983 matches
-
a gorgoniza“, Monty? Copilul roși. Nu, domnule. Dar știi cine era Gorgona, Monty, Îl Îmboldi tatăl. — Aa, Gorgona, repetă băiatul. Era un monstru care te transforma În stană de piatră, dacă se uita la tine. Foarte bine! Excelent! exclamă Henry impresionat. Deși cred că această creatură era de sex feminin. Duse caietul până la pupitrul la care stătea În picioare și Își Înscrise numele cu o Înfloritură, În spațiul potrivit. Copilul urmărea operațiunea cu multă curiozitate. — Întotdeauna scrieți stând În picioare? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
avansa și cartea Începea să circule. Îl ajuta și faptul că, În majoritatea lor, criticii se arătau indulgenți În comentariile făcute asupra primei Încercări a lui Du Maurier pe tărâmul ficțiunii și că cei mai mulți dintre prietenii comuni erau, aparent, sincer impresionați. Nu bănuiseră până acum că artistul avea capacitatea de a scrie un roman În toată puterea cuvântului, iar faptul că și-l ilustrase singur dădea cititorilor un motiv În plus de Încântare. Vânzările erau modeste, dar demne de respect, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sau trei rânduri, numeroasa familie Du Maurier, În Întregime În doliu, cu excepția lui Guy, strălucitor În uniforma de gală: bărbații gravi, femeile străduindu-se să Își stăvilească lacrimile, iar cei doi nepoți care fuseseră considerați destul de mari pentru a participa, impresionați. Era un prilej Încărcat de emoție. Ainger vorbi plin de elocință despre vechiul său prieten și tovarăș de plimbări, iar la orgă se intonară câteva dintre bucățile preferate ale lui Du Maurier: Der Nusbaum, de Schumann, Serenada și Adieu, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care îmi vorbi, atitudinea sa respectuoasă, cât era el de atrăgător, și se treziră în mine senzații cum nu credeam că voi mai simți vreodată. O părticică intimă a sufletului meu, cu tot trecutul său, îi era recunoscătoare, dar și impresionată, căci știam că ar fi cu mult mai plăcut ca în imaginațiile mele cele mai intime. El avea părul închis la culoare, tenul potrivit, statura atletică, era înalt, slăbuț, și respira de o noblețe personală, proprie. Până acum nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
e mai rău. Știu că poți. Însă te privește. · Și e plăcut atunci când vezi un păianjen, țipi și-i sari în brațe și el râde de tine, când îți face micul dejun și te tratează ca pe logodnica ce trebuie impresionată, sau când fugi de el, căci vrea să-ți facă mozol și când te prinde te cruță, dar îi faci tu lui, și pe urmă te prinde și-ți fură un sărut, însă așa cum îți place ție. · Furtuna s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
convingerile unor frisoane scurte, iar întregul Cabinet să sfârâie de un miros aproape sexual, deși de piele arsă. - E reglementar! Gol marcat după regulament!! Ai vîrît-o în pandalii șutând din colțul scurt! omologă, ca un cunoscător, ce se și afla, impresionat, mustăciosul. (De încîntare își supse și își perie și mustața). - Eu izbuteam să le fac să fumege așa numai după ce-am scăpat din pârnaie. Ori după ce mă incorporase militar. Și nu mai rezistam. Și mă hotăram să le fac
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prindă oricum că ție, atunci când faci dragoste, îți arde mai mult să arunci la țintă, cu piciorul, izmene? Și gata... O dată-ți zice pa, te sărută pe fildeș și nu-ți mai ghicește niciodată nimic! 148 DANIEL BĂNULESCU versă... Împreună cu impresionatul dumneavoastră pasager și coleg am convenit ca, urcând înapoi pe firul timpului, și aplicând metoda experimentală asupra vreunui celebru asasin zgîlțîitor de suflete, să cercetăm chiar la fața locului prin alcovurile, tabieturile și restaurantele lui de taină, dacă spiritele pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fundul farfuriilor golite, prin closete, modele de vase. Cu mâinile sale pufoase, vag scandalizată, doamna Frefrony îi mută hainele, lipsite de șic, din camera servitoarei, într-unul dintre paturile de sus ale ghetoului lucrătorilor, la "șerpărie". - Mai gîndește-te, îi șoptește, impresionată, femeia. Mai gândește- te și destăinuiește-mi și mie dacă părinții dumitale au fost foarte fericiți că te au. Ușa de la menajeria cu ceramiști se trântește și, o dată cu bufnetul, ei, tânărul e propulsat în noua sa viață. Se scoală cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
