1,250 matches
-
asta e... Octav: (e mai mult uluit decît revoltat) Dumnezeule, și cînd îi aud pe ăștia cu "greaua moștenire" cu gîndul la strunguri și la pluguri îmi vine să vărs! Frica! Asta-i moștenirea cea mai grea! Frica, inerția, ignoranța, impostura și demagogia! Dumnezeule, cine ar fi crezut! Costache: (cu blîndețea lui, adică compromisul, renunțarea) Octav, trebuie să iei lucrurile așa cum sînt. Nu se poate face nimic. Octav:...Nimic... nicăieri... niciodată... atribute perfecte ale morții... Și-atunci?! Costache:...Și-atunci, mie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
înseamnă să crești/ Ne-ncetat spre mai mult și mai bine..." Autoare și de fabule, Nina Cassian pecetluiește în "Critica de jos" practici abominabile din lumea literară a perioadei staliniste. În ciclul "Muzeul cu antichități", comentează liric și satiric umilința, ipocrizia, impostura, patima. Un anume senzualism aprinde carnea versurilor Ninei Cassian, revărsându-se asupra trăirilor sau asupra naturii exprimate în plăcerile directe: "Călugărița ploii mătăniile-și bate/ Pe urma vinovatei, să facă în veci uitat/ Nepăsătorul hohot al verii deșănțate/ Culoarea ei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a fi curajoși". De câte ori fost nevoie de dat probe pentru aceste virtuți. După cum a luat poziție împotriva a ceea ce numește "timpul fără morală". Da, mă înspăimântă vremurile în care suntem supuși să trăim mizer și acum: e timpul cucerit de impostura tenace și perfidă". Nu poate accepta indiferența față de neomenie și ar vrea să trăiască "unde nu există ură, minciună, boală, trădare, unde nu există politică și mârșăvie". Știe, de asemenea, și nu uită niciodată, spre cinstea sa, că "democrația nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
devenită adevărată instituție cât timp regulile câștigului și ale succesului sunt stabilite ad-hoc; nici de sentimentul de neputință generat de impredictibilitatea comporta mentului instituțiilor statului corupt; nici de obscenitatea scenei publice, care "sancționează premial" grosolănia și vulgaritatea, spiritul primar agresiv, impostura fudulă, aroganța ciocoiască și vanitățile fanariote renăscute; nici de neîncrederea și suspiciunea în legi și oamenii justiției câtă vreme "totul se poate aranja" altundeva și altcumva; nici, mai ales, de uimirea perplexă a oamenilor cinstiți că viața onestă, dusă în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
era descalificat după '77 și nu a mai fost adversarul implicit al Grupului celor Zece. Noul rival era liberalismul. Mai mulți membri ai Grupului celor Zece, de exemplu Gérard Rosenthal și David Rousset, au fost printre primii care au denunțat impostura comunistă și marxistă. Morin e un fost comunist care a devenit anti-comunist. Marxismul s-a prăbușit atunci și PCF a început să piardă din voturi. În paralel, liberalismul lua amploare. Asta nu-mi era deloc clar la timpul respectiv. În
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
providențial. Din punct de vedere tipologic viața eroului genial este adesea neinteresantă. Eroii lui Cehov n-au nimic genial, dar sunt pentru narator, dramaturg/cititor materia primă a epicului și caracterelor. Eroul de ficțiune exprimă o categorie caracterială recognoscibilă: arivism, impostură, avariție, sau diverse patimi cum ar fi setea de putere, exhibiționism, preacurvie sau patologii de genul evaziunii în crimă, satanism, demență sau sinucidere. Foarte rare sunt romanele reușite ce au drept protagoniști creatori de geniu, artiști, și asta când ei
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
