statut de scriitor. E însă un paradox numai aparent. Căci toți acești grafomani și impostori contează pe capitalul de prestigiu acumulat de scriitor în anii regimului comunist. Din păcate, cum s-ar spune în termeni economici, după zece ani de tranziție, prestigiul scriitorului a fost decapitalizat. Prin inflație. Tocmai mulțimea celor care-și revendică statutul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lăsăm doar un cap de listă. Sau am putea face liste paralele în cadrul aceleiași personalități: Mircea Cărtărescu: poet prozator eseist, Nichita Danilov așișderea, Adrian Alui Gheorghe. Țin neapărat să le arăt tuturor prietenilor, dar mai ales dușmanilor, că sunt un impostor, că proza scurtă a fost viața mea ratată... Lucrezi la "digestia" literaturii române, făcând o revistă, cred că o faci uneori cu ciudă, alteori cu dragoste. Numește, rogu-te, câteva mijloace prin care se ratează scriitorul român. "Vocația începuturilor", cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
public. Dar anul acesta cred că am să public o antologie de proză scurtă la TIPO MOLDOVA, la propunerea prietenilor noștri Aurel Ștefanachi și Valeriu Stancu. Țin neapărat să le arăt tuturor prietenilor, dar mai ales dușmanilor, că sunt un impostor, că proza scurtă a fost viața mea ratată. Așadar, după publicarea acestei antologii, aștept propunerea mult milostivului Dumnezeu; dar nu să mă facă om de afaceri, că asta e stresant, ci să mă facă sinecurist miliardar. Cred că e singura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
am purtat cumplit de dur când a fost cazul și mi-am exprimat liber opinia despre cei 23 de milioane de concetățeni, de la Ceaușescu, pân' la Păunescu... După Revoluție, ei nu au mai însemnat nimic, adevărata primejdie venea dinspre noii impostori, de la securistul Mircea Dinescu (pe care îl pupați cu toții, unde?, asta nu mai pot să știu!), până la răposatul securist Mircea Zaciu..., de la distinsa doamnă turnătoare Georgeta Dimisianu, la distinsul domn turnător Șt. Aug. Doinaș... Restul, sunt legiune... Eu, personal, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
imaginație... Dacă ai lua Premiul Nobel (eu am ceva cunoștințe în Suedia, poate pun o pilă pentru tine!), cam care ar fi primele fraze ale discursului de la premiere? Să glumim serios: întâi de toate m-aș scuza pentru faptul că impostorul care-mi poartă numele pe timp de zi ar putea spune Da unui asemenea premiu. Care ar fi argumentele cu care ai putea să-l oprești pe omul de pe stradă, să-l convingi să citească o poezie? Pentru cine scrii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
îi dezvoltă creația, îl ajută să fie original), fie că îl îngroapă de viu umorile, invidia, răutatea. Recunosc, eu sunt dintre cei care stau pe graniță, mă simt nu o dată un intrus în literatura română, un cabotin, un veleitar, un impostor în literatura pe care o scriu (nu mai pun la socoteală dușmăniile, jignirile publice, reaua-credință dusă la extrem, acuzarea că sunt supraevaluat, sau fără talent, sau mediocru), motiv să mă gândesc la ratare, că sunt un ratat dar mă agăț
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
au rămas legate de această profesiune, câteva personalități marcante din elita medicinii ieșene făcând parte din aceste familii, infirmierii constituind în câteva cazuri prima generație a acestor familii de profesioniști onești, deseori remarcabili. VRACIUL Un ins pitoresc, deseori un multiplu impostor, înșelând naivitatea și stimulând iluzorii speranțe, aventurier (atât cât necesită "serviciul"), un vagabond, mai întâi cu o căruță cu coviltir, mai apoi cu faeton sau chiar cu automobil, prezent la toate târgurile, băgându-se în toate necazurile bolnavilor care îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
trecea celor doi indivizi că sâmbătă seara, pe la șapte și jumătate, ar putea cineva să-i urmărească arbitrând un meci de juniori III în Sala sporturilor din Roman. Ghinion, băieți. V-am depistat. Mai grav e că pe cei doi impostori cu fluier, Marius Murariu și Claudiu Tabacariu, i-am regăsit pe lista arbitrilor de perspectivă a Federației Române de Handbal. O glumă extrem de proastă a celor care i au propulsat acolo. Personajele despre care vorbim ar fi trebuit să arbitreze
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
tinerețe. Toate acestea nu pot duce la altă concluzie decât aceea că ei au fost trimiși cu temă. O asemenea prestație jenantă s-a produs chiar sub ochii secretarului general al FRH, Mihai Marinescu, de la care așteptăm măsuri drastice împotriva impostorilor cu fluier care și au făcut de cap în Sala sporturilor din Bacău. Iar dacă, în prima repriză, greșelile lor penibile au fost făcute în ambele direcții, în partea secundă a meciului, probabil și la presiunea mașinii de zgomote de pe
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
plan internațional a neamului, a poporului și a statului român, reformarea mentalității și a sistemului economic din țară, obținerea unui loc onorabil în rândul popoarelor civilizate din lume și mai ales din Europa, nu se poate face cu analfabeți, cu impostori, cu bișnițari și mici afaceriști cu terenuri și imobile, cu îmbogățiți peste noapte, care și-au construit o rețea de interese prin care stăpânesc politica, poliția și justiția pentru a putea continua îmbogățirea prin cele mai abjecte procedee. Ce știu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
