1,010 matches
-
atunci când profețiile se dovedesc a fi false. Într-un amplu studiu dedicat divinației, Jeannie Carlier afirma: "Mantica nu este decât o imitație, o reflexie a cunoașterii veritabile al cărui organ este sufletul rațional, acel nous al cărui obiect este realitatea imuabilă și eternă. Ea nu este decât o reflexie, așa cum lumea sensibilă este o reflexie a inteligibilului, cum timpul nu este decât o "imagine mobilă a eternității""200. Or, acest fapt nu diminuiază cu nimic din valoarea socială a practicilor divinatorii
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
al distrugerii acestora de către scepticism. Cu toate acestea, dacă pe vremuri adevărul psihologic a îmbrăcat întotdeauna o formă nouă de expresie simbolică pentru a crea o nouă cultură, nu trebuie să excludem faptul că într-un viitor mai cultivat, adevărul imuabil subiacent mitologilor să poată deveni în cele din urmă fecund fără să apeleze la o expresie cu sens dublu. Procesul istoric al formării și distingerii culturilor bazate pe mituri nu poate deveni clar decît dacă înțelegem că el este rezultatul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
decît negativul dorințelor exaltate, ale căror afectivități, datorită orbirii spiritului, se degradează în angoase inhibante. Această amenințare inevitabilă de a fi din nou pradă spaimei psihologic agravate și panicii provocate de dezorientare este dovada vie și dureros trăită a adevărului imuabil. Valorile și nonvalorile posibilitățile armoniei și ale dizarmoniei dirijează tot ceea ce există, independent de spiritul uman. Funcția spiritului constă însă în a le descoperi. Sarcina spiritului este de a le formula și reformula într-un mod tot mai precis, pînă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
distrugerea spectacular manifestă a bazei culturale perimate. Trăsătura ei esențială este faptul ca îmbătrânirea culturilor și chinurile agoniei lor devin cauza motivantă a unui efort lent depus într-o manieră secretă în vederea recuperării cu ajutorul unei noi formulări mai evoluate a imuabilului adevăr etic: exigența armoniei, fondată biogenetic și deci supraconștient imanentă la nivel uman. Ea este sensul imuabil al vieții, NUMIT LA MODUL MITIC "ADEVĂR ETERN". Așa cum individul "mort sufletește" trebuie să renască, culturile al căror suflet a murit tebuie și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
agoniei lor devin cauza motivantă a unui efort lent depus într-o manieră secretă în vederea recuperării cu ajutorul unei noi formulări mai evoluate a imuabilului adevăr etic: exigența armoniei, fondată biogenetic și deci supraconștient imanentă la nivel uman. Ea este sensul imuabil al vieții, NUMIT LA MODUL MITIC "ADEVĂR ETERN". Așa cum individul "mort sufletește" trebuie să renască, culturile al căror suflet a murit tebuie și ele să renască la "viața eternă", la viața conformă eternului adevăr etic. Ca și misterul, adevărul etic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
al vieții, NUMIT LA MODUL MITIC "ADEVĂR ETERN". Așa cum individul "mort sufletește" trebuie să renască, culturile al căror suflet a murit tebuie și ele să renască la "viața eternă", la viața conformă eternului adevăr etic. Ca și misterul, adevărul etic imuabil nu este supus legii vieții temporale, care în ciuda riscului aberației -, tocmai pentru că își are baza în mister, este esențial pozitiv și evolutiv PRIN FORMELE LUI DE EXPRESIE. Credința mitică evoluează într-o nouă formulare simbolică a adevărului misterios imanent existenței
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sculpturale și prin atitudinea caracteristică a lui Buddha, stînd jos și cufundat într-o introspecție rațional valorificatoare. Mitul hindus și mitul creștin sînt identice prin semnificația lor profundă, căci nu există decît un singur și unic adevăr esențial cu valoare imuabilă și "eternă". Mitul creștin este în privința aceasta mai clar semnificativ, deoarece vorbește explicit despre "viața în adevărul etern", opunînd-o simbolismului "mort sufletește". Nu numai soarta eroului învingător, ci și destinul esențial al fiecărui om este inclus în simbolismul central al
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ale elanului supraconștient animant), costituie un caz special al misterioasei intenționalități evolutive a naturii, care unește toate formele existenței într-un elan evolutiv comun atît misterios cît și manifest. Tot ceea ce există participă la aspectele complementare ale existenței temporale: mister imuabil și apariție manifestă menită dispariției. Aceasta ne permite să exprimăm relația "psihic-lume" printr-un alt aspect al imaginii metafizicii: Esența-suflet. Fiecare psihic se înconjoară cu propria sa lume, cu universul său propriu. Soma aparține lumii spațiale, iar psihicul (ansamblul gîndurilor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