deșurubă o plăcuță laterală a pick-up-ului, înnădi două-trei cabluri secționate, inspectă contactele a șapte-opt tranzistoare. - "Bună seara! bubui, de data aceasta, cu claritate de cleștar, vocea lui, după un răgaz de câteva zeci de secunde. Bine v-am găsit!... Sânt impresionat că m-ați poftit la călduroasa dumneavoastră petrecere. În munți, deși este luna aprilie, vremea continuă să rămână cîinoasă." - Continuați și voi să vă țineți înlănțuiți de mîini! șuieră, în surdină, madama, invitatelor și protejatului ei. Și apoi către cel
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rapsodul?..." "Cîntă de se ondulează pietrele de râu de sub el, tovarășe X... Cântă de ți se face pielea de găină pe tine", a răspuns pe teleimprimator, fără să stea prea mult pe gânduri, tovarășul de la municipiu. "Grozav rapsod!" se arătă impresionat, aproape făcîndu-și simțită răsuflarea, cel care folosea terminalul telexului din Comitetul Central. "Grozav. E tot ce se putea rosti mai nimerit despre dânsul, că-i un rapsod neobișnuit de grozav." 382 DANIEL BĂNULESCU Veiozele pâlpâiră, izbucnind în strigăte mari de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dar umbra cu ochi iscoditori era încă prezentă și totuși invizibilă. Devenise de-a dreptul paranoică. Și totuși de ce persista acea senzație că cineva o supraveghează? Ajunse repede la locația unde urma să aibă loc spectacolul caritabil și fu plăcut impresionată să vadă atât de mulți oameni prezenți pentru a susține o cauză nobilă. Cine nu ar fi sensibilizat când vine vorba de micuții născuți prematur? Fondurile obținute în urma evenimentului urmau să fie folosite pentru achiziționarea de incubatoare pentru spitalele din
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
două siluete Înalte, albe, intrară În mare grabă, ștergându-mi În trecere umărul și dispărând ușor pe ușa de la baie. Fără a mă dezmetici complet, mi-am imaginat că nu puteau fi decât ei, Oamenii de la Intervenții. Uraaa! am strigat impresionat, buimăcit și de felul În care se derulase totul. După un timp, țipete sfâșietoare, bufnituri și gâfâieli sugrumate Îmi terorizară dintr-o dată auzul, prelungindu-se nesfârșit. Fereastra ușii de la baie era fulgerată de lumini vii, ca niște gheare subțiri, repezite
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ploaie se prelingeau pe chipul său stins, măiestrit. Câteva fire de iarbă i se lipiseră de obrajii alungiți. Goanță și Pistruiatul s-au apropiat și ei și au Îngenuncheat lângă noi... Îl priveam de minute În șir. Uimiți, derutați și impresionați totodată. O fi fată sau băiat?, Întrebă Goanță pătruns de curiozitate. Cu toții, ca la un semn, ne-am Întors privirile Întracolo unde, În mod firesc, trebuia să existe ceva. Dar În locul acela nu exista absolut nimic. Picioarele i se ondulau
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să se dea la o parte În timp ce serveau un surprinzător de decent pahar de Chablis? Acum mă simt ca și cum Jill Cooper-Clark a fost cea abandonată, iar eu sunt cea care trebuie să facă ce e decent. Să par interesată, plăcut impresionată chiar, În loc să răstorn masa și să-i las pe bărbați cu gura căscată cu șervetele și oasele lor de pește. A murit doar de șase luni. Îmi dau seama acum că Robin a Început să-mi spună de cineva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pe la patruzeci de ani, care purta o impresionantă burtă de băutor de bere cu mândria unei femei însărcinate, se întoarse cu fața la auzul acestui schimb de replici și-l țintui pe Sally cu o privire otrăvită, ucigătoare. Sally nu se arătă impresionat, fie dintr-o binecuvântată nebăgare de seamă față de această așa - zisă dezaprobare morală, fie din obișnuința, astfel că nimic nu-l atingea. Hugo, pe de altă parte, intră în joc numaidecât și mă văzui și eu obligată să o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se încheie zglobiu și o voce din spatele lui Sally zise cu reproș: — Păi, mă bucur că ne distrăm cu toții. Vocea era îndeajuns de rece încât să ne înghețe zâmbetele pe față, într-un rigor mortis, dar Bez nu păru deloc impresionat. —Gata cu muzica, Lurchie. Bun, dl C, zise pe un ton vesel. Mă bucur să vă revăd. Sper că v-ați odihnit bine. Un ceai? Nu, mulțumesc, zise Philip Cantley, directorul artistic al teatrului, în timp ce Lurch se duse să oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cap. Matthew, așezat la o masă cu picioare în formă de capră pe care se găsea un vraf de hârtii și multe exemplare din scenariu, discuta în șoaptă cu Steve, directorul de scenă, și cu un asistent al acestuia. Eram impresionată; Hazel era nemaipomenită, cum mă așteptam, iar Demetru, care fusese cam neconvingător, se dezlănțuise acum cu toată forța. Hazel îl făcea să se ridice la nivelul ei. Aplaudai, un zgomot înfundat și stingher în vastul spațiu gol, ceea ce nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
