947 matches
-
Weller. — Dr. Roberts, vă sun de la crematoriu. Se pare că este o problemă cu incinerarea soțului meu. Ce fel de problemă? întrebă Marty Roberts, stând în biroul lui din laboratorul de patologie. — Cei de aici spun că nu îl pot incinera pe Jack al meu, dacă conține metal. — Metal? Cum adică metal? Soțul dumneavoastră nu a avut vreun membru schimbat sau vreo rană în război, nu? Nu, nu. Ei spun că brațele și picioarele lui au țevi de metal în ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
vă trec pe speaker, doamnă Weller, ca să pot să iau niște notițe, în timp ce vorbim. Sunteți la crematoriu acum, cu soțul dumneavoastră? — Da, spuse ea. Și ei spun că are țevi de plumb în brațe și picioare, așa că nu îl pot incinera. — Înțeleg, zise Marty, uitându-se la Raza. Acesta clătină din cap și scrise repede pe o foaie: Noi am luat doar un picior. Și am băgat o tijă de lemn. — Doamnă Weller, nu-mi pot da seama cum s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Raza traversă sala de autopsie și intră în vestiar. Nu era nimeni acolo. Sună la telefonul mobil. — Jesu, zise el. Ce naiba faci, omule? Ai pus țevi de plumb în tipul ăla cu accidentul. Marty e furios. Au încercat să-l incinereze pe individ, iar el are țevi de plumb în el ... De câte ori trebuie să-ți spun, omule? Folosește lemn! — Doamnă Weller, spuse Marty Roberts. Cred că ar fi mai bine să-l înmormântați din nou pe soțul dumneavoastră. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
celor mai mari adepți. S-a observat și s-a consemnat în Orient încă de la moartea și incinerarea lui Sakyamuni Buddha, acum mai bine de 2 500 de ani, că cenușa rămasă când corpul marilor maeștri în arta meditației era incinerat conținea zeci, sute și uneori chiar mii de pepite minuscule, strălucitoare și indestructibile, numite ssu-lee-dze („semințe de relicvă”) în limba chineză. Aceste mici pepite nu pot fi sparte cu ciocanul sau tăiate cu cuțitul. Mărimea lor variază de la aceea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
coroanele de hârtie. Ca să n-o supere, patronul a amenajat În curtea din dos o seră În care creșteau garoafe și cale. „Vă oferim sicrie și coroane la orice oră”. În ce o privea, va lăsa prin testament să fie incinerată, iar cenușa să fie dată celor de la serele de flori. Câte rădăcini nu-și vor disputa atunci esența trupului ei? Pentru că doar ele vor avea acest privilegiu. Iar ea le va spune: Aceasta sunt eu! Luați și vă Înfruptați! Scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și tăie clișeul „ultima suflare“, Înlocuindu-l cu „suflarea care nu avea să mai fie urmată de vreo alta“. Timp de câteva săptămâni după aceea, fu ocupat cu aranjamentele și scrisorile legate de moartea lui Alice. Aceasta ceruse să fie incinerată, opțiune neconvențională, tipică pentru ea, care necesita o călătorie cu trenul până la crematoriul din Woking, una care Însă păru potrivită cu numărul mic al celor care o Însoțeau - doar el, Katharine și Annie Richards, devotata asistentă medicală -, iar experiența aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un nou specialist, care diagnosticase o boală cu Înfricoșătoarea denumire de „substanță În jurul inimii“. Câteva zile mai târziu, Kiki muri. Avea șaizeci și doi de ani. Aparent, la fel ca Alice, Du Maurier Își exprimase neconvenționala dorință de a fi incinerat. Henry află că trupul făcuse aceeași călătorie cu trenul spre Woking, Însoțit de un mic grup de rude, care aduseseră Înapoi cenușa, pentru a fi Îngropată În cimitirul parohial din Hampstead, câteva zile mai târziu. În pofida agnosticismului pe care Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
doar amortizoarele... Anul trecut, toți taximetriștii din sector am organizat chiar un campionat de călcat câinele ăsta... După trei etape - trase-n piept, îngîndurat, Genel - cinci dintre noi luam virajele direct din spital... Doi dezmorțiseră Crematoriul, pe motiv că fuseseră incinerați și că fuseseră declarați morți. Patru ieșiseră cu transferurile pe Mașinile de Gunoi, de la Primărie. Iar altul, cel mai slab de inimă, s-a călugărit... Adică s-a angajat la vopsitoria asta de obiecte de piele, unde îi cântă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
unei șalupe grănicerești, pe când forța traversarea Dunării înot, ilegal, spre Yugoslavia. Nevastă-sa (presupunînd că, vreodată, repauzatul șofer îi raportase, în pat, staționările camionului său, din care împrăștia renascentiști și răsturna clavecine), nevastă-sa, zic, băuse sodă caustică și fusese incinerată la crematoriu Directorul șantierului meu căzuse în condiționările unei pareze. Grupul de șantiere se scindase. Când am debarcat în București, orașul mi s-a părut montat la capătul spirelor unui arc ce-i schimba permanent latitudinea și longitudinea. Eram atât