recentulul război româno-român, în chip iscusit stârnit și alimentat de unii lideri postdecembriști de partid și de stat, atracția pe care Octavian Paler o avea pentru mitul lui Don Quijote devine un fel de variantă a singurătății solidare, chiar dacă "o frumoasă impostură". Căci numai el, cavalerul absolut al iluziilor, ne-ar putea salva de coșmarul istoriei din care Dumnezeu a fost alungat. Numai el, în chip de "deus ex machina", ar putea "emigra" în Est, spre a ne vindeca prin pildele sale
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
dr. Nica pentru comentariile lui Eugen Barbu, după părerea noastră, în defavoarea cercetării sale de eminescolog. De pe lista denigratorilor lui Eminescu nu scapă nici Macedonski, nici Anghel Demetriescu și nici medicii A. Șunda și C. Bacaloglu. Falimentul libretului freudist, precum și al imposturii belicoase și invidioase față de personalitatea lui Eminescu, se demonstrează cu prisosință pe baza unei bibliografii impresionante (patru sute șaptezeci și cinci de poziții), comentate cu dăruirea exhaustivă a exegetului, cu proiectarea personalității eminesciene în lumina neasfințită a creației, dar și cu aplicația unei
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
III, 2003 - 2004). Critic serios ce se mișcă cu lejeritate și dexteritate printre zeci și zeci de autori și referințe, dovadă stând și alte cărți ale sale precum "Provinciile imaginare", "Ion D. Sârbu și timpul romanului", "Literatura română posteblică între impostură și adevăr", Nicolae Oprea își permite totuși surprinzătoare neglijențe sintactice, tip o frază din două propoziții susținute fiecare printr-un gerunziu, dar fără predicat verbal (p. 23); folosește dezinvolt termeni improprii sau forțați, cum ar fi stridentele expresii, în opinia
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
autorul nu pregetă să-i impute chiar memorialistului Lucian Blaga lirismul și mai ales "duplicitatea" ("Luntrea lui Caron"). Rezistența prin cultură sau neutralitatea i se par autorului Memoriilor ... "ficționale" scuze penibile pentru niște răsfățați ai regimului, ași ai cameleonismului și imposturii, deveniți acum pensionari ai propriei reputații, tip Mircea Dinescu sau Eugen Uricaru. Scrisul lui George Mirea, sub zodia unui realism rece, lucid, fără a neglija resorturile psihologice, are loc sub dicteul unei sacre revolte, a unei mistuiri lăuntrice mărturisitoare, greu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sufocarea poetului prin clamoroase poncife sau stupide clișee semidocte. Acestea, instaurând mitul poetului de geniu, național, princiar, n-au făcut altceva decât să trivializeze mitul respectiv, căci adevărații critici, spune profesorul Negrici, nu mitizează, ci analizează. Nicicând îngăduitor cu oportunismul, impostura, colaboraționismul, criticul dă la iveală labilitatea frauduloasă a unor cărți și autori ce au marcat mentalul colectiv: Geo Bogza, Octavian Paler, Nicolae Labiș, Nichifor Crainic și, mai nou, Eugen Barbu vs. Marin Preda. Deși aceștia din urmă sunt încadrați la
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
epave, disloca blocuri, premenea nisipul mărunt al chiriașilor, pornea melcii cu scoica lor în spinare." "PALAT DE NUNTĂ ȘI CAVOU..." Victimele "procesului de locațiune"prin care averile și casele trec altor proprietari apar ele însele în stadii anterioare, similare, ale imposturii și posesiunii vinovate. Expirînd monstruos-narcisist de o boală a secolului, prințul Maxențiu este beneficiarul înnobilat al unei mezalianțe scandaloase. Salema Efraim, stăpînind onctuos un palat care a fost și va rămîne "prețul" unor tranzacții lubrice, transferă lui Walter, o dată cu sanatoriul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a.m.d. Sub lentila cititorului de peste un secol, lumea lui Caragiale este "actuală" sub impulsul identificator, în hazul de necaz al sincerității cu sine a românului. Așadar, ...viceversa, cum ar veni. "Caragialești" se trezesc situațiile de viață, verbiajul, vidul gîndirii, impostura demagogică, fatalitatea, viceversa, amorul fără glorie, angel radios, propensiunea belicoasă... lesne reversibilă (firește că în:) opusul ei. "Republicanii" de la Ploiești și de aiurea, "boborul", rromânii verzi, revoluția, reacțiunea, dar și Piața Independenții ca etern reper al schimbării de umoare, al
