1,095 matches
-
de exemplu, cea de furie), reacționează cel puțin printr-un moment de ezitare, care Întârzie transpunerea impulsului sau a stării de afect În acțiune de tip reflex. Desigur, această amânare sau suspendare a unei dorințe presante sau a unui act impulsiv este direct proporțională cu un anumit nivel de evoluție culturală și morală a sistemului personalității fiecăruia, care nu va accepta orice soluție de răspuns (de exemplu, cineva va aprecia că ar fi nedemn de el ca la o Înjurătură pe
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
flacără mereu vie a curiozității. Μ Unii parcă sunt predispuși să fie nefericiți: aceștia fie că privesc lumea numai cu inima, fie că, dimpotrivă, privesc, așa cum spune poetul, doar cu un „ochi lucid și rece”. Μ Există În comportamentul psihopaților impulsivi o răsturnare a logicii firești a declanșării unui act, care trebuie să ne pună În gardă: aceștia nu Întreprind o acțiune pe baza unei anticipări (motivată, de exemplu, de un scop bine definit, de un principiu moral sau de o
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
poemelor "Ținut", "Cât infern", sau "Iulie", unde peisajul ne trimite la poemul "Cuptor" al lui G. Bacovia: "pământu-n cimitir e crăpat până-n moarte, caii fac viermi în bălegar/ urechile bătrânilor încep să curgă" ("Iulie"). Ni se pare voit subliniată "temperatura impulsivă" a vârstei, concretizată în imagini stridente, bolovănoase, crude, cum le extrage și le subliniază Ion Caraion, în al său studiu "Duelul cu crinii". Limbajul violent, "barocul metaforic" ar putea fi imputat multora dintre poeții proveniți din mediul rural, ca Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
va dezvolta normal numai În condițiile În care are la dispoziție modele pozitive, pentru care să opteze În mod liber. Impunerea unor modele stricte, rigide, va duce la formarea unor tipuri psihomorale defectuase, personalități cu o structură nevrotică, instabile sau impulsive, deviante sau de tip violent. În egală măsură, acceptarea necondiționată, fără rezerve, a oricărui model oferit la Întâmplare va duce la tipuri psihomorale deformate, dependente, de dependență, regresive etc. Asupra acestora vom mai reveni. În ceea ce privește modelul ales, trebuie să adăugăm
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
inconștientului. El este tipul care caută mereu să evadeze din realitatea imediată. Este dominat de nevoia de libertate și noutate. 2. Tipul egoist Este tipul revoluționarului. El este un tip psihomoral de factură egoistă. Anarhist, mergând până la negarea tuturor valorilor, impulsiv și violent, indisciplinat, urmărește distrugerea lumii, a ordinii existente, pentru a o Înlocui cu o nouă ordine. Autoritar și tiranic, el Înlătură orice se opune realizării propriilor planuri. Idealul său este proiecția sublimată a unei viziuni utopice asupra lumii, a
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Altfel spus, nivelul biologic de agresiune este depășit la om prin conduita de revendicare, care se încadrează într-un anumit sistem de norme morale și juridice răspunsul agresiv la frustrare se menține doar la acele structuri de personalitate instabile și impulsive, care nu s-au supus unui proces de autoeducație, de autocontrol, care asigură, reflectarea conștientă a răspunderii față, de propria persoană și față de relațiile ei sociale 5. Conținutul psihologic al fenomenului de frustrație poate fi relevat deplin numai prin luarea
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cei exteriori, aparțin în mediului fizic și social, la cei interiori, aparținând propriei personalități). Apoi, dacă în lumea animală registrul „trăirilor psihice” sub acțiunea, unei blocuri include doar câteva forme primitive și simple de emoții care se desfășoară ca sete impulsive, în cazul omului - ca urmare a realizării procesului de evaluare, de apreciere de regulă realistă a obstacolului frustrant și de anticipare a pericolului amenințării - frustrația este trăită în special ca o stare internă de „conștiintă” deosebit de complexă, exprimată printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
conflict” îndeplinesc un rol important,, acela de a facilita realizarea proceselor de „obiectivare”: obstacole, privațiunile și contrarierile întâlnite în calea reealizării disponibilităților de moment ale „activității” impun modificarea de către persoană a vechilor disponibilități, devenite inadecvate, reorientarea acstora în vederea depășirii disponibilităților impulsive, și elaborarea unui nou „montaj”, capbil să reorienteze acțiunile conform exigențelor realității. Deși teoria lui Uznadze asupra „montajului” lasă, la prima vedere, impresia că se bazează mai mult pe elementele „trecutului”, pe experiența anterioară a persoanei, o cercetare mai profundă
