1,093 matches
-
a impresionat neplăcut, dându-ne ulterior seama că la ora respectivă fiecare neamț era unde trebuia să fie, la locul său, pe când ai noștri... Ajunși în Alexanderplatz, am dat cu ochii de impozantul turn al televiziunii și de la fel de impozantul Hotel Stadt Berlin. Am intrat în elegantul hotel și, cu aer de nababi, am întrebat unde este restaurantul. Era ora mesei, restaurantul de 5 stele plin, dar un chelner amabil ne-a găsit o masă la fereastră . Am luat loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a sunat șoferul la interfon, abia ne trezisem. Ne-am îmbrăcat repede, am mâncat ceva la fel de repede, am rostit un "Doamne ajută" și am plecat prin Schonhauserallee spre Pankow, unde se afla ambasada. Parkstrasse 23! O stradă mică, fără clădiri impozante, doar locuințe cu maximum 1-2 etaje. Ambasada deținea două corpuri de clădire alăturate, unul, sediul ambasadei, cu 2 etaje, celălalt, cu un singur etaj, sediul consulatului, ambele construcții anoste, zugrăvite într-o culoare spălăcită. Clădirile nu erau proprietatea statului român
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Goethe, Faust și "ăl cu coarne"! După-amiază am admirat un alt punct de atracție al orașului: "Monumentul bătăliei națiunilor", ridicat în memoria bătăliei din 1813 de la Leipzig a armatelor Austriei, Prusiei, Rusiei și Suediei împotriva armatei lui Napoleon Bonaparte, construcție impozantă de 91 metri înălțime și numărând nu mai puțin de 500 de trepte. Ne-am continuat vizitele la Muzeul Bach, aducându-ne aminte de o trecere a noastră, în 1972, prin Eisenach, mica localitate unde se află casa natală a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cei 5 metri la deal sau la vale, "organul" mi-a răspuns -"acolo nu mai e sectorul meu"! în august 1977 a avut loc vizita lui Menahem Begin, primul ministru al Israelului. Era însoțit așa cum am mai arătat de o impozantă delegație de militari și având în vedere importanța vizitei, ziariști din toata lumea solicitaseră acreditarea, fiind aprobată prezența doar a o sută de reprezentanți ai presei internaționale. Discuțiile cu Ceaușescu s-au purtat la Vila Nr.1 de la Snagov, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
am făcut o donație de cărți și albume, din cele salvate din subsol. Erau multe lucrări ale clasicilor literaturii noastre, unele traduse în spaniolă și "donația" a făcut timp de o săptămâna obiectul unei expoziții deschise în holul central al impozantului edificiu. La "Museo Nacional de Bellas Artes" fusesem ca "vizitator" la puțin timp după sosirea la Santiago și admirasem arhitectura clădirii și colecțiile. Era cea mai veche instituție de acest gen din America Latină, fiind fondat în 1880 ca Museo Nacional
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
până la continuarea zborului spre București. Ne-am despărțit de cei de la ambasadă, trebuie s-o recunosc de ambele părți fără regrete, iar la aeroport de un grup de prieteni chilieni și români. La suirea în avion ne-a întâmpinat un impozant steward mulatru, îmbrăcat în livrea, care ne-a oferit câte o cupă de șampanie, prezentată pe un platou de argint. A fost o "decolare" de clasă, urmată de un dejun de 5 stele cu caviar, somon fumé, cremă de sparanghel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Olanda. După cum se știe, Olanda nu-i o țară oarecare, are o istorie bogată, o cultură strălucitoare și în actuala Europă întotdeauna a avut un cuvânt greu de spus, indiferent de problemă. Am plecat la drum însoțit de o delegație impozantă: un consilier din MAE, un consilier de la Ministerul Culturii și un al treilea de la Ministerul Învățământului. Ne știam de mulți ani, toți erau excelenți profesioniști și cunoșteau ca atare la perfecție mandatul pe care-l aveam de îndeplinit. Primirea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ani, cu o față mai degrabă à la Rubens decât de à la Rafael, care ținea degajat între degetele fine, terminate în unghii îngrijite și sidefate, un Kent fumegând. Am fost conduși într-un salon și a apărut și superiorul, impozant, 2 metri, 100 kg-circa , părul și barba roșii-pompier. Discuția a fost plăcută, amabilă, cu cafeaua și dulceața de rigoare. La ieșirea din "așezământ" și Dohotaru, și eu am izbucnit în râs, glumind pe seama "cuvioșiilor lor", eu aducându-mi aminte ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