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
autorul unor articole publicate în "Vocea Patriotului Naționale", jupân Dumitrache înțelege situația și este de acord cu căsătoria acestuia cu Zița. Cherestegiul este un mahalagiu, brutal, care ține la "onoarea de familist". Personajele lui Caragiale trăiesc în epocă prin vicii, impostură, ridicol și prostie. Autorul folosește ironia, satira și sarcasmul pentru a ilustra moravurile societății omenești. Având un statut social onorabil, Jupân Dumitrache Titircă, poreclit "Inimă-Rea", este "cherestegiu", "căpitan în garda civică", bărbat căsătorit, cetățean ambițios, care reprezintă tipul încornoratului. El
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
grădina ursului, aducerea pietrelor prețioase cu care era încrustată pielea cerbului miraculos, aducerea fetei Împăratului Roșu care se ascundea, se metamorfoza și nu putea fi găsită. Cu ajutorul unor monști simpatici (Flămânzilă, Setilă, Gerilă, Ochilă, Păsări-Lăți-Lungilă), Harap-Alb trece prin încercări, dezvăluie impostura spânului, reintră în drepturile sale. Originalitatea lui Creangă constă în introducerea în poveste a stilului narativ, a unor scene din viața curentă a satului, a unor personaje asemănătoare cu cele din Amintiri. Împăratul vorbește ca un țăran oarecare: "Ei, dragul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
simțirii, eleganța și precizia limbajului. Din această orientare decurg și criteriile de judecată critică la acest om al principiilor. Aceste principii au fost aplicate în justificarea valorii, a recunoașterii condițiunii materiale și ideale a artei, iar când voia să evidențieze impostura, cita abundent. Fin polemist, mentorul Junimii delimitează bine obiectul, elimină chestiunile discutabile și-și ridiculizează adversarul prin citate de mare efect (Eugen Simion). Într-o epocă de tranziție ("a formelor fără fond") critica era necesasră. Atunci când valorile adevărate triumfă (Eminescu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cel mai fericit din lume, "își ispășește prin anxietate fericirea reală sau imaginara"19. Iubirea este pentru Cioran deformatoare în ceea ce privește obiectul iubirii, inseamna să-l chinui pe celălalt, dar și pe tine însuți, pentru că "tot ce nu este durere este impostura". În afară de sensibilitate și, la rigoare, de dispreț, totul e suferință, chiar și plăcerea, aceasta mai ales, a cărei funcție nu constă în a depărta iubirea, ci a o pregăti. Admițând că n-ar ținti atât de sus și ar duce
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
depărta iubirea, ci a o pregăti. Admițând că n-ar ținti atât de sus și ar duce doar la dezamăgire, ce dovadă mai bună a insuficientelor iubirii, a lipsei de intensitate, de existență! Există efectiv în jurul ei un aer de impostura pe care nu-l aflăm niciodată în jurul durerii; ea promite totul și nu oferă nimic, e din același aluat cu dorința"20. Până și pe Sfântă Teresa Cioran o învinuiește de "impuritate a sfințeniei feminine", când aceasta evocă frumusețea trupeasca
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în inima ei parcă se petrecea nu știu ce ... poate vreun dor ascuns, care nu-i venea a spune. Când ajung la curtea împăratului Verde, Spânul nu și mai ascunde ura față de Harap-Alb, mai ales că fata împăratului Roș dă pe față impostura; îi zboară eroului capul dintr-o singură lovitură. Finalul este încordat. Calul îl ia pe Spân în dinți, îl ridică în înaltul cerului și-i dă drumul de acolo, de se face Spânul până jos praf și pulbere. Fata împăratului