rostogolească exact acolo unde trebuie, ca să nu mai vorbim de înțepenit cercelul atât de bine. Poáte l-a pus acolo înainte, sugeră Sally. Când nu te uitai. L-a împins cu piciorul. —Dumnezeule, ce minte diabolică ai, Sal, zisei eu, impresionată. Cui să-i treacă prin cap așa ceva? Am mai băut niște Bloody Mary. Barmanul ne privea lung, posomorât, cu fălcile picate, asemenea unui câine Sharpei 1. Cu cât beai mai mult, cu atât ți se părea mai frumoasă cârciuma asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am dus la culcare s-a scuzat că e epuizat și mi-a spus, mai încet ca de obicei, să nu mă supăr, dar că el nu crede că e în stare de ceva în seara aceea. Eram atât de impresionată încât nici nu mi-a dat prin cap să-l iau peste picior; a adormit aproape instantaneu, de parcă l-ar fi scos cineva din priză. Am mai rămas să citesc o vreme. Hugo s-a răsucit și s-a încolăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
el, salutându-i pe cei din grup cu mișcare a capului. Avea în mână o bucată de foetaj vârfuit cu creveți, din care mușcă cu atât de multă delicatețe încât abia dacă se desprinseră câteva bucățele din blatul friabil. Eram impresionată. Cum să te porți în societate, episodul 149. Tocmai spuneam, zise Helen pe un ton vesel, că se pare că i-au oferit postul de director artistic lui MM. Îl privi pe Bill în așteptarea unei reacții. — Păi, nu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a dreptul insolentă. Știți voi, așa cum sunt oamenii când se bazează pe șarmul lor și nu prea bagi de seamă ce spun de fapt. Se poartă chiar ca o vacă față de săraca Christina. Vreau să scot asta în evidență. Eram impresionată, fără să vreau. Aceasta era o latură a lui Violet pe care n-o observasem până atunci; când vorbea serios despre munca ei, era chiar interesantă. —Hazel Duffy joacă în rolul Christina, nu? Janey știa foarte bine lucrul acesta. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-l ajute să strângă impozitul, să stoarcă de la locuitori până și cele mai mărunte economii, prin amenințare sau tortură. La sfârșitul anului, a venit iarăși la suveran: — M-am înșelat. Am obținut nu șase mii, ci douăsprezece mii de dinari. Impresionat, stapânul din Fès i-a dat în arendă lui Zeruali toată zona muntelui Rif, și i-a încredințat o sută de soldați înarmați cu arbalete, trei sute de călăreți, precum și patru sute de pedeștri ca să-l ajute să jupoaie șapte rânduri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
victima celei mai mârșave nedreptăți, îmi vine să-l apuc de beregată pe Zeruali și să-l sugrum cu mâinile mele, ca și pe complicele lui, șeicul leproșilor. Am făcut chiar și gestul când vorbeam. Harun nu se arătă deloc impresionat: — Ai apucat o piatră prea mare! Nu pricepeam. Repetă, cu un strop de nerăbdare în voce: — Îți spun că ai apucat o piatră prea mare, mult prea mare. Când sunt pe stradă cu alți hamali, văd adesea oameni care strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în mătăsuri. — Nici un fasiot n-a mai asistat vreodată la o asemenea retragere somptuoasă, am lansat eu mulțumit. Ea se arătă îngrijorată. — Nu se cuvine să sfidezi hotărârile Soartei. Nu trebuie să nesocotești vitregia ei. Am dat din umeri, nicidecum impresionat. — N-am jurat eu că te readuc la tribul tău? Vei fi acolo peste o lună. Asta doar dacă nu vrei să mă însoțești la Tombuctu, apoi în Egipt. În chip de răspuns, s-a mulțumit să spună un „Inchallah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
toate astea, messer Jacopo, care ieșise să-și întâmpine ginerele, nu spuse nimic. Părea, firește, foarte contrariat, dar așa cum poate fi cineva în fața unui necaz de zi cu zi, nu în fața unei drame. Micul Cosimo nu părea nici surprins, nici impresionat. Punând un picior pe friză, sări în gol. În ultima clipă, taică-său, dând drumul spadei, îl prinse de subsuori, îl ținu cu brațele întinse, apoi îl înălță deasupra sa. — Ce mai face prințul meu? Copilul și tatăl râdeau, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]