2,424 matches
-
nenorocise stafidele. Plecaseră În continuare pe durata războaielor balcanice. Verișoara lui Lefty și a Desdemonei, Sourmelina, plecase În America și trăia acum Într-un oraș care se numea Detroit. Așezat pe o pantă lină, Bithynios nu era genul de loc inaccesibil din vârf de munte. Era o adunare elegantă - sau cel puțin armonioasă - de case de stuc galben, cu acoperișuri roșii. Casele cele mai mari, care erau două, aveau çikma, bovindouri Închise, suspendate deasupra străzii. Cele mai sărace case, care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ciudat: nici unul dintre prietenii mei nu s-a gândit că această călătorie ar putea fi periculoasă. În schimb, camionul neobișnuit și drumul dificil și accidentat Îi convinseseră că surpriza merita Într-adevăr efortul, că era ceva extrem de rar și deci inaccesibil celor mai mulți turiști. Le plăcea ideea unei aventuri, de a se abate de la calea bătătorită, mai ales bărbaților, cu excepția lui Bennie. Exact asta Își doriseră, nu magazine și fabrici interminabile. Cu fiecare kilometru parcurs În felul acesta, așteptările lor creșteau. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
capătul tunelului. Era ciudat să dai de lumină în măruntaiele pământului. Când ajunse la luminiș, își dădu seama că galeria străpungea întreg muntele, ajungând pe versantul opus, unde era o altă intrare în peșteră, mare și însorită, dar care era inaccesibilă, fiind suspendată deasupra unei prăpăstii abrupte. Aici își avea Pimen sălașul. O bisericuță mică și albă, strălucind plină de rouă în soarele dimineții, o chilioară alături, o vatră, o capră de lapte și câteva răsaduri de legume crescute pe puținul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lepede cu grijă de tot ceea ce aparținea lumii lui Pimen, pentru a nu contamina un spațiu cu microbul celuilalt. Universul lui Pimen era oricum foarte departe acum, ascuns în afundurile secrete și inoperante ale conștiinței, un tărâm imaginat sau necunoscut, inaccesibil sau doar foarte îndepărtat, care devine mai fascinant și chiar mai real decât cel care îți este la îndemână. Totuși, era hotărât să treacă dincolo de această vamă un obiect însoțit de povestea sa, primit de la Pimen. I-l dăduse călugărul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu o feerie de simboluri, preluate din antropologie, cultura tradițională și ezoterism. Această aglomerare tensionată, obositoare la un moment dat, se resoarbe însă într-un mod fericit prin dispariția cufărului magic, sinecdocă a unei lumi părelnice de taină, ea însăși inaccesibilă simțului, penetrabilă doar pe calea ritualică a întoarcerii la increat: Ușa s-a închis cu scâncet de prunc și n-a mai fost nimic altceva, decât liniște, întuneric și așteptare". Dan-Silviu BOERESCU, "LUCEAFĂRUL", Nr.4, Serie nouă, ianuarie 1996 Confruntarea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să-l privească... Ne lăsăm astfel în voia unor credințe ciudate, ne place a ne vedea tot timpul exploratorii inspirați ai unor sensuri profund ascunse, criptice. Acceptăm greu ideea că unele lucruri pot să fie simple sau chiar insignifiante, eventual inaccesibile în ele însele. În una dintre însemnările sale târzii, Ludwig Wittgenstein se arată surprins de maniera emfatică în care este decis sensul unei imagini.<ref id="14">Cf. Ludwig Wittgenstein, Lecții și convorbiri despre estetică, psihologie și credința religioasă, traducere
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
să-l privească... Ne lăsăm astfel în voia unor credințe ciudate, ne place a ne vedea tot timpul exploratorii inspirați ai unor sensuri profund ascunse, criptice. Acceptăm greu ideea că unele lucruri pot să fie simple sau chiar insignifiante, eventual inaccesibile în ele însele. În una dintre însemnările sale târzii, Ludwig Wittgenstein se arată surprins de maniera emfatică în care este decis sensul unei imagini.<ref id="14">Cf. Ludwig Wittgenstein, Lecții și convorbiri despre estetică, psihologie și credința religioasă, traducere
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
dintr-o dată un atribut al divinității. Regiunile superioare, unde omul nu poate ajunge, zonele siderale dobândesc prestigiul transcendentului, al realității absolute, al veșniciei. Acolo locuiesc zeii și tot acolo se înalță, după unele religii, sufletele morților. "Preaînaltul" este o dimensiune inaccesibilă omului ca atare, aparținând de drept puterilor și Ființelor supraomenești. Cel ce se ridică urcând treptele unui sanctuar ori scara rituală care duce la Cer încetează să mai fie om: într-un fel sau altul, el ia parte la o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