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
la prozelitism, pornirea combativă mergând uneori până la obsesie și mitomanie. Donquijotismul acesta l-a expus, firește, de atâtea ori ironiei ieftine și ostilității perfide a filistinismului de diferite nuanțe, care nu știa ori nu voia să vadă decât naivitate sau impostură tocmai în luciditatea și dezinteresarea lui."122 Invocând studiul De l'amour al lui Sthendal, eseistul pomenește de existența a patru tipuri de iubire, între care amorul-pasiune și amorul-vanitate i se par operante pentru conflictul de idei din Suflete tari
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
răspundere era invocat, inițial, chiar dacă „specialistul“ în cauză nu deținea în fapt cunoștințele pe care, aparent, le afișa față de pacienți drept pregătire temeinică medicală. În timp, astfel de practici au căpătat caracter infracțional și, dincolo de răspunderea pentru actul medical impropriu, impostura implică verificări specifice dreptului penal. și legea română prevede în mod expres existența obligației profesionale a cadrelor medicale: „medicul, asistentul medical/moașa, angajați ai unei instituții furnizoare de servicii medicale au obligația acordării asistenței medicale/îngrijirilor de sănătate pacientului care
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
se bucură de prezumția noastră de credibilitate (coborâre în abisal sau în bolgiile vampirizării sau acuplării prin grila concupiscenței voyeuriste), Petru Cimpoeșu aduce în arena romanului post-proustian insolitul concept de prezent etern, prin deposedarea violentă de improvizațiile trecutului și de impostura viitorului. Un prezent cu copertele rupte, anonim ca o carte fără coperte. Doar el poate mântui omenirea de forțele dezagregării care anticipă surmenajul materiei în întregul ei. Povestea Marelui Brigand ascultă de legile interne ale unei vaste construcții poematice, de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și-un pumn de-mpotrivire". Asocierea cu înșelător fragila năpârcă (anguis fragilis), posesoarea unui venin ucigător, nu este deloc întâmplătoare. Vulnerabilitatea acestui poet ce pare a-și juca, abil, propria marginalitate, se întoarce, mai ales când e vorba să sancționeze impostura celor postați "la centru" (nu numai social, ci și literar vorbind), în energie pernicioasă. Referințe critice (selectiv): Ovidiu Nimigean, în "Contrafort", nr. 7, 1996; Al. Călinescu, în "Monitorul" din 12 noiembrie 1999; Mariana Codruț, în "Monitorul" din 12 noiembrie 1999
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dar nu mai puțin ostili, ai ființei poetice. Prima direcție este vizibilă în textele din primul grupaj al volumului, Prostul satului și visul Îngerului ideologic, acolo unde perspectiva asupra lumii contemporane este aceea, necruțătoare, a unui cronicar fidel al mizeriei, imposturii și kitschului unei lumi întoarse în terMitologie destrămată, numai bună de caricat/ parodiat ("hai la groapa cu termite, vino!/ și pentru noi soarele strălucește/ chiar dacă negru și negru// tot cuminți de-om fi/ n-om fi nici voioși,/ nici teferi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Taine descrie în Vie et opinions de M. Frederic-Thomas Grainborge, subintitulat Note sur Paris (1867), o capitală strălucită, dar instabilă, unde a părea ia locul lui a fi. Aparențele încurajează și fac posibile, în condițiile anonimatului marilor orașe, travestiurile și imposturile. Astfel devine posibilă o permutare a ierarhiilor tradiționale. Cum demonstrează R.Stierle [p.13], Parisul este locul unei extreme intensificări a conștiinței, dar și a aparentelor, a lipsei de sinceritate. Este de notat că "viața urbană se bazează pe o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]