KorAP: Find »[drukola/base=inamic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...35 36 37 ...104 >

2,599 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

inamic. În toamna anului 1920, Biroul Informații al Comandamentului Trupelor de Est a raportat Ministerului de Război, Cabinetul Ministrului, despre identificarea serviciului de spionaj bolșevic în spatele frontului inamic, adică în spatele trupelor române. Primul obiectiv al cercetării informative sovietice în spatele frontului inamic îl reprezenta cunoașterea situației economice, politice și militare, atât în zona de operații militare, cât și în restul teritoriului. Pentru cunoașterea acestor aspecte au fost trimiși în România, de către marile unități sovietice în colaborare cu autoritățile politice zonale, rezidenți și

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
au arestat, iar în caz de nereușită să-i omoare”. Acest sistem era considerat de sovietici drept cel mai simplu și ușor mod de a acționa fără să fie descoperiți, fapt care le permitea să-și desfășoare activitatea în spatele frontului inamic o perioadă cât mai îndelungată. Organizarea unei agenturi sovietice, la nivel de divizie, cuprindea cinci agenți secreți, doi agenți teroriști, trei agenți legali, trei cercetași, trei de legătură și doi informatori. Agenții secreți se ocupau de culegerea de informații militare

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
cercetașii identificau locuri de trecere între dispozitivul trupelor române și cele sovietice, curierii transmiteau informațiile de o parte și de cealaltă a frontului, iar informatorii adunau și comunicau știrile preluate din zvonuri, gazete sau observații personale. La brigăzile sau regimentele inamice (române) puteau fi trimiși atât rezidenți, cât și agenți. De regulă, o brigadă era pusă în supraveghere de o echipă compusă din doi agenți secreți, trei curieri, trei cercetași și un informator. Aceștia nu se cunoșteau între ei, iar informațiile

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
structura comandamentelor, organizarea și dislocarea unităților pe linia frontului. În zona regimentelor se aflau agenți speciali și agenți semnalizatori, recrutați, în majoritate, dintre locuitorii din zonă care cunoșteau bine regiunea și dispozitivul trupelor române de pe front. Agentul secret din spatele frontului inamic avea în obiectivele sale identificarea și supravegherea comandamentelor de divizie, brigadă sau regiment din zona sa de acțiune. În cadrul acestora, agentul secret trebuia să afle ordinea de bătaie a marilor unități și a unităților din subordine, înzestrarea lor de la artilerie

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
sovietici aveau obligația să-și ascundă adevărata identitate și, în al doilea rând, să raporteze tot ce se întâmplă în zona lor de activitate fără a interveni personal în acțiuni care să-i pună în pericol. În cazul când trupele inamice se retrăgeau de pe aliniamentele deținute, rezidenții și agenții sovietici aveau misiunea să rămână cu unitățile pe lângă care erau atașați. Dacă trupele supravegheate informativ avansau, instrucțiunile prevedeau ca rezidenții să rămână pe loc, în timp ce agenții „se mișcă înainte, odată cu trupele inamice

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
inamice se retrăgeau de pe aliniamentele deținute, rezidenții și agenții sovietici aveau misiunea să rămână cu unitățile pe lângă care erau atașați. Dacă trupele supravegheate informativ avansau, instrucțiunile prevedeau ca rezidenții să rămână pe loc, în timp ce agenții „se mișcă înainte, odată cu trupele inamice”, după cum a atestat raportul Biroului Informații. La data respectivă, șeful serviciului de spionaj sovietic de la Marele Cartier General era Piatcov, iar locțiitorul său, Efreimov. Comandamentul Frontului de Sud, condus de generalul Egorov și în raza căruia intra și granița cu

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
rural cât și din mediul urban, fiind în egale măsură reale și pertinente. În al doilea rând, activitatea informativă era adânc infiltrată în mediile de interes și promova materiale extrem de utile, pe baza cărora s-au luat măsurile necesare anihilării inamicilor statului român. În al treilea rând merită a fi lăudată calitatea umană existentă începând de la comandanți și continuând cu toți șefii de servicii și de birouri, polițiști și agenți implicați în culegerea de informații și colaborarea cu celelalte instituții similare

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
subversive și diferite asociații de stânga: - Echipa 1 Informații; - Echipa 2 Supraveghere pe teren; - Echipa 3 Control și Supraveghere fabrici; - Echipa 4 Cercetări-Percheziții. 3. Grupa III-a - grupuri etnice, acțiunea străinilor, legații: - Echipa 1 Informații: țări amice; țări nesigure; țări inamice; - Echipa 2 Filaj; - Echipa 3 Cercetări. 4. Grupa IV-a - paza și protecția demnitarilor, informații de la autorități și instituții publice. Astfel, noua structură, cu o încadrare de 328 de funcționari, a avut sarcina de a preveni, a urmări și a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
în istoria spionajului internațional”, care a făcut carieră începând din timpul primului război mondial. Atunci s-a deghizat în soldat austriac și a luptat contra rușilor „cu o mare vitejie”, apoi s-a infiltrat ca soră de caritate în liniile inamice, unde a fost descoperită și condamnată la moarte. S-a salvat de la pedeapsa capitală, acceptând să lucreze în favoarea armatei ruse, apoi a trecut în serviciul bolșevicilor care au trimis-o în România, pentru a culege informații militare. Din nefericire, s-