chiar sfărâmate. Semnificația acestui obicei este limpede: sufletul se va desprinde mai ușor de trupul său dacă această altă imagine a corpului-Cosmos care este casa e spartă în partea de sus. Este de la sine înțeles că toate aceste experiențe sânt inaccesibile omului areligios, nu doar pentru că moartea a fost pentru el desacralizată, ci și pentru că el nu mai trăiește într-un Cosmos propriu-zis și nu-și mai dă seama că faptul de a avea un "corp" și de a se instala
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
le mai avea în Evul Mediu. Aceasta nu înseamnă neapărat că în mediul urban creștinismul este "degradat" ori "inferior", ci doar că sensibilitatea religioasă a populațiilor urbane este mult sărăcită. Liturghia cosmică, taina participării Naturii la drama cristologică au devenit inaccesibile pentru creștinii care trăiesc într-un oraș modern. Experiența lor religioasă nu mai este "deschisă" spre Cosmos, fiind una strict personală; mântuirea este o problemă între om și Dumnezeul său; în cel mai bun caz, omul se recunoaște responsabil nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Revolucion Portuguesa a profesorului Jesùs Pabòn (Madrid, 1941). Din nenorocire, primele capitole erau redactate când a apărut monografia lui Pabòn. Aduc mulțumirile mele conducerii Secretariatului Propagandei Naționale din Lisabona, care mi-a pus la dispoziție un mare număr de lucrări inaccesibile, precum și d-lor Antonio Ferro, Dr. Tavares d'Almeida, Dr. Manuel Mùrias, Dr. Silva Dias, Pedro Correia Marques, Joîo Ameal și Eduardo Freitas de Costa, care mi-au înlesnit - prin publicații, documente sau informații personale - redactarea acestei lucrări. *** Mulțumesc și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu se poate împlini decât având puterea, păstrînd-o și folosind-o cu pricepere ca cel mai sigur instrument al revoluției naționale. "A smulge puterea din mâinile clientelelor partidelor; a pune pe deasupra tuturor intereselor interesul tuturor - interesul național; a face Statul inaccesibil cuceririi de către minoritățile îndrăznețe și a-l păstra în permanent contact cu necesitățile și aspirațiile țării; a organiza națiunea, de sus în jos, cu diferitele manifestări ale vieții colective, de la familie la corpurile administrative și la corporațiile morale și economice
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
capătul tunelului. Era ciudat să dai de lumină în măruntaiele pământului. Când ajunse la luminiș, își dădu seama că galeria străpungea întreg muntele, ajungând pe versantul opus, unde era o altă intrare în peșteră, mare și însorită, dar care era inaccesibilă, fiind suspendată deasupra unei prăpăstii abrupte. Aici își avea Pimen sălașul. O bisericuță mică și albă, strălucind plină de rouă în soarele dimineții, o chilioară alături, o vatră, o capră de lapte și câteva răsaduri de legume crescute pe puținul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lepede cu grijă de tot ceea ce aparținea lumii lui Pimen, pentru a nu contamina un spațiu cu microbul celuilalt. Universul lui Pimen era oricum foarte departe acum, ascuns în afundurile secrete și inoperante ale conștiinței, un tărâm imaginat sau necunoscut, inaccesibil sau doar foarte îndepărtat, care devine mai fascinant și chiar mai real decât cel care îți este la îndemână. Totuși, era hotărât să treacă dincolo de această vamă un obiect însoțit de povestea sa, primit de la Pimen. I-l dăduse călugărul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu o feerie de simboluri, preluate din antropologie, cultura tradițională și ezoterism. Această aglomerare tensionată, obositoare la un moment dat, se resoarbe însă într-un mod fericit prin dispariția cufărului magic, sinecdocă a unei lumi părelnice de taină, ea însăși inaccesibilă simțului, penetrabilă doar pe calea ritualică a întoarcerii la increat: Ușa s-a închis cu scâncet de prunc și n-a mai fost nimic altceva, decât liniște, întuneric și așteptare". Dan-Silviu BOERESCU, "LUCEAFĂRUL", Nr.4, Serie nouă, ianuarie 1996 Confruntarea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
stoarce îndestul și că se isprăvește odată. Un pesimist, față cu viața, e ca un bărbat care ar cere celei mai iubite femei mai mult decât ea poate da sau decât poate el lua, ori care ar iubi o femeie inaccesibilă. Pesimiștii însă pretind că nu iubesc femeia. Arătarea recunoștinței, oricât ar fi de discretă, importunează și impacientează pe binefăcătorul delicat și, în loc să-l răsplătească pentru faptele lui bune, îl pedepsește. Copilul tău are să aibă spaimele agoniei, are să moară și are să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