al nostru la Budapesta la 8 octombrie 1992. În perioada 5-6 mai 1992, împreună cu Ludovic Spiess, ministrul culturii, Nicolae Cajal, vicepreședinte al Academiei și Adrian Dohotaru, mă deplasam la Viena pentru inaugurarea Centrului Cultural. Centrul era plasat în spațiile unui impozant edificiu din zona selectă a capitalei austriece, proprietate a Academiei Române, făcând parte din moștenirea lăsată de generosul ctitor al "Fundației Elias". Inaugurarea s-a făcut cu fastul necesar, respectiv un concert al Filarmonicii "George Enescu", o expoziție de grafică Marcel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un centru cultural și la Chișinău. Conjunctura era favorabilă, podurile de flori se țineau lanț, ca și donațiile de cărți, sutele și miile de burse, spectacolele de teatru, de folclor, expozițiile și delegațiile. Așa că împreună cu Adrian Dohotaru, îmbarcați într-o impozantă limuzină de protocol, am plecat spre Chișinău. Așa cum am menționat la început, sunt născut la Chișinău și ardeam de nerăbdare să revăd orașul pe care-l părăsisem la vârsta de doar doi ani, cu familia urmărită de glorioasa "Armată Roșie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
programul deplasării, inclusiv organizarea la ambasadă a unei recepții, pentru întâlnirea cu "intelighenția" (colegul îmi ceruse pentru aceasta 150 de dolari; eu, găsind suma prea mică, am obținut de la ministrul Adrian Năstase 500 de dolari!). Am fost cazați la o impozantă "Casă de oaspeți" din centrul orașului, apartamentele noastre, dotate cu aer condiționat, piscină, jacuzzi etc., având suprafața unui teren de fotbal, iar masa la restaurant costând 3 dolari pe zi! Am avut o prima întâlnire cu amabilul ministru al culturii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
noastre, dotate cu aer condiționat, piscină, jacuzzi etc., având suprafața unui teren de fotbal, iar masa la restaurant costând 3 dolari pe zi! Am avut o prima întâlnire cu amabilul ministru al culturii Ion Ungureanu, în compania căruia am vizitat impozantul Centru cultural polivalent al orașului. Era o clădire imensă, cu 3 săli de teatru, săli de cinematograf și de expoziții, bibliotecă, săli de lectură. L-am felicitat pe Ion Ungureanu pentru așezământ și spre surprinderea noastră ne-a mulțumit, spunându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Itamaraty Ministerul Relațiilor Externe, la Ministerul Culturii, Ministerul Educației, la decanul corpului diplomatic, la sediile unor mari firme. Împreună cu el, am participat și la câteva recepții diplomatice, Brasilia găzduind peste 100 de ambasade, care de care mai luxoase și mai impozante. De reținut că la construcția noii capitale ambasadele au avut un statut privilegiat, atribuindu-li-se atât teren cât au solicitat. În acest context, ambasada României cu cele 3 hectare ale sale era dintre cele mai modeste! Discuțiile au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
primirea la Guvernatorul statului Rio de Janeiro, Lionel Brizola, discuțiile axându-se pe posibilitățile de colaborare politică și în special economică. A urmat o vizită la Camera de comerț a Statului Rio de Janeiro, care-și avea sediul într-un impozant imobil de 20 de etaje pe malul golfului Guanabara. Discutasem în prealabil cu președintele Camerei, un prosper om de afaceri și un interlocutor extrem de amabil, tematica generală a întrevederii și-i pusesem la dispoziție date despre România, comerțul nostru exterior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Botanică), cu o suprafață de 140 de hectare, care adăpostește 250000 de arbori și arbuști aparținând la 5000 de specii. A fost creată în 1808 la ordinul prințului regent Juan VI al Portugaliei și ești întâmpinat de la intrare de o impozantă alee de 134 de "palmieri imperiali", plantați la 1842, a căror înălțime atinge 40 de metri. O plimbare prin Grădina Botanică te transpune în Paradis, iar vizitarea sectorului orhideelor este o încântare nespusă prin varietatea formelor și culorilor acestor regine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Palatul de cristal", construit din dispoziția prințesei Isabel, inaugurat în 1879 și realizat în întregime din panouri de cristal aduse special cu vaporul din Franța,fiind folosit în prezent pentru organizarea de expoziții. La Petropolis, programul a mai cuprins vizitarea impozantei catedrale Sao Pedro de Alcantara, începută de Pedro II la 1884, dar terminată 55 de ani mai târziu, construcție în stil gotic, cu decorațiuni de marmoră de Carara, onix și bronz, care adăpostește mormintele familiei imperiale, precum și a Palatului Quitandinha
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
