136,335 matches
-
editorială a lui Hugo Gernsback, editorul primei reviste SF specializate din lume, Amazing Stories, și cel care a impus circulației largi termenul, într-un număr din 1929 din revista Science Wonder Stories. Interesant este că, în Europa, termenul s-a impus abia după 1950, dar studiile de piață arată că, totuși, astăzi două din cinci cărți publicate și vândute aparțin literaturii SF. Teoria pe care studiul lui Mircea Naidin o validează este aceea conform căreia abia cu începutul secolului XIX se
Controversatele origini ale SF-ului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13020_a_14345]
-
fi avut nevoie de altă susținere. Critici nouăzeciști sau chiar mai tineri propun în canon scriitori optzeciști, într-o operațiune fatalmente ratată și încă din start. Mi se pare că se vede încă o dată clar, simptomatic, nerăbdarea păguboasă de a impune scriitorii optzeciști sau chiar mai tineri, de a-i substitui (dacă se poate, merită încercat!) scriitorilor consacrați într-o epocă anterioară, bănuită pe bună dreptate de impostură și viciu de sistem: perioada comunistă. Iluzia vizibilă e că această schimbare chiar
Jocul cu canonul (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13026_a_14351]
-
de valori din trecut e fals din temelii. Depinde la cine te raportezi: dacă te raportezi la criticii pe care i-ai introdus votiv în canonul cu șantierul deschis, atunci nu poți să ai o astfel de opinie. Ierarhia valorilor impusă de ei rezistă încă în bună măsură, dacă nu chiar în totalitate. O curiozitate contradictorie e păstrarea lui Alexandru Ivasiuc (despre care Sanda Cordoș scrie o carte bună, dar nu pentru „Canon”) pe această listă revizuită, când despre acest șaizecist
Jocul cu canonul (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13026_a_14351]
-
aventuros pentru dotarea precară pe care o are, ca un „canon”, această colecție cu destinație didactică de la Editura „Aula” nu poate să trezească decât suspiciuni și interogații în legătură cu seriozitatea și credibilitatea construcției. E o amăgire să crezi că ai putea impune un nou canon al literaturii române printr-o însumare întâmplătoare de două-trei nume clasice și douăzeci de nume foarte recente, într-o suită de monografii și antologii gândită foarte subiectiv. Nici măcar o personalitate importantă a criticii actuale, chiar dacă ar fi
Jocul cu canonul (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13026_a_14351]
-
trib, de vreme ce influența lui se întinde de la britanicul Swinburne la italianul d^Annunzio, la germanul Stefan George, spaniolul Rubén Darío, ungurul Ady, rusul Valerii Briusov. Un mistic fără credință, ajungând, prin suferință și umilință la Dumnezeu, Les fleures du Mal impunându-se ca o carte esențial catolică, și, specifică Ion Pillat - mai mult decât creștină! Într-o strânsă expunere asupra simbolismului, o rară notă de trimitere la autor: “Această atmosferă cultică a poeziei, acest aparat literar devenit un ritual și un
Ion Pillat ex cathedra (II) by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13049_a_14374]
-
nu mai e una a unui grup și nici tocmai un desant (cum sugerează Bodiu) nu e. Într-o fază a literaturii românești în care salvarea e exclusiv individuală (fie și numai din pricina faptului că editurile preferă să susțină și impună personalități distincte, nume și nu idei), ideea de program generaționist pare din ce în ce mai greu de susținut altfel decît pe cont propriu. Într-un fel, generația, la început de secol XXI, pare să devină în primul rînd o perspectivă critică, exterioară, și
Generația post-optzecistă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13056_a_14381]
-
numai niște propuneri ce pot fi discutate și probabil că vor intra într-un canon viitor, pentru că toate sunt personalități importante ale literaturii noastre contemporane, însă deocamdată nu sunt în rolul celor care fac legea estetică și nu s-au impus ca atare, în afara oricărei îndoieli. Pentru că vorbim de un canon didactic (mai exigent și mai restrâns), mă întreb dacă vreunul din aceste nume poate fi pus cu seninătate alături de Slavici sau de Rebreanu, de Breban sau de Nichita Stănescu (ca să
Jocul cu canonul (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13043_a_14368]
-
crește câte un fruct. Dar că și în acest peisaj tipizat, standardizat, alcătuit din cartiere de cronicari în uniforme, cu ochelari și pixuri din lemn de esență moale, vocația formelor deschise, a cadențelor solistice ori a pasajelor virtuoze se poate impune, chiar cu obstinație. Vocația lui Valentin Petculescu este să poarte adevărul la vedere. Jocul lui cu vorbele scrise este guvernat de acel gen satiric, ce aduce cu o oglindă în care privitorii descoperă, în general, chipul oricui în afară de al lor
Grația ca o săgeată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13070_a_14395]
-