inexistent, care aspiră în tine la viață și vrea să aibă încîntătoarea și tulburătoarea asimetrie a zâmbetului ei. Și mărturisește că "finețea" ei, "distincția" ei, "unicitatea" ei îți sunt prețioase ca tot atâtea cauze care o fac mai intangibilă, mai inaccesibilă, așadar mai dorită; ca tot atâtea văluri pe care să le arunce de pe ea pentru tine, ori să i le sfâșii tu, cu voluptatea sadică de a o dezbrăca de "civilizație". Dacă aceea care a fost Ana de Austria 1
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
aici, n-aș putea să le scot pe-ale mele. Când a rostit cuvântul “ânghesuiți“ l-a săgetat cu o privire scurtă, elocventă, pe micul vinovat care-i uzurpase cei câțiva centimetri cuveniți ei. Dar personajul a rămas sublim de inaccesibil. Continua să se uite drept în față, spre parbriz. Doamna de onoare i-a aruncat o privire doamnei Silsburn și și-a înălțat sprâncenele, cu tâlc. Doamna Silsburn i-a răspuns printr-o mină plină de înțelegere și de compătimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de fete din statul New York, în apropierea graniței cu Canada. Locuiesc singur (dar fără pisici, aș dori ca toată lumea să știe), într-o căsuță foarte modestă, ca să nu spun o coșmelie, plasată într-o pădure, la poalele versantului cel mai inaccesibil al unui munte. Cu excepția studenților, profesorilor și a chelnerițelor între două vârste, văd foarte puțină lume de-a lungul săptămânii lucrătoare sau al anului. Pe scurt, aparțin acelei specii de pustnici literari care pot fi ușor constrânși sau tiranizați prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Înconjurat de o bandă de tineri negri de paișpe ani. I-a implorat să nu-l Împuște, dar ei pur și simplu nu au Înțeles ce spune. Literalmente vorbesc altă limbă. Alte emoții. Fără capacitate de Înțelegere. Fără concepte comune. Inaccesibili. Și eu am fost implorat. Sammler Însă nu menționă acest lucru. — Copilul a murit? — Puștiul? După câteva zile a murit din cauza rănii. Dar băieții nici măcar nu au știut ce spune. — E o scenă În Război și pace la care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
spiritului. Revoluția științifică n-a avut loc decât cu trei sute de ani În urmă. Mai dă-i un milion, mai dă-i Încă un miliard. Iar Dumnezeu? În continuare ascuns, chiar și de această puternică frăție a minților, În continuare inaccesibil? Dar acum Rolls-ul intrase pe alei. Auzeai frunzele noi de primăvară cum foșneau și tremurau la trecerea mașinii argintii. După mulți ani, Sammler tot nu știa cum să ajungă la casa lui Elya din pădurile din suburbie, atâta se Întortocheau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
în continuare, un spațiu izolat, o ascunzătoare de neegalat pentru pustnici, infractori, genii și fantome. Dincolo de Lantz Bar, cărarea de uscat părăsea râul. La câțiva pași după plajele cu nisip alb unde navigatorii își așezau corturile, golfurile dispăreau în canioane inaccesibile și o persoană, dacă voia sau trebuia, putea să întoarcă spatele familiei și prietenilor și să-și încropească un culcuș alături de urșii americani. Malurile râului și munții vibrau practic datorită sufletelor tuturor celor care aleseseră sălbăticia; câțiva dintre ei lăsaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Zach, dar, în egală măsură, Jinei i se părea o prostie să-i îngroape amintirea, să nu-l facă pe Danny să priceapă cât de mult îl iubise ea pe tatăl lui. Zach era acum parte din sălbăticia locului. Era inaccesibil, dar întotdeauna acolo. Ți-am zis vreodată ce splendid a manevrat tatăl tău barca prin Salmon Falls ? Ridicând ochii către ea, Danny și-a dărâmat pietrele. Da ? a răspuns el vrând să dea impresia de nonșalanță. Da, l-a asigurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mai apăsat, predă alchimia notează în agendă informații confidențiale celor plictisiți de spovedanii web s-au îndrăgostit de ea toți vecinii de palier de mersul ei cu vino-ncoa bărbații vor s-o agațe la semafor însă e atat de inaccesibilă ca o senzație de arsură în plexul solar Boris Marian MEHR Referințe critice Dicționarul General al Literaturii Române - Academia Română (coord. Eugen Simion) Editura Univers Enciclopedic 2009 Dumitru Micu - istoric literar - recomandare de intrare în USR ( 1990) Geo Bogza - poet - recomandare
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
care urmasem sumare cursuri de inițiere tehnică. Peste trei sau patru ani pusei capăt acestei preocupări din ce în ce mai rară, căci înțelesesem că nu era o vocație și că drumul până la marea pictură era îndelungat, sondările în adâncul ființei, pentru izbucnirea culorilor, inaccesibile. O parte din pânzele pe care le pictasem le-am împachetat și la plecare le-am luat cu mine. Restul au rămas în casa învățătorului, drept recunoștință pentru felul în care fusesem găzduit, sau poate numai o motivație-pretext, căci unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]