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dedicată chestiunilor de ordin practic. Telefoane date prietenilor lui Harry (de care s-a ocupat Rufus), telefoane lui Bette, la Chicago, și câtorva colegi anticari din New York (de care m-am ocupat eu). În testament, Harry lăsase instrucțiuni să fie incinerat, dar nu precizase unde și în ce fel trebuia împrăștiată cenușa. După o lungă discuție, am convenit să o facem într-o zonă împădurită din Prospect Park. Conform legilor în vigoare la New York, răspândirea cenușii persoanelor decedate în locuri publice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
frumusețea poate fi un dar grecesc. Toate creierele sunt fosforescente. La incandescență ajung doar câteva. Arta nu poate face rotunde capetele pe care moașa le-a lăsat pătrate. Pășesc pe marginea mării ca pe streașina cosmosului. A cerut să fie incinerat. Ca să existe bănuiala că a fost și el o torță. De la Hamlet încoace, toți groparii se consideră filozofi. Numai când dau sfaturi, înțeleg ce lucru mare e să fii filozof. Noaptea de Crăciun - o dovadă că sublimul în relațiile umane
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
transforme lumea în popoare de sperjuri și delatori. Plăcerea politicienilor e să-și transforme biografia într-un perpetuu streaptease mediatic. Politica perversă stimulează tăcerea. Mulți politicieni sunt riguros agramați și impecabil aroganți. Nero a fost un ageamiu. Politicienii actuali pot incinera orice speranță. Toate revoluțiile fac indigestie. Pentru că își devoră fiii cu tot cu pene. În politică, chirurgul este adesea confundat cu brancardierul. În politică, învingătorul rămâne cu fotoliul, dar și cu insultele învinșilor. Nu vă îngrășați! Să nu cumva să-i vină
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Spre unele limanuri sufletești numai muzica știe drumul. Arta contemporană tinde spre un extremism al nuanței. Orice fărâmă a subconștientului se poate transforma în substanța activă a creației. Receptarea artei moderne este chin , nu divertisment. Misiunea unor epoci e să incinereze capodopere. Artiștii longevivi nu prea încap în legende. Drogul lui Hamlet se numește melancolie. Arta nu poate fi o perpetuă băltire avangardistă. Artistul - un pelerin al absolutului. Puternice sunt doar culturile intens polemice. Deviza imposturii : când nu poți să - convingi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
deocamdată prin artă. În artă, drumul gloriei este presărat și cu numeroase cârciumi. Epigonul este puiul de cocor care nu poate pleca în țările calde. Creația înseamnă ferment generator de inedit. După acordarea premiilor literare, se dezlănțuie canonada frustraților. Sunt incinerate cărțile periculoase epocii. Niciodată - cele mediocre. Marii artiști sunt bântuiți de obsesii, nu doar de idile. Altădată numai poeții boemi aveau aspect de boschetari. Acum... Arta ne - ar putea înnobila măcar o parte din timpul risipit. Nu - i accept pe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
gânduri. Umoriștii cei vechi au spus totul. Ceilalți - restul. S-a constatat că umoriștii trăiesc mai mult, când nu râd de contemporanii lor. Ironia poate fi armă. Dar și scut. Nu scăpați cărțile de umor în mâna proștilor. Mai bine incinerați-le! Incultura degradează umorul împingându-l spre zeflemea. În compania râsului, redutele feminine cedează subit. Hazul nostru de necaz este poate o tiflă dată absurdului vieții. Umorul în artă e precum sarea în bucate. Principala victorie a omului asupra lui
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
naiba, m-a lichidat..., făcu Bruno cu voce joasă. Într-adevăr, jucăria emise o scurtă frază muzicală veselă. — Sunteți de acord cu Înhumarea, domnule Clément? Întrebă funcționarul apăsând puțin cuvintele. Bruno sări ca ars. — Nici vorbă! Mama dorea să fie incinerată, era capital pentru ea! Funcționarul se Întunecă. Comuna Saorge nu avea dotări pentru incinerare; trebuia un material foarte specializat, iar având În vedere solicitările, nu se justifica o investiție. Nu, serios, părea dificil. — E ultima dorință a mamei mele..., făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o cunoscuse. Nici Annabelle, În ciuda frumuseții ei, nu cunoscuse iubirea; iar acum era moartă. Trupul ei odihnea pe masă, inutil de-acum Înainte, ca o povară pură, În lumină. Închiseră capacul sicriului. În scrisoarea ei de adio, ceruse să fie incinerată. Înainte de ceremonie, au băut o cafea la bufetul din holul de primire al spitalului; la masa vecină, un țigan sub perfuzie discuta despre mașini cu doi ciraci veniți să-l viziteze. Lumina era slabă - câteva aplice pe tavan, printre elemente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