țară, acești tineri înalt specializați (pe bani grei), nu au putut găsi nicăieri în România un loc de muncă, nimeni nu a arătat interes pentru ei pentru că toate posturile cheie în economie și în aparatul de stat, sunt ocupate de impostori cu relații politice și economice clientelare, de oameni de modă veche și slujitori de interese meschine. Oamenii puterii din România se complac în situația actuală și nu vor să o schimbe, vor mai departe mocirla în care se pot îmbogăți
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
zona. După ce o forță otomană le-a invadat ținutul, Muntenegrul a dat asigurări că își va plăti taxele și că raidurile lui vor înceta. În 1766 s-a petrecut un episod extrem de ciudat atunci cînd a sosit în țară un impostor pretinzînd că este Petru al III-lea, soțul Ecaterinei cea Mare, care fusese de fapt ucis în 1762. Om învățat și cu putere de convingere chiar dacă era mic de statură, acest pretendent a reușit să-i convingă pe mulți dintre
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a putut face mare lucru, din cauză că izbucnise între timp și războiul cu Rusia. Preocupată de evoluția evenimentelor din Muntenegru, în 1769 Ecaterina l-a trimis în zonă pe prințul Iurie Dolgoruki. Cu toate că solul țarinei a recunoscut că Ștefan era un impostor, el nu a încercat să ia măsuri în vederea înlăturării lui. La plecare, Dolgoruki a lăsat ceva muniții și bani, dar Muntenegrul nu a întreprins nimic în acest moment pentru a ajuta efortul de război al Rusiei. Ștefan a fost în
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
să-l trimită ea la revista Barbie. Poate așa aș fi câștigat și io. Dar asta mică s-a mocăit și, în jumătate de an, a trecut pe curat abia jumătate din scrisoarea pe care i-o compusem ca un impostor. Iar termenul de expediere a expirat și așa s-a dus dracului încă o șansă a mea de a fi legitimat printr-un premiu. Dragă Barbie, Pe mine mă cheamă Raluca Ciobanu, mai am un pic și fac 7 ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
la școală că modernitatea începe în momentul în care francezii taie capul Regelui. Adică din acel moment nu mai contează tradiția, ereditatea, societatea devine din acea clipă propria ei origine. Izvorăște din ea însăși, cum ar veni. De-aia mulți impostori care nu au de la ce se revendica șterg urmele istoriei. Ei nu au un trecut, așadar nici umanitatea nu trebuie să aibă unul. Pentru a se putea și ei legitima. Cam așa cu noii îmbogățiți. Ei, în Pipera, la Cornu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
destui binevoitori printre oamenii de afaceri, sigur că unora le-am îndurat părerile lor despre artă. Au scris și ei în tinerețe. Între timp, s-au luat de afaceri, dar, dacă se țineau consecvent de scris, dădeau clasă multora dintre impostorii de azi. Însă mai ales printre fețele bisericești am găsit generoși care au contribuit substanțial la tipărirea cărții. Decisiv. Și, dat fiind succesul avut la breasla preoțească, am apelat și la un părinte de la mine din Câmpina, din orașul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
recunosc. În general, fiecare aspect din facultate poate fi rezumat printr-un banc. La o adică, admiterea ar putea fi utilă, ai putea verifica cât de inventiv e un tip, cât îl duce bibilica, dar ea oferă acces doar unor impostori sau tocilari care memorează ce le-a dictat profu’ de creativitate, care de obicei e, cum spuneam, un fost jurnalist resentimentar care are și el ocazia să se dea rotund față de niște puști timp de două ore, cât ține pregătirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pe un idiot, omul acela se va comporta și el ca un idiot. Dacă îl abordezi ca pe un egal, eu sunt OK și am aceeași părere despre tine, șansele să scoți din el ceva frumos cresc. La un profesor impostor trebuie sesizat gestul acela cu care își ridică reverul hainei în timp ce-și drege vocea. „Eu, care sunt de treizeci de ani dascăl...“ Așa începe fiecare propoziție. De parcă vârsta ar fi un merit. Întotdeauna când am văzut un om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
rărit brusc, presimțind scandalul. „Te rog, Petrică - îl îngâna soția, care probabil că-i știa năravul -nu te ambala. Nu te da în spectacol.“ Femeia știa ce știa, pentru că bărbatul m-a arătat cu degetul și a ridicat glasul: „Un impostor, oameni buni! Am fost mândru de el, le-am povestit copiilor cum eram noi colegi și cum am mâncat odată amândoi fasolea cu cârnați adusă de-acasă, de la mă-sa de Gyuri. Și acum, uitați-vă la impostor, are numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
glasul: „Un impostor, oameni buni! Am fost mândru de el, le-am povestit copiilor cum eram noi colegi și cum am mâncat odată amândoi fasolea cu cârnați adusă de-acasă, de la mă-sa de Gyuri. Și acum, uitați-vă la impostor, are numai un metru șaizeci și cinci. Te pomenești că nici nu mai știi de Gyuri?!“. I-am răspuns că nu măsuram un metru șaizeci și cinci, ci un metru șaptezeci. Cât despre Gyuri, ce interes aș fi avut să neg că-i mâncasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]