a pornit Traian În cel de-al doilea război dacic (105-106), În care avea să fie Înfrânt Decebal. Tustrele locurile sunt legate și de expedițiile de mai tarziu ale unui alt militar de geniu, Napoleon. Recanati, Însă, avea să se impună Întregii lumi prin geniul artei: aici s-a născut, la 29 iunie 1798, Giacomo Leopardi, cel mai mare poet romantic italian și unul dintre marii romantici europeni. Descindere În fabuloasă lume leopardiană Recanati, oraș aflat sub protecția UNESCO, sub titulatura
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
poetul spaniol Federico Garcia Lorca, cel care a intuit că Dalí avea potențial de scriitor. Mai precis, că lumea aștepta de la el ceva numit „romanul pur“. Chipuri ascunse este rezultatul unei însihăstriri de patru luni pe care Dalí și-a impus-o în munții din New Hampshire, aproape de granița canadiană, unde a scris scoțîndu-și din minte celelalte proiecte. Rezultatul este o carte cu destule irizări stendhaliene, care îl face pe Salvador Dalí să declare: „Un adevărat roman de atmosferă, de introspecție
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
afișa dimpotrivă o gură închisă, sau, mai bine spus, încordată, căci își ținea buzele strînse cu un aer plictisit care exprima o umbră de dezgust atît de frivol, că nu putea să aibă altă cauză decît acele mici preocupări tiranice impuse de exigențele modei și pe care o femeie ultrasofisticată ca ea nu le putea nicicînd încuviința pe de-a întregul. Barbara Stevens pusese să fie trezită în dimineața aceasta la nouă și jumătate, sub pretextul că avea oră la coafor
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
se pare firesc ca să ne bucurăm de orizontul informațional aparte al lui Ion Nistor, nu numai din această carte!, fiindcă el vine dintr-o rațiune a echilibrului de valori, văzute printr-o grilă a comparatismului. Corect spus, prin prisma discernământului impus de timp și de... timpuri! Enumerăm alte nume de scriitori asupra cărora s-a Învrednicit autorizat Ion Nistor să-i mențină Întrun fericit lanț al continuității: Lucia Blaga (Poezii, ediție, 1982), Ionel Teodoreanu (Arca lui Noe - ediție și postfață, 1991
Clasicii – contemporanii lui Ion Nistor. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
până departe În Țările Române, ca și culegerea de folclor În cele 10 volume a lui Iuliu Zanne (apreciată de Eminescu și Lucian Blaga). Dată fie puterea de sinteză pe care o induce termenul aforism, el a fost agreat și impus În toate limbile europene, de la greci citire, conținutul fiind apodictic. Cu alte cuvinte, aforismul rămâne o piatră de hotar În cultura unei națiuni, pe care nu numai cercetătorii vor s-o dezlege, dar și vorbitorii unei limbi s-o folosească
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
A fost unul din actorii preferați ai lui Gheorghe Harag (sub Îndrumarea căruia a realizat creații precum: Antioh Elpidiforovici Oh În A murit Tarelkin! și Trofimov În Livada de vișini), Dan Micu ( În regia căruia a debutat, pentru a se impune apoi, foarte curând, cu o primă mare creație: Oprițescu Mititelu din Piticul din grădina de vară), Dan Alecsandrescu (cu care a avut o colaborare Îndelungată și foarte de fertilă, concretizată În câteva personaje de referință - Viniciu din Noaptea cabotinilor, Chitlaru
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
relației noastre a fost Închegat acolo, pe strada unde am jucat șotron și ne-am Îmbrâncit care să pasăm mingea mai repede și mai departe. Casele știute de noi nu mai sunt, au fost Înlocuite cu alte clădiri de beton impuse de sistematizarea orașului, dar strada noastră se află acolo sub acelaș nume al lui Ștefan cel Mare. Strada cu casele vechi, cu personalitate și culori diferite, a rămas adânc numai În memoria copilăriei noastre și va pieri odată cu noi. februarie
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
completului meu impecabil, bleu-gris cu puțin alb la batistă și la ghetre. Mulțumit că le-am servit o lecție, stând picior peste picior, aristocratic, ținând degetele înmănușate pe capătul bastonului inelat cu argint. De fapt, m-am înfățoșat, m-am impus haitei dintr-un instinct animalic. Și acum sunt mulțumit, socotesc ziua încheiată cu rost. Sufletul meu mic, satisfăcut cu atât de puțin! Cu doar câțiva bicisnici privitori. Să nu aspir la mai mult? Să nu am, pe dinăuntru, croiala potrivită
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
de două ori ori gresie Oerloani abil frumușel orășelul” Nu se poate publica așa ceva, o așa inepție și multe, multe alte banalități, dacă te consideri scriitor, ai o minimă decență intelectuală și dorești propășirea intelectuală a neamului tău. Deci, se impune imperios stoparea publicării unor asemenea dereglări de limbaj, trierea cu seriozitate a textelor literare, pentru că editarea unei reviste costă bani (și bani nu sunt), dar În primul rând o revistă face educație, nu-ți scrântește mintea. Să promovăm, deci, literatură
PRIMĂVARA SCRIITORILOR DIN DOMNEȘTI LA BIBLIOTECA JUDEŢEANă ARGEŞ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Catrinel Popescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1551]
