1,896 matches
-
Plutea? (Oceanul nins/ De geamăt înecații-și cere)/ O, trupul său învins/ Evaporat de durere!// Maree statornică-n har,/ Trupul rămâne semn sfânt:/ În ce lichid să vâslim/ Spre infinitul cuvânt?”. Dar, în ciuda influențelor ilustre, poemele lasă o „impresie de improvizație și monotonie” (Al. Piru). Treptat, barbismul devine o manieră nefacultativă, iar panismul blagian e înlocuit de un tracism în descendența lui Ion Gheorghe, versurile abundă în elemente autohtone (istorice, folclorice sau fanteziste), iar imaginarul capătă o tentă etnică: „Buerebista, fior
TUTUNGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
dispunând topirea zațului în 1986; lucrările nu au putut fi reluate decât după 1989. O formă concentrată, intitulată Dicționarul esențial al scriitorilor români, iese de sub tipar în 2000. În volumele personale de istorie literară, Z. denunță caustic braconajul documentelor inedite, improvizația, impostura, inconștiența unor „cercetători” care falsifică imaginea autorilor discutați ș.a. Spirit polemic prin excelență, el combate prejudecata modelelor, precum proustianismul Hortensiei Papadat-Bengescu, pe care îl consideră unul inconștient, avant la date, sau clișeele proletcultiste, de felul celor privindu-l pe
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
și cântecul satiric. Acesta din urmă pornește adesea de la s., dar dă amploare temei, reușind să realizeze o accentuare, o îngroșare a ironiei. Deși este mult mai spontană decât cântecul propriu-zis, s. prezintă o anumită stereotipie formală și de conținut. Improvizația intervine, ca și în cazul altor specii folclorice, doar pe linia îmbogățirii unor texte elaborate anterior. Prin realismul observației morale și vigoarea imaginilor poetice, prin valoarea ei etică, s. se înscrie printre speciile importante, precis conturate, ale creației populare. Surse
STRIGATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
Epicul este în permanență deturnat, subminat, persiflat, ocolit. Romanul sorescian este o evadare din roman, devine un gen mixt, un compus în care intră digresiuni eseistice, paranteze, ocoluri, derapaje specifice poeziei în rețeaua unor jocuri de cuvinte. Metoda este a improvizației, într-un sens apropiat de cel din jazz. Romanul cu expunerea cel mai canonic tranzitivă este Trei dinți din față, devenit pentru o vreme un fel de carte-cult pentru publicul tânăr, ca variantă de Cei trei mușchetari localizată la sfârșitul
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
vreme un fel de carte-cult pentru publicul tânăr, ca variantă de Cei trei mușchetari localizată la sfârșitul deceniului al șaselea. În Viziunea vizuinii, creat pe suportul ludic al melanjului între datele fabulei, ale romanului alegoric și ale romanului „realist”, metoda improvizației este cel mai lesne observabilă, mișcarea secvențelor fiind alimentată nu de aderența la un fir epic, ci de variațiunile și asocierile în jurul unui cuvânt, unei imagini, unui șablon. Asocierile cu proza absurdă a lui Urmuz au fost remarcate cu îndreptățire
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
acționare adecvate, va stabili modalitățile de organizare a clasei, materialele de care va avea nevoie, succesiunea exercițiilor în diferitele părți ale lecției, avându-se în vedere numărul elevilor, gradul lor de pregătire, condițiile de lucru și, mai ales, faptul că improvizațiile sunt cu totul contraindicate. De asemenea, pentru a nu greși, profesorul trebuie să aibă grijă ca, atunci când selecționează exercițiile și structurile de exerciții, acestea să corespundă particularităților de vârstă ale subiecților, condițiilor materiale din școală etc. b ) Greșeli în metoda
Factorii şi cauzele care favorizează apariţia accidentelor în lecţia de educaţie fizică Forme şi metode de prevenire a accidentelor. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Gheorghiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1151]
-