tot mai greu să se concentreze asupra acestei dileme. Puse cartea jos și privi în gol pe fereastră. Vremea nu prea se schimbase în ultimele două săptămâni. Exact într-o asemenea după-amiază, cu zece zile în urmă, trupul Fionei fusese incinerat în decorul jalnic și trist al unui crematoriu suburban. La ceremonie participaseră puțini oameni: doar Michael, o mătușă uitată și un unchi din sud-vestul Angliei, împreună cu o mână de colegi de serviciu. Imnul cântat a fost insuportabil de inconsistent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
această epocă târzie. Izvoarele literare nu oferă informații bogate despre credințele păgâne ale societății multietnice de la sud și est de Carpați, doar descoperirile arheologice oferă date mai semnificative. Mulți dintre locuitorii alogeni și poate autohtoni ai spațiului extracarpatic, care erau incinerați, dar și înhumați, erau însoțiți de ofrande animale și vegetale. Obiectele aflate în morminte au o semnificație cultuală și reprezintă o importantă sursă pentru cunoașterea superstițiilor și cutumelor din secolul al IV-lea, la sud și est de Carpați. Din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o realitate discutabilă, și anume, coexistența înhumației cu incinerația. Mormintele de incinerație au fost puse pe seama slavilor, păgâni, sau bulgarilor, dar mulți arheologi români consideră că ele aparțin populației autohtone romanizate, care fie rămăsese păgână, fie era creștină dar se incinera după obiceiul antic, fie abandonase credința strămoșilor sub impactul slav. Dar susținerea aceasta pare puțin plauzibilă. Istoricul I. Barnea crede că, după secole de practicare susținută a înhumației, într-un cadru bisericesc ce a cuprins întregul teritoriu dobrogean, ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
personaje cu o viață scurtă și plină de surprize. Dacă finalul se desfășoară la Amsterdam, totul începe la Londra, la o înmormântare - impropriu spus, deoarece Molly Lane, protagonista absentă a momentului, moartă după o lungă și degradantă suferință, a fost incinerată în cadrul unei ceremonii anoste, la care participă atât soțul posesiv și insipid, cât și un public destul de numeros și pestriț. De la primele replici se remarcă doi buni prieteni ai dispărutei, ambii foști amanți ai acesteia, fiecare la timpul său. Clive
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
traducând cinci dintre piesele lui no, care au apărut în 1984. Toate astea, în timp ce Grace se sufoca pe patul morții. În ianuarie 1979 Frick era complet imobilă, în octombrie era pe moarte. A murit pe 18 noiembrie și a fost incinerată pe insulă. Există un pasaj în Gradiva de Jensen (1903), publicată în anul nașterii lui Grace și Yourcenar, pe care Marguerite îl citise și care descrie renașterea Gradivei. Freud a fost profund inspirat de relatarea lui Jensen referitoare la modul
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
nu scriu nimic despre istoria zguduitoare a lui Mesia din Galileea. Tăcerea suspectă și acuzatoare, confirmă informațiile găsite pe tăblițele de plumb ale strămoșilor noștri, că Ili/Iisus a fost get și trupul lui a fost adus în Geția și incinerat aici în baștina străbună a Neamului Ales din țara Sfîntă, iar în Palestina n-a rămas decît minciuna ivrită care s-a tot umflat în secolele ll-lV pînă ce italicii și grecii cu gînduri pline de mișelie, au luat-o
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
milioanele de tone de moloz au putut fi îndepărtate de pe străzile orașelor desfigurate de raidurile aeriene, milioanele de victime umane care au sfârșit executate cu bestialitate de trupele Einsatzgruppen din cadrul Schutzstaffel (SS), sau gazate cu aceeași bestialitate tehnologică și apoi incinerate în crematoriile din rețeaua lagărelor de exterminare, nu au putut fi la fel de ușor eliminate din conștiința publică a societății germane post-naziste. Imediat după sfârșitul războiului, teoretizând din mijlocul ruinelor, Karl Jaspers (2000) [1947] a pus în discuție dificila chestiune a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
iarnă (16 ianuarie). Dacă Sângiorzul încuie iarna și înfrunzește codrul, Sâmedru încuie vara și desfrunzește codrul.101 Înnoirea timpului calendaristic avea loc în noaptea de Sâmedru, prin aprinderea focului ritualic, în care se împlânta un brad verde pentru a fi incinerat, iar pe coastele dealurilor se rostogoleau roți de car în flăcări, înfășurate în paie. La terminarea scenariului ritualic, se luau tăciuni aprinși și se aruncau pe pășuni, în grădini și livezi, pentru a avea rod bogat în noul an.102
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]