al "modului" său de existență este "eternitatea", iar imaginea cea mai corectă a eternității nu este deloc prelungirea la infinit a timpului aparent, timpul care se scurge la nesfîrșit din trecut spre viitor. Singura imagine care corespunde eternității este "prezența imuabilă", care este o altă imagine inimaginabilă ce exprimă misterul și evidența lui invariabilă. După moartea trupului și a psihicului, după eclipsa universului individual, sufletul nu părăsește trupul, deoarece nu este închis în acesta; el nu continuă să trăiască în timp
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
FAPTULUI CĂ LIBERTATEA -CHIAR ȘI ÎN CEL MAI ÎNALT GRAD DE REALIZARE A EI RĂMÎNE DETERMINATĂ POATE DETERMINAREA CHIAR OARBĂ REUȘI SĂ SE ELIBEREZE. Prin intermediul acestei posibilități omul, orice ar face el, devine răspunzător față de viață și de legea ei imuabilă, de însăși esența vieții. Determinarea care vrea să se elibereze principiu al oricărei legalități a vieții nu hotărăște numai responsabilitatea față de IDEALUL SUBLIMĂRII, inaccesibil și doar director (libertatea perfectă), ea hotărăște și asupra IDEALULUI SPIRITUALIZĂRII sub forma unei căutări neobosite
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în sfințenie efortul se sanctificare repetat zilnic și niciodată perfect. Depășind puterea de acceptare a majorității oamenilor, sanctificarea ră-mîne analogic legată de starea de sănătate psihică, ea repre-zentînd cea mai înaltă manifestare a acesteia. Sanctificarea nu este o stare sufletească imuabilă și supraomenească. Ea reprezintă un dinamism destinat împlinirii: victoria naturii sublime a omului asupra slăbiciunilor firii omenești. Ca atare, ea este încoronarea simbolizării mitice, a cărei temă constantă este lupta eroică și intrapsihică împotriva asaltului resentimentelor restrictive și nesănătoase. Dinamismul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sarcină dificilă. Din acest motiv, a doua parte a cărții (dicționarul simbolurilor onirice) își propune să vină în sprijinul celui ce visează, pentru a facilita emergența cunoașterii inconștiente. Nu am scris acest lucru cu scopul de a da o explicație imuabilă și sistematică, ci pentru a sugera noi căi și, mai ales, pentru a prezenta dimensiunea colectivă și universală a simbolurilor utilizate de cel ce visează. 1. Rememorarea viselor Când vrem să ne interpretăm visele, prima problemă este dacă ni le
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
echivalent cu pielea, adică o funcție de protecție și de mediator între interior și exterior; - crengile: prelungirile spiritului, fie îndreptat spre idealuri nobile (când sunt înalte), fie lipsite de ambiție și de idealism (dacă sunt aplecate spre pământ). Creșterea și căderea imuabilă a frunzelor ilustrează ciclul anotimpurilor, eternul început, alternanța nașterii și a morții. Când posedă un frunziș abundent, este simbolul eternității și se găsește deseori în cimitire, ca mod de reamintire a nemuririi sufletului. În sfârșit, mugurii evocă promisiunea unei ameliorări
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
secolul al XII-lea, care a explicat ce se întâmplă atunci când aduni un număr cu 1 : 0. „Nu are loc nici o modificare, deși se pot introduce sau extrage multe; așa cum nu are loc nici o modificare în infinit și în Dumnezeul imuabil“. Dumnezeu se regăsea în infinitate - și în zero. Cifrele arabe Nu-și amintește oare omul că Noi l-am creat odinioară, pe când era nimic? CORANUL Prin secolul al VII-lea, Apusul s-a ofilit odată cu prăbușirea Romei, însă Orientul se
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
propriul discurs despre sine ca proces de autoreflectare și autodefinire. Ion Luca se percepea ca și eroul eponim al nuvelei fantastice Kir Ianulea ca fiind "sămînță de idriot, doritor de alte orizonturi", imposibil de fixat intr-un clișeu al specificului imuabil: "eu cu sufletul sunt mai mult ieșan decît bucureștean, deși de fel sunt ploieștean". S-ar putea recunoaște aici o suspendare a eredității simțită ca încorsetare a personalității dornică de permanentă relaționare amicală în sincronia existenței: "nu știi ce plăcere
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
sale antice (adjectivul modernus), cuvantul modernité este pentru prima dată atestat în contextul francez în Mémoires d'Outre-Tombe7 și devine termen-cheie în dezbaterea estetică lansată de Baudelaire: "Modernitatea, adică tranzitoriul, fugitivul, contingentul, constituie jumătatea artei, cealaltă jumătate fiind eternul și imuabilul" [1971, p.193]. Prin interpretarea diferită pe care i-a dat-o termenului modernitate, Baudelaire a creat o contradicție care duce și astăzi la definirea modernității că o aporie [v. Meschonnic, p.71]. Această ambiguitate a conceptului baudelairian se poate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