bine originea câtorva dintre particularitățile noastre culturale (în sens antropologic) cele mai contrariante: lipsa de respect față de lege, dificultatea de a adopta, la nivel instituțional, norme, reguli și proceduri de acțiune stabile și transparente, preferința pentru aranjamentele spontane, gustul pentru improvizație în dauna construcției răbdătoare și temeinice etc., toate nefiind, în fond, altceva decât expresiile unor vechi obiceiuri cotidiene, devenite reflexe sociale. Orice istorie își are, desigur, sursele ei. În cazul care ne interesează aici, nu există decât dificultatea alegerii. De la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
face cu situații revoluționare amenințătoare sau lupte de clasă! Viața nu așteaptă ritmul înțelegerii noastre și nici nu este tolerantă cu vreo explicație dată „în fugă” sau cu logica superficială de moment, de multe ori inaplicabilă, fapt ce a generat improvizații și paradoxuri în lanț. A existat, bineînțeles, și o frică de a-ți construi singur explicațiile, se risca lipsa de conformitate cu sistemul, așadar era mult mai simplu să le adopți pe cele oferite, delegându-se astfel și responsabilitatea eșecului
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
echipamentelor Problema pachetelor de aplicații este legată de asigurarea continuității lor, de cele mai multe ori privind programele de salarii, de contabilitate etc. Programele achiziționate asigură utilizatorului o bază substanțială de pornire, deoarece aproape toate programele rulate în cadrul firmelor sunt rezultatul unei improvizații, prin adăugarea de noi facilități și prin simplificarea modului de utilizare a programelor existente. Prețul programelor originale a fost determinat în cea mai mare măsură, în ultimul timp, în concordanță cu prețul echipamentului pe care se intenționează a se instala
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
de sentimentul vremelniciei, versurile câștigă în profunzime și dramatism în Al cincilea anotimp, carte scrisă după pierderea unei ființe apropiate. P.M. compune texte și pentru melodii de muzică ușoară, aducând un spor de seriozitate într-un domeniu în care predomină improvizația. Romanul Ispita (1999) ar fi o variantă românească a romanelor populare europene de aventuri și dragoste, cu schimbări de situație desfășurate în trei arii geografice - România, Elveția și Marea Britanie. Dar P.M. s-a dedicat, timp de trei decenii, tălmăcirilor din
POPA MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288902_a_290231]
-
care îi întâlnește cu diferite ocazii, află fapte de istorie contemporană secretă privind războiul civil din Rusia, procesele staliniste, războiul de partizani al lui Tito, anturajul regal român sub Carol II, oligarhia comunistă română. Sunt inserate și o mulțime de improvizații lirice și lirico-epice, lucrate cu virtuozitate. Nu lipsesc citatele în diferite limbi, cât și extrasele din autori latini. De altfel, P. își etalează cam ostentativ cunoștințele. Cartea de la Gura Zlata a apărut și într-o variantă intitulată Râul uitării (1994
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
Toader nebunul (1918), povestea unui copil alcoolic, ucenic al unui preot stăpânit de un bigotism rudimentar, care îi sporește degenerarea mintală până la un grad ce face necesară internarea în ospiciu. Scrierile dramatice sunt fie hibride „comedii istorice” (Striana, 1926), fie improvizații ocazionale sau alte compuneri inconsistente, precum Pierde vară, reprezentată în stagiunea 1924-1925 la Teatrul Național din București. SCRIERI: Sonete, București, 1910; O toamnă, Paris, 1912; Toader nebunul, București, 1918; O noapte la Mircești (în colaborare cu Mircea Dem. Rădulescu), București
MOSOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288260_a_289589]
-