-
forță de absorbție, fiind o personalitate ce intersectează mari albii lirice. Sinteză ivănesciană Își subordonează aceste experiențe poetice, brodata pe canavaua unei concepții despre poezie. Lirismul sau curat și elevat, de o simplitate savanta, folosește un sever filtru cultural, poetul-receptacol impunînd tocmai prin forță originalității. Sub cupola acestei lirici, amestecînd mulți afluenți și folosind tipare de Împrumut, răsună doar o coardă, forînd Încăpățînat cîteva teme, Întoarse obsesiv spre tensiunea conceptelor antitetice: iubirea și extincția. Cezar Ivănescu nu este un colonist, anexînd
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
dezordonat, justițiar, condamnînd cu franchețe - În cărți care au iscat scandal - ocultarea adevărurilor) a rămas o figură incomoda, singulară, cu orgoliu supradimensionat, lansînd acuzații furibunde. Un destin Învolburat, așadar, un inovator ispitit de chemarea arheitătii, cu o imensă cultură poetica impunînd o viziune; tortură Poeziei, cazna scrisului, prezența sacrului, tragismul condiției umane, gestul sacrificial (În sensul zidirii ființei), În fine, sufletul-copil cu „carnea flagelata”, ura din jur ș.a. nu l au deturnat și nu l-au Înrăit, găsind, finalmente, tămăduirea: „să
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
Jaques Catteau și Sofie Olivier din Franța, Robert Belknap și -- W. M. Todd III din SUA, Valentina Vetlovsklaia, Igor Volghin, Nina Budanova din Rusia, H-J.Gerigk din Germania, Gy. Király din Ungaria, T. Kinosita din Japonia, subsemnatul din România - au impus stilul dezbaterilor. La aceste repere de autoritate s-au adăugat, în număr mare, participanți din generațiile mai tinere. Volumul excepțional, care reunește rezumatele comunicărilor redactate în limbile engleză (XIII-th Sympozion of The International Dostoevsky Society, july 3-8, 2007, Budapest, IDS
Dostoievski la Budapesta by Albert Kovacs () [Corola-journal/Imaginative/9060_a_10385]
-
acestui roman, autorul ajunge la o constatare legată de structura lui globală și de final: "Resping, în concluzie, părerile lui Șestov, Mociulski și chiar ale lui Bahtin, care nu au văzut în epilogul romanului decît un artificiu, o "voce pudică" impusă de convenție. Această simbolică a morții și învierii lui Lazar, ascunsă în planul al doilea al romanului, animă opera de la începutul ei pînă la ultimul cuvînt al epilogului. Pe ea se bazează arhitectura spirituală ce transcende romanul real". Aproximativ o
Dostoievski la Budapesta by Albert Kovacs () [Corola-journal/Imaginative/9060_a_10385]
-
de timp în unitatea de măsură a caracteristicii tehnico-productive; Td = fondul de timp maxim disponibil (în zile/ ore); arată timpul în care se poate asigura folosirea verigilorde producție într-o anumită perioadă . la determinarea lui se ține seama de întreruperile impuse de regimul de lucru, de întrețineri și reparații, de opririle tehnologice și accidentale. Pentru calculul capacității de producție în industria conservelor de legume și fructe se folosesc următoarele formule de calcul: A Conserve sterilizate: A1. verigă de productie - autoclavul C
etsdfs by sadfasd [Corola-journal/Imaginative/567_a_933]
-
am lăsat să se depărteze. Paltonul Îmi era necesar acum. Fiori de bucurie Îmi străbăteau trupul. Mi-am Îndreptat aparatul de filmat spre coleopterele gigant. Aveam să iau și câteva exemplare cu mine. Oricum, trebuia să-mi Îndeplinesc toate măsurile impuse de protocolul științific. Joo plecase odată cu ceilalți. Probabil că intuise În ce anume i se cerea să se bage și nu se simțea În stare. Nu l-am condamnat. Îmi ajungea profesorul Lobo. Câteva zile am lucrat cu febrilitate la
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
de ani, privește atât de limpede obiectul său de studiu, mișcându-se cu ușurință printre concepte și adevăruri estetice relevate de cercetarea (permanentă aproape) a operei eminesciene. De la carte la carte, ideile câștigă În profunzime, unele judecăți de valoare se impun definitiv, unghiul percepției este tot mai nuanțat, Încât George Popa este considerat (deocamdată de voci singulare) drept cel mai de seamă eminescolog al ultimelor decenii. Într-o introducere de autor, intitulată Arhetipul sinelui eminescian, acesta se află În căutarea nucleului
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
deplină a conceptelor filosofice și estetice, dar și cu deschiderea minții sale de poet dăruit, George Popa comentează de asemenea unele categorii ontice rezultând din condiția umană, cum ar fi: iubirea, dorul, mitul, misterul, visul etc. Totdeauna comentariile sale se impun prin argumentele pe care se bazează În interpretarea nuanței creatoare. Astfel, pe Întreg parcursului eseului Cătălina este idealizată. Autorul ne dă de Înțeles că Luceafărul o vede astfel și că, de fapt, el este doar ecoul acestei viziuni În care
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]