realitatea lumii în imaginea lumii, în mit. Pariziana este un personaj mitic recuperat de istoria mentalităților. Dintre toate miturile capitalei, Pariziana este, presupune Louis Chevalier [1985, p.18], singurul care și-a menținut prestigiul, mitul cel mai vechi, cel mai imuabil și cel mai sacru. Pariziana reprezintă, pentru colectivitate, incarnarea dorințelor, viselor, fantasmelor mai mult sau mai putin conștiente 22. Geneză mitului Parizienei confirmă "caracterul activ al miturilor, adică puterea lor de a mobiliza și orienta dorința" și faptul că "mitul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Thackeray, doamna de Vionnet la Henry James ș.a.). Reluată și interpretată, Pariziana se întoarce, îmbogățita, spre spațiul ei originar. Personajul Parizienei este o lecție de cultură, recitita din perspectiva mitopo(i)etică de astăzi. Femeia pariziana contrazice reflecția asupra caracterului imuabil al femininului și conferă un sens nou femeilor în lumea modernă. Miturile nu mor chiar dacă realitatea modernă și postmodernă le dezminte. Mitul Parizienei are soarta pielii de șagri, care s-a subțiat pe parcursul timpului, s-a transformat, a fost preluat
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
copilului, au frazare rimată, par a sta în așteptarea unui răspuns, cuprind îndemnuri: „Cu prietenii la pescuit”, „Ne jucăm și culorile nvățăm”, „Cine ajunge primul?”, „Numără bine și alege!”, Tematica jocurilor lasă drum de cunoaștere și asimilare a valorilor morale imuabile: prietenia („Jocul prietenilor”), altruismul (Ajută-mă!”, „Ajută-l pe... să câștige!”), pragmatismul („Frumos, curat și ordonat”), învățătura („Ne jucăm și învățăm cu ce să ne deplasăm”), autocunoașterea („Învăț să mă cunosc”). Jocurile didactice propuse au sprinteneală și sunt moderne, încât
Jocuri de masă by Veneţia Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/1612_a_2965]
-
cele din urmă animalele, înlănțuire în timp absolut necesară, pentru că viața la scara animală superioară este de neconceput fără existența etapelor intermediare. Dar această evoluție privește viața în ansamblul ei, fără ca ea să depășească cadrul strict al speciei care este imuabilă și imutabilă, așa cum o demonstrează faptele de observație, genetica și logica științifică. Ceea ce se reproșează tendențios creaționismului științific ar fi, în opinia lui Raven și Johnson, următoarele: - Nu ar fi susținut de nici-o observație empirică. Ori creaționismul demonstrează clar că
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
așa că primii ani ai noului regim au fost marcați de importul masiv al discursului stalinist de bază, cu o avalanșă de cuvinte noi calchiate strident din limba rusă și care copiau până și cadența rusofonă a vorbirii stăpânilor. O frazeologie imuabilă, imediat ritualizată, devine idiolectul unei nomenclaturi care trecea direct de la alfabetizare la filozofia clasei muncitoare, deschizând o adevărată prăpastie între vorbirea naturală, privată, și idiomul "de ședință". Ceaușescu personal va rămâne în bună măsură prizonierul acestei expresii bolovănoase de tradiție
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
adesea vid, înșiruind o sumă de poncife fără miez, reunite nu prin logică, ci prin alunecări retorice, construiește constant un discurs vacuu ce nu solicită atenția auditoriului, dar traduce într-un limbaj aparent familiar și patern un mesaj de putere imuabilă și sigură de sine al cărui efect aproape hipnotic era extrem de eficient în contextul mediatic din 1990. Mai mult, acest idiom din sfera puterii, practicat până azi cu constanță și spontaneitate de locutor așa cum se vede până și din proza
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
imagini auditive), „va percepe” miosul de cetină și de iarbă (imagini olfactive), „va resimți” Ț ca și când ar merge cu picioarele goale Ț roua așezată pe iarbă (imagini tactile), va realiza cum se mișcă turmele de oi, dar și poza statică, imuabilă, de neclintit a muntelui (imagini motorii) etc. - imaginea artistică este rodul închipuirii, al ficțiunii; (ea pornește de la o realitate posibilă, dar n-o copiează, ci o transfigurează)transfigurarea se face cu ajutorul elementelor de expresivitate; (iar elementele de expresivitate aparțin cuvântului
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
este semnificativă, saturată de sens, în timp ce celei din urmă îi lipsește această dimensiune particulară. Lumea socială, departe de a fi un "dat" al naturii (datum), este o construcție socio-istorică aflată într-o permanentă devenire. Spre deosebire de realitatea naturală, unde funcționează legități imuabile, în sfera socială, legitățile - dacă există - au un caracter temporal, prozivoriu, fiind supuse unor necontenite reconfigurări. Contrastul dintre obiectivitatea lumii naturale și intersubiectivitatea lumii vieții (Lebenswelt) este surprinsă în distincția prelucrată de T. Rotariu (2013, pp. 49-50) între "științe ale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu nobilul plan de a uni Moldova și Muntenia într-o singură entitate românească, "așa cum suntu făcute de Dumnezeu" (Urechia, 1873, p. 50 cf. Murgescu, 1999, p. 53). Concepția primordialistă a națiunii - potrivit căreia națiunea este o realitate eternă și imuabilă iar lumea este în mod natural (i.e., prin decret providențial) divizată în națiuni -, își găsește în această formulă a lui Urechia expresia cea mai directă. Mai mult decât atât, fiind produsul grației divine, de Dumnezeu făcut, statul-națiune român devine pe cale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]