și coacerea pâinii. Poemul, care are uneori sute de versuri, este salvat de monotonie prin numeroase pasaje hazlii. Ca și alte forme de colinde, p. cuprinde formule introductive, mediane și finale. Spre deosebire de celelalte colinde, acordă o mai mare libertate de improvizație și, prin aceasta, dă prilejul exercitării nestingherite a talentului fiecărui narator. Astfel s-a ajuns la unele forme de p. care au renunțat total la conținutul tradițional agrar, devenind cronici ale unor evenimente locale și actuale, satira fiind aici nelipsită
PLUGUSOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288856_a_290185]
-
Femeia cu evantai de Goya. Schema eliminării pe rând a vecinilor (prin plasarea cianurii în plombe) este preluată din Zece negri mititei de Agatha Christie, iar Melania Lupu se joacă simultan de-a detectivul și de-a infractoarea. Posibilitățile de improvizație ale autoarei par nesfârșite, în Spionaj la mănăstire (1972), de exemplu, având-o în centrul intrigii pe maiorul Minerva Tutovan, femeia de fier, ajutată de naivul și docilul căpitan Dobrescu, O.-B. folosește intertextul și ironia postmodernă. Procedeele sunt reluate
OJOG-BRASOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288515_a_289844]
-
evaluează producția lirică. De pildă, în Poeți contemporani (1978) lui Marin Sorescu i se reproșează „anecdotismul poetic”, „prozaismul” și „registrul minor” al dicțiunii, lui Nichita Stănescu - „o conștiință artistică nomadă”, „genul hibrid”, „frigiditatea emoțională”, „o impresie de superficialitate și de improvizație”, „absența lirismului”, lipsa „de profunzime și de substanțialitate”, iar lui Mircea Ivănescu - persistența „în imediat, în domesticul posibil și anost”, „lirismul minor” etc. Se pare că N. reeditează, după o jumătate de veac, diatriba lui Ion Barbu împotriva „poeziei leneșe
NIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
iar partea a doua alcătuiește iertăciunea propriu-zisă, prilej de exprimare a înțelepciunii în fața momentelor cruciale ale vieții. O. de iertăciune este cunoscută la toate popoarele romanice. Mai mici ca întindere, celelalte o. de nuntă fac loc în mai mare măsură improvizațiilor de moment. Predominantă rămâne nota de umor și de bună dispoziție pe care acestea le degajă. Sub influența creațiilor populare, la Curțile domnești și boierești a luat naștere o. domnească, creație retorică alcătuită într-un mediu cărturăresc, pe canavaua unor
ORAŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
de un spectaculos naiv, în care sfetnicii uneltitori sunt luați de un demon înveșmântat în flăcări, în încheiere se face o urare împărătesei Maria Tereza, împăratului Iosif al II-lea și episcopului Grigore Maior. Așadar, piesa e mai mult o improvizație ca de carnaval, precum în commedia dell’arte, după inspirația interpreților, probabil studenți ai școlilor înalte din Blaj. Expresiile licențioase, care apar și într-o orație de nuntă din scena pețitului (se remarcă apelul la folclor, la obiceiurile populare), erau
OCCISIO GREGORII IN MOLDAVIA VODAE TRAGEDICE EXPRESSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288505_a_289834]
-
sau chiar cu evenimente și obiecte saturate de o simbolistică relevantă. Mulți tineri practică strategii de preluare și mulți dintre cei care dispun de personalități imitative le adoptă cu ardoare și le părăsesc cu același sârg pentru a persevera în improvizații imitative. Fixarea, retragerea sau preluarea sunt strategii de construcție identitară ce marginalizează individualitățile care le practică și le postează într-o stare de inegalitate față de cei care, în virtutea individualizării, adoptă strategii active de prospectare a sinelui și de adaptare biografică
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
26 de cuvinte unul pe an/ combină de recoltat (1951)/ război rece (1952)/ festival (1953) [...] suprapopulație (1976)/ dar nu le-am uitat/ niciodată pe celelalte” (Lexic). Temele predilecte - adolescența, călătoria, iubirea, cuvântul - străbat toate poemele, în suite de variațiuni și improvizații atent supravegheate, care trimit și la tehnicile creativității muzicale, în special jazzistice. De altfel, M. este și autorul unor culegeri de eseuri despre jazz, singulare în peisajul românesc al genului: Cutia de rezonanță (1985), Jazzorelief (1993) ș.a. Deschis spre modernitate
MIHAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]
-
evoluția ideii de poeticitate. Și romanele din ciclul Intermezzo pot să fie revendicate de acest sistem planetar filotextualist. M. se numără printre cei care au limpezit la noi semnificațiile și filiațiile textualismului, intervenind într-un spațiu al echivocului și al improvizațiilor. Pentru critic, în perspectivă sincronică, textul devine una dintre alternativele esențiale ale creației, pe când dintr-un unghi diacronic, el funcționează ca reper în istoria internă a expresivității literare. Aplicat poeziei românești, etalonul textual servește pentru evaluarea unor autori postbarbieni, de la
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
florile luxuriante etc. Toate acestea întăresc aerul de artificiu și decor, de scenerie manieristă. Acuzat de „lirism comun” (Paul Zarifopol) sau de a fi un simplu „versificator” (Tudor Arghezi), M. face voit poezie decorativă, plină de „fantezie ingenuă, pitoresc și improvizație” (Perpessicius), în care filonul nostalgic are o vibrație autentică, iar sinceritatea nu e trucată. Expresia eului poetic este mereu dublată de umor, ironie, bufonadă și pantomimă, pierrotul, arlechinul și bufonul fiind măști ale poetului-actor, iar carnavalescul, altă față, învăluită, a
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
tehnică romanescă pe mai multe planuri narative, cu un joc de duble și triple reflecții ale personajului, anunță proza modernă. Umorul și ironia, ca și autopastișa confirmă că scriitorul le-a conceput ca pe un exercițiu literar, ca pe o improvizație de poet (cum singur mărturisește în Autobiografie), în maniera prozopoematică a prozei simboliste. Teatrul lui M. continuă acest tip de improvizație stilistică și împinge, și din cauza cerințelor genului, la exces câteva caracteristici: artificiozitatea construcției și tehnicii teatrale, iluzionism verbal și
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
și ironia, ca și autopastișa confirmă că scriitorul le-a conceput ca pe un exercițiu literar, ca pe o improvizație de poet (cum singur mărturisește în Autobiografie), în maniera prozopoematică a prozei simboliste. Teatrul lui M. continuă acest tip de improvizație stilistică și împinge, și din cauza cerințelor genului, la exces câteva caracteristici: artificiozitatea construcției și tehnicii teatrale, iluzionism verbal și lirism strident, sentimentalism, tentă tragicomică ori melodramatică, vervă și fantezie, clișee dramatice (triunghiul erotic, finalul funest) ș.a., toate tributare gustului pentru
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
Cuvânt înainte și notă lămuritoare la a doua edițietc "Cuvânt înainte și notă lămuritoare la a doua ediție" Sfârșitul lumii va veni când nu va mai fi cărare de la vecin la vecin. Patericul românesc 1 Fără exercițiul iertării și al improvizației n-am putea dialoga. Oral sau în scris, comunicăm fragmentar, fără prea mult răgaz, cu acuta conștiință a imperfecțiunii. Viața însăși pare să fie o imensă paranteză. La începutul și sfârșitul conversațiilor pe care le propune cartea de față, autorul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
uzul liturgic al Scripturii legitima pasiunea bibliofilă. Inspirat de teologii alexandrini, Henri de Lubac prefera să descrie creștinismul nu ca pe o religie a Cărții, ci ca pe o religie a Cuvântului. Scolasticii au început să vorbească despre arhitectonica gândirii. Improvizația dialectică de tip socratic și retorica rafinată în protocoalele politice și ecleziastice bizantine și-au pierdut prestigiul. Începând cu secolul al XIII-lea, le-a luat locul obsesia pentru perfecțiunea geometrică a expunerii. Austeritatea argumentației de tip logic putea compensa
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]