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de la Quebec (14-24 august 1943) a fost dezbătut planul debarcării în Europa și deschiderii unui al doilea front. Miniștrii de Externe din cele trei state au hotărât la Moscova (19-30 octombrie 1943) să se informeze reciproc despre intențiile oricărui stat inamic de a ieși din Axă, să tragă la răspundere vinovații pentru crime de război și atrocități și U.R.S.S. să aibă dreptul de a-și impune punctul de vedere pentru statele vecine care luptă împotriva ei. În cadrul Conferinței de la Teheran

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
rural cât și din mediul urban, fiind în egale măsură reale și pertinente. În al doilea rând, activitatea informativă era adânc infiltrată în mediile de interes și promova materiale extrem de utile, pe baza cărora s-au luat măsurile necesare anihilării inamicilor statului român. În al treilea rând merită a fi lăudată calitatea umană existentă în Serviciul Jandarmeriei, începând de la comandant, generalul Constantin Tobescu, și continuând cu toți șefii de servicii, de birouri, ofițerii și subofițerii implicați în culegerea de informații și

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de comandament. Cele mai importante etape în acest domeniu au fost stabilite astfel: căutarea informațiilor; studiul informațiilor; răspândirea informațiilor. Datele furnizate eșaloanelor superioare au fost clasate în două mari categorii: - informații de documentare generală, referitoare la organizarea și înzestrarea armatelor inamice; - informațiile necesare concepției și conducerii operațiilor militare, în scopul de a informa comandantul înaintea unei decizii. Regulamentul a stabilit o serie de organe de conducere care să se ocupe cu organizarea căutării informațiilor și cu studiul acestora, dar și mijloace

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
aria de interes a comandamentului. Serviciul Special de Informații al Aeronauticii funcționa doar la eșaloanele de la corp de armată în sus, avea rolul de a documenta marile unități și unitățile asupra situației inamicului, dar și unitățile de aviație despre aeronautica inamică. Serviciul Special de Informații al Artileriei se subordona comandamentelor de artilerie de la marile unități și se ocupa cu datele referitoare la artileria inamică, pe care le studia, analiza și difuza celor interesați. Principalele mijloace de căutare a informațiilor utilizate de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de a documenta marile unități și unitățile asupra situației inamicului, dar și unitățile de aviație despre aeronautica inamică. Serviciul Special de Informații al Artileriei se subordona comandamentelor de artilerie de la marile unități și se ocupa cu datele referitoare la artileria inamică, pe care le studia, analiza și difuza celor interesați. Principalele mijloace de căutare a informațiilor utilizate de unitățile militare au fost: aeronautica, marina, trupele în contact cu inamicul, serviciile speciale de observare terestră, serviciile speciale de ascultare, serviciile de decriptare

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
cu inamicul, serviciile speciale de observare terestră, serviciile speciale de ascultare, serviciile de decriptare și Serviciul Secret. Serviciul Secret a fost direcționat spre a obține „informațiile ce sunt necesare marilor comandamente, folosind pentru aceasta agenți informatori care acționează în spatele frontului inamic”. O asemenea structură avea nevoie de o organizare „de lungă durată” și de un personal „cu aptitudini speciale” care nu se putea improviza, ci trebuia cultivat și profesionalizat în timp, însă datele culese trebuiau atent analizate. O altă operațiune importantă

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Biroul) 2, să pregătească pentru misiunile operative cadrele militare angrenate în asemenea activități specifice, să răspândească la un nivel corespunzător date generale asupra caracteristicilor armatelor vecine și să inițieze toți militarii asupra unor metode de exploatare informative folosite de agenți inamici, pentru a fi în măsură să le semnaleze și să le combată. Regulamentul de Informații și Contrainformații a cuprins toate modificările și evoluțiile petrecute între 1927 și 1940 și a armonizat specificul acestei profesii în funcție de interesele României raportate la evenimentele

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
structurat obiectivele celor două laturi - informativă și contrainformativă - și a impus profesionalizarea personalului activant. De remarcat să unul din mijloacele de căutare a datelor a rămas Serviciul Secret, ca structură informativă acoperită, cu rolul de a desfășura acțiuni în spatele trupelor inamice. Acest Serviciu Secret a fost embrionul care, înființat în 1917, a ieșit de sub tutela Secției Informații în 1924, după care a evoluat la nivelul Marelui Stat Major, Ministerului Apărării Naționale și Președinției Consiliului de Miniștri. Necesitățile Intelligence-ului militar au impus