străbătea "Mata Atlantica", pădurea tropicală din zona Mato Grosso do Sul, am ajuns spre seară la Bauru. Mi se comunicase hotelul central unde aveam reținută cazarea și la recepție am avut o primire de "șef de stat". Apartamentul era luxos, impozant și pe masa din "living" tronau un coș mare cu flori cu cartea de vizită a Prefectului și un altul la fel de mare cu fructe. Ne aștepta și o invitație la recepția dată de Tidei de Lima la sediul Prefecturii "în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Nicolae Iorga, Sadoveanu și Creangă, toate foarte reușite, modelate după fotografii de elevii școlii de meserii din Macaubas! Conform programului, a urmat întâlnirea cu autoritățile municipale, iar după-amiază, inaugurarea cursului de limba română. Fundația Culturală era adăpostită într-o clădire impozantă, cu etaj, pe peretele edificiului fiind desfășurată o pânză albă de cca 5 metri pe care scria cu litere mari, roșii: "Municipiul Macaubas salută pe distinșii săi oaspeți din România, Consulul General Vasile Macovei și Doamna Antoneta Macovei"! La intrarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
America pentru arhitectura colonială și inclus ca atare de UNESCO în 1985 în Patrimoniul cultural al umanității. Orașul "Tuturor Sfinților" se spune că are nu mai puțin de 365 de biserici, câte una pentru fiecare zi a anului, cea mai impozantă fiind Catedrala Basilica, înălțată de iezuiți în secolul al XVII-lea. Ca atare, nu există săptămână fără sărbătorirea unui sfânt sau sfinte, iar când e vorba de sărbătorit, salvadorenii o fac meticulos. Inclusiv Carnavalul din Salvador nu durează doar 4
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
convinge". Vizita președintelui Emil Constantinescu la Bruxelles avea să fie urmată de cea la Paris, unde s-a întâlnit cu omologul său, Jacques Chirac (5 februarie), și de vizita oficială a acestuia la București (22-23 februarie 1997). Însoțit de o impozantă delegație de miniștri, oameni de afaceri și ziariști, Jacques Chirac avea să evidențieze din nou sprijinul Franței pentru aderarea României la NATO și UE. Mai participasem la vizitele la București ale lui Charles de Gaulle (1968) și François Mitterrand (1991
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
internațională din cele propuse de ambasadă și delegațiile care au fost "pe piață", la întoarcere, uitau de toate promisiunile făcute ( Îmi vine în memorie vizita unui vicepreședinte al Camerei de Comerț și Industrie a României la Montevideo, însoțit de o impozantă delegație de oameni de afaceri, care, la o vizită în 2004 la București la sediul Camerei a ministrului adjunct de externe uruguayan, nu-și mai amintea că fusese la Montevideo și mi-a revenit mie datoria "de onoare" să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
era mult, nici puțin. În cadrul vizitelor de prezentare cunoscusem diverse sedii de ambasade și rămăsesem impresionat de multe din acestea. Ambasada Franței era situată într-un palat, fost sediu al Nunțiaturii, achiziționat în 1922 de guvernul francez. Era un edificiu impozant, cu motive neoclasice și baroce, cu hol de intrare pardosit cu marmoră de Carara, cu scări elegante din același material, vitralii, lambriuri. Ambasada Italiei deținea o monumentală construcție înălțată în 1906 și cumpărată de guvernul italian în 1920. Ambasada Spaniei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
al XIX-lea, la 1879 a apărut Escuela Hiram, primul institut laic gratuit din interiorul țării, fondat de masoni, la 1882 s-a inaugurat Teatrul Larranaga, la 1894 a apărut iluminatul electric și în 1905 primul automobil. Am vizitat catedrala impozantă, teatrul, mândria localnicilor (construit, aspect demn de laudă, la inițiativa "șefului poliției"), al doilea ca importanță după Teatro Solis din capitală, Museo Historico și hidrocentrala Salto Grande, amenajata pe râul Uruguay, în colaborare cu Argentina. De menționat că Salto este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și "Săptămâni" culturale românești organizate lună de lună în cele 19 departamente ale Uruguayului. La Montevideo, am organizat expoziții și am susținut conferințe pe diverse teme Mihai Eminescu, Ștefan cel Mare, Vlad Țepes, legăturile României cu America Latină, Portul Constanța, în impozanta clădire a "Ateneului", construită la 1897, centru de reuniuni și acte solemne, de expoziții și conferințe. Expoziția de fotografii "Constantin Brâncuși" am prezentat-o cu prilejul împlinirii a 125 de ani de la nașterea maestrului la eleganta sală Vaz Ferreira a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
America Latină, dar și din SUA, Europa, țările arabe și Japonia. Fiind și un cunoscut centru internațional de reuniuni și conferințe, fusesem în mai multe ocazii la Punta del Este, situată la 130 de kilometri de Montevideo și cunoscusem cel mai impozant hotel din localitate, "Conrad", de 5 stele, din lanțul "Hilton", unde o "suită" ajunge la 5000 de dolari pe noapte. Cu cele 17 etaje, Cazinoul, restaurantele și piscinele sale, "Conrad" era ceva din "1001 de povești" și nu mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]