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mai ilustrativ exemplu este cel al individului suferind de „autofobie”, respectiv de teama de a fi, sau de a rămâne, singur cu el însuși — subiect predilect de analiză al filosofilor existențialiști. O puternică impresie de frustrare există și în „obsesiile impulsive”, care cuprind în contextul lor executarea unor acte neraționale, ridicole, pe care persoana respectivă le realizează contrar voinței sale, dar cu sentimentul inutilității lor (ex. bolnavii cu „nosofobii” își spală mâinile de sute de ori pe zi, dezinfectează orice obiect
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
să repete cifre în serie de un număr determinat de ori și fără greșeală, să aprindă și să stingă bricheta sau țigara la nesfârșit, să șteargă mobila sau geamurile apartamentului de mai multe ori pe zi etc. Deoarece unele acte impulsive, cum ar fi de exemplu tendința acută a psihopatiilor de a huli, sau chiar a agresa fizic trecătorii pe stradă, se soldează, de regulă, cu o serie de consecințe negative, individul în cauză face uneori eforturi mari de a se
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a huli, sau chiar a agresa fizic trecătorii pe stradă, se soldează, de regulă, cu o serie de consecințe negative, individul în cauză face uneori eforturi mari de a se debarasa de ele. Teama de a nu da curs tendinței impulsive, de a nu comite actul impulsiv, spre care se simte împins cu necesitate, poartă numele de „compulsie”. În unele din obsesiile impulsive, persoana suferindă ia măsuri de apărare, reușind uneori să împiedice transformarea compulsiunii într-un act impulsiv: ex. execută
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
fizic trecătorii pe stradă, se soldează, de regulă, cu o serie de consecințe negative, individul în cauză face uneori eforturi mari de a se debarasa de ele. Teama de a nu da curs tendinței impulsive, de a nu comite actul impulsiv, spre care se simte împins cu necesitate, poartă numele de „compulsie”. În unele din obsesiile impulsive, persoana suferindă ia măsuri de apărare, reușind uneori să împiedice transformarea compulsiunii într-un act impulsiv: ex. execută forțat o serie de acțiuni motrice
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cauză face uneori eforturi mari de a se debarasa de ele. Teama de a nu da curs tendinței impulsive, de a nu comite actul impulsiv, spre care se simte împins cu necesitate, poartă numele de „compulsie”. În unele din obsesiile impulsive, persoana suferindă ia măsuri de apărare, reușind uneori să împiedice transformarea compulsiunii într-un act impulsiv: ex. execută forțat o serie de acțiuni motrice sau intelectuale, destinate să ușureze starea de tensiune interioară, să elibereze, să temporizeze, impulsiunea obsedantă (de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
curs tendinței impulsive, de a nu comite actul impulsiv, spre care se simte împins cu necesitate, poartă numele de „compulsie”. În unele din obsesiile impulsive, persoana suferindă ia măsuri de apărare, reușind uneori să împiedice transformarea compulsiunii într-un act impulsiv: ex. execută forțat o serie de acțiuni motrice sau intelectuale, destinate să ușureze starea de tensiune interioară, să elibereze, să temporizeze, impulsiunea obsedantă (de fapt este vorba de o descărcare prin „acte substitute”, așa cum se întâmplă și în actele de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
străduiește să găsească într-un fapt mărunt (cum este cel al pierderii de către Desdemona a batistei pe care a primit-o de la Othello), a unei dovezi certe de infidelitate. În faza ultimă, de convingere deplină, pot rezulta acte detestabile, deosebit de impulsive, care să ducă la omucidere și sinucidere. Delirul de autoacuzare și vinovăție. Acest tip de delir stă la gaza constituirii celor mai acute sentimente de frustrare, deoarece în divizii în cauză își formează convingerea că nu sunt capabili de nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
psihice suferă mai mult influența egocentrismului psihologic și al voluntarismului afectiv și moral al psihopatului. Astfel, când în structurarea patologică a personalității psihopatului predomină deficitul volițional, ca urmare a exacerbării tendințelor instinctive primare (biologice), se vorbește de psihopatia de tip impulsiv (sau agresiv), care are un înalt grad de periculozitate socială. Când predomină oscilațiile timice între „euforie” și „depresie”. Deci stările „disforice”, se vorbește de personalități dizarmonice de tip afectiv-ciclotim. În cadrul acestui tip de psihopatie pot apărea, așadar, atât impresii de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
evalueze critic propriul comportament, pentru a-i da eventual noi sensuri și semnificații, superioare. Egocentrismul afectiv și moral exprimă tocmai acest fapt: rămânerea persoanei în cauză pe o treaptă inferioară de autoreglare a personalității, fapt care o face să fie impulsivă, deosebit de legătură în revendicările sale, și cu un simț al realității mult diminuat. Constructivitatea în planul comportamentului social presupune, dimpotrivă, retroacțiunea, reexaminarea propriei conduite, ca o condiție de anticipare, de perfecționare, de umanizare continuă a psihicului sistem motivațional. „Iliada” lui