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
la inamic (personal militar, civil și condamnații). III. Drepturile persoanelor angajate pentru misiuni speciale la inamic. Marele Stat Major a apreciat problema recrutării și selecționării unui număr cât mai mare de persoane ca „deosebit de importantă”, în vederea trimiterii acestora în spatele trupelor inamice. În perioada de referință, de departe, cele mai multe resurse umane și materiale au fost alocate frontului de est. Pe de o parte, de acolo a venit pericolul care, în 1940, a impus cedarea Basarabiei și a nordului Bucovinei, iar pe de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a anului 1940, propaganda subversivă „se intensifică” din ce în ce mai mult, iar rezultatele vizibile s-au tradus într-o serie de acte de insubordonare, care au avut la bază ofensiva ideologică a comunismului. În scopul de a preveni și neutraliza propaganda agenților inamici în rândul militarilor Marele Stat Major a emis Ordinul nr. 219.594/5 decembrie 1940, care a recomandat „stăruitor” câteva măsuri contrainformative. După înfrângerea insurecției legionare, Marele Stat Major a revenit, prin Ordinul nr. 224.049/30 ianuarie 1941, cu

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
oricărui element care este dovedit că a acționat subversiv contra armatei române. Instrucțiunile Generale Contrainformative, elaborate la finalul anului 1941 și distribuite la începutul anului 1942, au prezentat, pe baza analizelor din ultimul an, obiectivele urmărite de serviciile de informații inamice, care s-au manifestat prin: „a) O acțiune cu caracter pur informativ sau de spionaj, care urmărește culegerea de date cât mai complete și precise asupra forței și posibilităților combative ale Țării și Armatei noastre; b) O activitate cu caracter

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
la care s-a adăugat coordonarea a trei Centre Informative (Galați, Iași, Suceava), a două Subcentre (Tulcea și Fălciu), a trei echipe (tehnică; sanitară; desenatori) și a gărzii de pază alcătuită din jandarmi. Pentru o cercetare informativă înaintată în spatele liniilor inamice a fost creată grupa «Vulturul», condusă de locotenent-colonel Vasile Palius și Nicolae Trohani. Datorită înmulțirii și extinderii problemelor, precum și a spațiului în care trebuia să activeze, S.S.I. și-a redimensionat aparatul la aceste cerințe, ajungând să aibă un număr de peste

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Radio (maior Nicolae Luca) a asigurat legăturile cu structurile S.S.I. din țară și străinătate (inclusiv secretizarea acestora), a identificat posturile radio clandestine (prin goniometrie, uneori în colaborare cu partea germană), a interceptat și monitorizat posturile străine și mai ales cele inamice. 12. Secția XI Auto (căpitan Ion Gămulea, apoi maior Marcel Iovian) s-a ocupat de asigurarea mijloacelor auto necesare pentru întreg spectrul de probleme al S.S.I. În compunerea sa au intrat două birouri: Biroul 1 Secretariat, Gestiune și Evidență, respectiv

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
pe întreaga Armată, la 21 februarie 1942, trei cadre ale S.S.I.: locotenent-colonel Gh. C. Ionescu-Micandru, căpitan (r) E. Tănăsescu și sublocotenent (r) E. Haralamb. Deși la data redactării materialului - 18 aprilie 1942 - trecuseră șase luni de la cucerirea Odessei, pericolul acțiunilor inamice din spatele frontului era unul extrem de mare. Aceasta era concluzia pe care documentul S.S.I., în final, a prezentat-o conducerii statului și instituțiilor interesate de această problemă - Marele Stat Major, Inspectoratul General al Jandarmeriei și Prefectura Poliției Capitalei: „Din felul cum

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
puse la punct, ce plăteau foarte bine aceste servicii, dar care cunoșteau și lacunele existente în cadrul măsurilor de pază și control din porturile dunărene și maritime. S.S.I., bazat pe experiența dobândită din identificarea și anihilarea acțiunilor de sabotaj și spionaj inamice în perioada anterioară, a înaintat o propunere către Subsecretariatul de Stat al Marinei, în care era prevăzută inițierea unui sistem de siguranță în porturi. Astfel, pentru organizarea și aplicarea măsurilor de siguranță, contrasabotaj și contraspionaj în porturi, S.S.I. a propus

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
măsurilor de combatere a acțiunilor lor luate de autorități”. Materialul S.S.I. a fost studiat cu atenție de către mareșalul Ion Antonescu, care a dat o atenție sporită atât înființării trupelor de parașutiști române cât și anihilării acțiunilor desfășurate de unități aeropurtate inamice pe teritoriul României. Astfel, pe referatul nr. 6688/20 ianuarie 1943 al Ministerului Afacerilor Interne - Cabinetul Subsecretarului de Stat către Inspectoratul General al Jandarmeriei, primul ministru a scris o rezoluție privind parașutiștii inamici: „Cu cât războiul durează, cu atât trebuie

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]