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
nevoi și dureri ale semenilor care concordă cu propriile sale interese de moment. Orgoliul personal al lui Achille este, într-adevăr, atât de puternic, încât pune stăpânire pe sufletul său, îi dezorganizează personalitatea, făcând-o să se exprime prin acțiuni impulsive, exclusiviste, chiar inumane. Astfel, atunci când ambițiosul Agamemnon, șeful suprem al armatei acheilor, îi cere să-i cedeze o frumoasă captivă, pe Brisais, Achille nu numai că refuză cu indignare să fie lipsit de un „bun al său”, dar se lasă
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ce umblă în neștire și se frământă în zadar, căci bucuria lui se poate preface/ într-o clipită în amare tânguieli" sau "carnea noastră miroase a putred din cauza/ nebuniei care ne-a cuprins (...) suntem cocoșați și hidoși, peste măsură de impulsivi" etc. Următoarele două volume de versuri scrise de Ștefan Amariței (Foamea de timp, Editura Cronica, Iași, 2006, respectiv Suspendat spre fructul prelung, Editura Cronica, Iași, 2009) trebuie văzute ca secvențe complementare ale unei aventuri metafizice (pe-)trecute într-un spațiu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vedeți fotografiile unor femei foarte slabe în reclame? Modelele de siluetă și stima de sine 40. De ce vreți să aveți un obiect absolut inutile pe care l-ați văzut într-o emisiune de teleshopping? Legătura afectivă cu prezentatorul și cumpărăturile impulsive 41. De ce rețineți mai ușor reclamele pentru mărcile cunoscute? Prestigiu și activitatea cerebrală 42. De ce cumpărați această marcă de detergenți după ce i-ați auzit reclama în care e cântecul dumneavoastră preferat? Muzica și condiționarea asociativă 43. De ce alegeți acest număr
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
vedeți fotografiile unor femei foarte slabe în reclame? Modelele de siluetă și stima de sine 40. De ce vreți să aveți un obiect absolut inutile pe care l-ați văzut într-o emisiune de teleshopping? Legătura afectivă cu prezentatorul și cumpărăturile impulsive 41. De ce rețineți mai ușor reclamele pentru mărcile cunoscute? Prestigiu și activitatea cerebrală 42. De ce cumpărați această marcă de detergenți după ce i-ați auzit reclama în care e cântecul dumneavoastră preferat? Muzica și condiționarea asociativă 43. De ce alegeți acest număr
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
cititorilor sau telespectatorilor ca să „uite” că o berlină mare consumă mai mult carburant decât una mică și să se concentreze asupra senzației de dominare pe care o oferă sau determinarea unor legături afective cu un prezentator pentru a favoriza cumpărăturile impulsive. Toate aceste metode și-au atins scopul: în SUA mai întâi, apoi în toată lumea industrială consumerismul a fost relansat, iar liniile de producție salvate de la blocaj. Din acea perioadă datează apariția societății de consum propriu-zise, care era în totalitate un
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Social comparison, self-discrepancy, and the thin ideal”, Psycology of Women Quarterly, 30(3), pp. 239-251. 40. De ce vreți să aveți un obiect absolut inutile pe care l-ați văzut într-o emisiune de teleshopping? Legătura afectivă cu prezentatorul și cumpărăturile impulsive În sfârșit, ați primit prin poștă minunatul obiect pe care l-ați comandat la emisiunea de teleshopping, înainte de a merge la lucru. Cum ați putea să îl descrieți? Exercițiul e dificil: e o perie, o mătură, un burete? Un pic
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
pe toate la loc. Ustensila aceasta este perfect inutilă și ajungeți să vă întrebați cum ați putut cumpăra un astfel de obiect fără să vă puneți întrebări asupra eficienței și fiabilității lui. De fapt, dumneavoastră ați fost victima unei cumpărături impulsive. Ați cumpărat fără să vă gândiți prea mult, fără a lua în considerare avantajele reale care vi se arătau. Toate astea pentru că tipul acesta de emisiuni de teleshopping favorizează „pierderea capului”, după cum arată următorul experiment. Psihologii Sharron Lannon și Ji
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
consultat bazele de date ale emisiunilor de teleshopping pentru a contacta 154 de persoane care au făcut cumpărături repetate din fața televizorului. Ei le-au pus acestor persoane o serie de întrebări pentru a ști dacă tendința lor de cumpărare era impulsivă (cumpărăm sub impulsul unei dorințe subite, sub influența unei emoții și nu ne gândim prea mult) sau gândită. Întrebările au vizat și relația acestora cu prezentatorul: persoana care prezenta emisiunea le era simpatică? Aveau impresia că această persoană le este
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]